A 13-a zi de Nowruz

Nowruz-ul e probabil cea mai importanta sarbatoare in Iran si in tarile care au fost la un moment dat sau altul sub influenta unuia din multele imperii care s-au format si care au disparut aici. Originile sarbatorii se pierd in negura timpului si predatateaza islamul.

Sarbatoarea incepe odata cu echinoctiul de primavara si tine 14 saptamani, timp in care iranieini isi viziteaza rudele si prietenii, calatoresc foarte, foarte, foarte mult (motiv pentru care au fost si drumurile destul de aglomerate) si ies foarte mult in natura, la camping sau la picnic. E un motiv pentru a sarbatori primavara si calatorind mai bine de o saptamana prin Iran mi se pare foarte interesant faptul ca in foarte multe locuri oamenii sunt iesiti la iarba verde (pe unde exista), sau pur si simplu la aer curat si se bucura de timpul petrecut afara. In orase exista locuri speciale pentru camping, iar magazinele care vand echipamente pentru asa ceva abunda in orice orasel mai mare (practic au un fel de corturi imense gen two seconds, doar ca mult mai mari si nu sunt duble).

Iar in a 13-a zi de Nowruz, pentru a evita sau pentru a alunga ghinionul care e asociat si aici cu numarul 13, toata lumea iese pe langa orasele natale la picnic. Daca se calatoreste oricum mult in cele 12 zile pentru a vizita prieteni, practic ziua a 13-a e asociata unui exod la picnic pe langa orasele natale, cu muzica, kebab si voie buna. Ca o nota legata de muzica, in Iran e ilegal ca un barbat sa danseze cu o femeie (prinde alte ciudatenii), dar un barbat poate dansa cu un alt barbat.

Intamplarea a facut sa prind ziua respectiva pedaland prin Iran, intre Miyaneg si Zanjan, doua orasele mai mici de pe fostul drum al matasii. Iar combinand faptul ca toata lumea era iesita la iarba verde cu ospitalitatea iraniana cert e ca daca as fi acceptat fiecare invitatie la masa nu as fi mers mai mult de 5 kilometri in ziua respectiva. Fara sa exagerez, cred ca in cei 130 de kilometri pedalati am primit cel putin atatea invitatii la ceai, kebab sau dans cati kilometri au fost pe drum. Am primit una pe la jumatatea zilei. in schimb cert e ca la un moment dat devine obositor sa tot opresti sa vorbesti cu oamenii sa sa le explici ca esti deja plin, mai ales cand esti oprit din 500 in 500 de metri.

Drumul in sine a fost in schimb destul de plictisitor, intr-o continua si usoara urcare pana aproape de 1700 de metri, inaltime la care se gaseste Zanjan-ul. Muntii erau departe si nu putea sa fure privirea, lumina nu era deosebita, astfel incat a fost una din putinele zile de pana acum in care chiar au fost momente in care m-am plictisit putin.

Ziua a fost in schimb salvata de gazda super de treaba din Zanjan, pe nume tot Amir (catarator si biciclist) care ne-a primit in casa si care m-a prezentat intregii familii extinse, de la parinti pana la frati si pana la prieteni. La Amir de 9 zile era si Enzo, cel mai italian cicloturist pe care vi-l puteti imagina, plecat de 8 luni cu bicicleta in jurul lumii si care era de 8 zile arestat de ospitalitatea familiei lui Amir din timpul Nowruz-ului. Maine urmeaza sa plecam impreuna catre Teheran.

Distanta: 130km.
Diferenta de nivel: 800+ / 100-.
Moral: 5.
Obiective: 4.

A 13-a zi de norooz.

A 13-a zi de norooz.

Strecurandu-ma printre munti inalti.

Strecurandu-ma printre munti inalti.

Podul istoric de langa Myaneh, vechi de 800 de ani pana cand a fost distrus de rusi in vremurile recente.

Podul istoric de langa Myaneh, vechi de 800 de ani pana cand a fost distrus de rusi in vremurile recente.

Iesire la iarba verde in stil iranian.

Iesire la iarba verde in stil iranian.

Impreuna cu Amir si cu familia lui.

Impreuna cu Amir si cu familia lui.

Enzo, plecat din Italia in jurul lumii cu bicicleta.

Enzo, plecat din Italia in jurul lumii cu bicicleta.


Posted

in

, , ,

Comments

7 responses to “A 13-a zi de Nowruz”

  1. Zaraza Catarig Avatar

    Se pare ca l-ai salvat pe Enzo… 😉

    Spor la pedalat si vreme cat mai buna in continuare! 🙂

  2. Claudia Avatar

    Na, c? ai v?zut-o ?i pe asta, ai dat peste unii mai insistenti (ad-hoc) decat tine 😀

    1. Diaconescu Radu Avatar

      Chiar ma gandeam ca intr-o viata anterioara sigur am fost iranian.

  3. Bornea Dumitru Avatar
    Bornea Dumitru

    Foarte frumos ,este placut sa citim despre adevaratele peripeti prin care treci ,pina la ospitalitatea Iranienilo si sarbatorile lor . Nu imi vine sa cred ca sunt turisti (cicloturisti ) plecati de acasa si de doi trei ani .Este ceva fantastic ,si daca te uiti la fetele lor la fizionomia fetetei nu ai sa vezi unul ca are o privire trista .Eu iti multumes pentru pozele frumoase si ca reusesti sa ne mai inveselesti si pe noi cei de acasa cu un aer nou . Vezi ca Duminica sunt Floriile sa iti pui o floare la bicicleta .

    1. Diaconescu Radu Avatar

      Ma bucur ca iti plac istorisirile, in schimb cu florile e mai greu, deocamdata sunt in mijlocul desertului…

  4. somotiuc marin Avatar
    somotiuc marin

    Ai in mine un nou admirator si sustinator.Mult succes in continuare.Imi place ce faci si cum povestesti.Bafta multa.

  5. […] din ?st motiv nici n-am avut curaj s? le pozez pe multe dintre ele – c? doar nu e ca în ??rile pe unde colind? Radu unde oamenii sunt curio?i, prieteno?i, ospitalieri, aici mai degrab? mi s-ar cere […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *