Ultima zi de pedalat prin Ecuador debuteaza cu burnita asa ca nu reusim sa ne mobilizam prea devreme. In plus asta e una din putinele dati cand nu am campat pe terenul nimanui, nu am sarit niciun gard etc.

Mai trebuie mentionata o alta diferenta notabila. Pe primii 10 kilometri de azi suntem scutiti de urcari si coborari abrupte, asta pentru ca drumul urmeaza un vechi terasament de cale ferata ce ne scoate la 3200 m.

Desi suntem pe un drum secundar, plin de noroi si absolut lipsit de trafic, casele sunt din ce in ce mai mari si mai ingrijite. Se vede apropierea de Panamericana si de orase mai mari unde se castiga mai bine.

In Panamericana ajungem si noi, la fix pentru prima ploaie a zilei. Ii vor mai urma si altele, precum si un alt drum desfundat ce ne va urca din nou la 3000 m. Cu siguranta azi am stat cel putin la fel de mult cat am mers si asta e cu atat mai frustrant cu cat esti la mai putin de 50 de kilometri de un oras mare, ce vine cu promisiunea unor zile de pauza, realimentare, reparatii, dus, spalat haine, gatit mancare buna etc.

Cuenca este mai mult decat atat. Pentru noi este finalul calatoriei noastre in Ecuador. Desi ruta Trans Ecuador Mountain Bike merge mai departe in sud (inca 6 zile), permitand o conexiune cu Peru printr-un punct de trecere a frontierei cu trafic minim, pentru noi ar insemna inca 2-3 saptamani pana am ajunge in partea centrala din Peru, acolo unde vrem sa pedalam prin Cordiliere

In plus Cuenca ofera legaturi bune cu Peru si tentatia de a ne teleporta intr-o singura zi intr-o alta tara e pur si simplu irezistibila.

Pana atunci insa am facut o strasnica baie de multime in aglomeratia de oameni si masini din Cuenca, un oras care ne-a placut mult, mult mai mult decat Quito-ul, in ciuda celor 5 ploi pe zi si a maximei de 16 grade. Este mult mai curat decat capitala, centrul vechi e cumva mai bine dezvoltat si structurat, piatetele sunt mult mai bine puse in valoare si pare considerabil mai cosmpolit si mai bine organizat.