Spigolo Tofana di Rose

Dolomiti ziua 5 – Primo Spigolo di Tofana di Rozes

Urmeaza inca un jurnal ramas restant de asta vara, m-am gandit povestesc un pic si despre traseele pe care le-am facut in Dolomiti, in speranta ca voi reusi sa-i inspir si pe alti sa exploreze acesti munti. Dupa parerea mea Dolomiti sunt ceva aparte, e greu sa-i compari cu alti munti, si clar se merita vazuti cel putin odata intr-o viata de om.

Revenind la traseul nostru Primo Spigolo e o ruta de V+/450m ce urca pe primul umar din Tofana di Rozes. Pentru noi avea sa fie primul traseu mai lung pe care aveam sa-l urcam, dupa ce in ziua de dinainte incercasem cateva trasee mai scurte (150-200m) in alta zona, era una peste alta un traseu de 14 lungimi de coarda, mai lung decat multe din traseele din peretele Vaii Albe.


Descrierea traseului.

Astfel incat plecam dimineata devreme din camping, la ora 7:30 cu masina pana la refugiu Rio Gere, intr-o atmosfera de vis cu o atmosfera extrem de clara si cu fuioare de de ceata care invaluiau peretii. Aveam sa mergem in echipa de 3, eu, Mihai si Octavian. Urcusul de la refugiu pana la traseu ne ia cam 45 de minute, si din fericire suntem primii care intra in traseu, in schimb in timp ce ne echipam mai apare inca o echipa de italieni care aveau sa intre in traseu dupa noi si cu care aveam sa ne tot intersectam pe traseu. Plec cap pe primele lungimi, cazand de acord cu cu Mihai sa ne schimbam mai sus, pana la urma aveam sa merg cap primele 5 lungimi, dupa care Mihai 5 lungimi, iar ultimele 4 lungimi ne-am schimbat din nou.

Tofana di Rose, se distinge primul umar, cel mai din dreapta.

Intimidare si cutezanta.

In diedru din lungimea cheie, Octavian consultand descrierea traseului in regrupare.

Cruxul.

Picture time.

Primele lungimi au fost foarte frumoase, un diedru horn foarte placut si expus la catarare, in schimb dupa ce s-a terminat acesta am balaurit traseul putin intr-o zona mai usoara in care erau 50 de variante, reintrand in traseu putin mai sus inainte de o alte portiune interesanta si ceva mai dificila. Ca specific ca peste tot in dolomiti mobilele sunt un must, pe cam tot ce inseamna mai putin de gradul IV+ pitoanele sunt ori foarte putine ori inexistente. In schimb in momentul in care crestea dificultatea incepeau sa apara si pitoane mai dese. Traseele in schimb foarte frumoase ca si catarare, fiind relativ sus nu exista iarba in trasee iar stanca e de asa natura incat ofera foarte multe prize pe un teren vertical si chiar surplombat pe alocuri. Mi-a placut foarte mult si pasul cheie al traseului din a 3-a lungime, care a fost pentru mine primul contact cu un V de dolomiti, un diedru larg pe care l-am prins destul de ud, dar foarte frumos ca si miscari. Au foarte frumoase si lungimile 7-8, cu un caracter puternic vertical.

In a 8-a lungime.

Un pic de vertigo, poteca la 384m sub noi.

Incarcat ca un pom de craciun.

Octavian aproape de sfarsitul traseului.

Za team.

Braul de coborare, pe undeva pe acolo e si Mihai.

In jumatate din traseu am mers oarecum concomitent cu cei doi italieni, un tip si o tipa cu care am apucat sa dialogam destul de mult. Tipul avea cam 50 de ani si avea un aer serios, a fost tare o discutie din a 8 sau a 9 regrupare dintre Mihai si nenica, unde in timp ce eu balauream dupa traseu si incercam sa ocolesc niste surplombe pentru a iesi inapoi in creasta nenica a zis ceva de genu (scuzati italiana extrem de aproximativa):

– Non e necesario di cercare gli strampiobi..
– Noi gli troviamo senza gli cercare (replica lui Octavian).

Pana la urma pe ultimele lungimi ne-am miscat ceva mai repede pentru ca parea sa se apropie si ploaia si ne-am distantat putin de ei, pana la urma iesind din traseu cam cu o jumatate de ora inainte lor. In total traseul ne-a luat cam 6 ore, iar coborarea cam o ora si jumatate, pe un brau si dupa aceea pe poteca turistica inapoi la masini. Ce echipament am avut dupa noi un set de nuci si cateva friend-uri medii, echipament care e recomandat si necesar cam pentru toate traseele clasice din zona. Traseul il recomand fiind in traseu foarte bun de introducere in zona, si extrem de spectaculos.

Momaie dolomitica.

In loc de incheiere.


Posted

in

, ,

Comments

6 responses to “Dolomiti ziua 5 – Primo Spigolo di Tofana di Rozes”

  1. Silvique_ms Avatar

    Superb, bravos! Ma gandesc la Dolomiti de cand am trecut prima data (acum 2 ani) pe acolo …

    Bravos!

  2. iasioutdoors Avatar

    He heh, ce coincidenta, Dolomitii sunt si in gandul meu zilele astea :), mi-a dat Ioana o carte cu itoria alpinismului si e fantastic cat de mult apar ..

    Pe la sfarsitul lui Mai s-ar putea sa mai ajung in zona.

    Fain sa-mi amintesc de primul contact cu un perete Mare, fie si pe ruta usoara, imi amintesc oboseala simtita altfel din cauza “noului” decat strict fizic ..

  3. Diaconescu Radu Avatar

    Sunt curios cum e prin mai cu regragerile de pe traseele mai lungi, cred ca pe sus inca mai e destul de multa zapada. Oricum sunt destul de multe trasee si mai joase.

    Si cand ma gandesc cate mai sunt de povestit despre cele doua saptamani…

  4. Sebu Avatar

    Super traseu. Felicitari! Si cum se traduc chestiile alea in romaneste? Ca google translate nu prea a reusit

  5. MeetTheSun Avatar

    @Sebu: pentru ca si eu eram un pic curioasa, iata varianta mea:

    “-Nu e nevoie sa cautati surplombele…
    – Nu le gasim fara sa le cautam…”

    “Strampiobi” e de fapt strapiombi care in engleza e tradus prin… “overhanging rock” aka surplomba dupa mintea mea.

  6. Sebu Avatar

    Sarumana MeetTheSun, acum am pricipit. Cand vorbeste unu cu limba lui nativa, si un strain care mai mult le potriveste, iese ceva haios 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *