Anumite lucruri nu sunt sa fie. In categoria asta intra si roata mea fata pe care am facut-o ventilator saptamana trecuta, dupa ce tocmai o refacusem in urma cu mai putin de o luna. Un moment de neatentie, o masina care iesea putin cam tare din parcare, un unghi mort mascat de o dubita, eu pe trotuar si intamplarea s-a intamplat.

Totul la viteza destul de mica, eu probabil aveam cam 10-15 kilometri la ora, tanti probabil cam tot pe undeva pe acolo, singura problema a fost ca roata fata a ajuns in fata masinii si a fost impinsa din inertie pentru cam un metru in lateral si s-a facut mai mult opt decat cerc. Daca as fi intrat frontal probabil ar fi fost cu mai putine urmari.

Vina probabil a fost impartita, pe de o parte in stilul bucurestean de a iesi din orice parcare / straduta cu viteza si de a frana in ultimul moment tanti avea poate o viteza putin cam mare dar pe de alta parte in mod oficial nici eu nu aveam ce sa caut pe bicicleta pe acolo. Astfel incat in cele din urma fiecare a plecat cu paguba, eu cu roata si tanti cu bara fata zgariata.

In momentul in care s-a intamplat incidentul primul gand a fost cum sa-mi refac din nou roata. Pe de o parte voiam o carpeala romaneasca ca sa pot merge pe bicicleta in urmatoarele saptamani si pe de alta parte mai era si partea complicata a refacutului rotii astfel incat sa am incredere din nou in ea. Si ultima parte nu e deloc simpla pentru ca jentile pe care le vreau eu nu se gasesc in Romania (cererea e prea mica) astfel incat trebuie sa le comand din afara si sper sa ajunga intr-o bucata si la timp.

Carpeala romaneasca a fost mai simplu de rezolvat, si dupa 2 magazine care mi-au spus ca nu se poate si ca janta trebuie schimbata pana la urma am ajuns la unul din cele mai romanesti service-uri din Bucuresti, cel de la Coltei si la mesterul Mircea care a zis ca incearca sa vada daca poate sa o scoata utilizabila.

Service e la etajul unui magazin de biciclete, si dupa ce treci de mustaciosul putin cam ciufut de la parter si dupa ce te lupti cu bicicleta pe scarile in spirala ale unei case vechi ajungi in cele din urma intr-o incapere care pare sa sintetizeze stilul romanesc de lucru. Incaperea din sine pare rupta din anii 70-80, cu piese vechi imprastiate peste tot intr-o aparenta dezordine, cu biciclete ce trebuie reparate atarnate pe verticala, toate in lumina filtrata a unei ferestre ce da spre strada.

Nu ai loc sa te misti, in fundal se aude la un radio muzica populara intrerupta din cand in cand de stiri, berea e aproape intotdeauna pe masa si in fundalul camerei e mesterul Mircea. Mereu binevoitor, contrastant de binevoitor fata de mustaciosul de la parter, omul incearca sa faca ce parea imposibil in alta parti, si anume sa faca dintr-un opt un cerc. Pe loc, fara programare, schimband sporovaind vrute si nevrute omul incearca sa faca roata utilizabila. Mai luand o gura de bere, mai cu un ciocan, mai strangand din spite pana la urma roata s-a transformat in roata, cat sa ma slujeasca inca doua saptamani pana cand vine janta de schimb. E la antipod fata de cum ar fi functionat lucrurile intr-un service din Germania.

Nu stiu daca in momentul in care o sa vina janta de schimb roata o sa o refac in acelasi loc, dar pentru carpeala de care am avut nevoie a fost locul perfect. Undeva intre a fi un avantaj si un dezavantaj cred ca romanii sunt destul destul de adaptabili, si ca au capacitatea de a face “din cacat bici care sa mai si plesneasca”, dar sansele ca sa iasa ceva de super calitate, ceva nemtesc sunt destul de mici…

Cat despre incident pe cat de rau imi pare ca practici tot incidentul imi dau ceva de munca si mai face o gaura in buzunar pe de alta parte imi pare bine ca s-a intamplat doar atat. Pana la urma orice e fier se repara mult mai usor decat oase si articulatii. Si a fost o atentionare destul de soft ca traficul prin Bucuresti nu e ca cel din Germania, si ca modul in care conduc soferii romani nu se compara cu prioritatea acordata de soferii germani.

Cum nu am avut aparatul dupa mine cand s-a intamplat evenimentul poza am preluat-o de la Yngve Thoresen. Roata era ceva mai indoita totusi.