Dushanbe, orasul ce se inchide de 3 ori pe zi.

Din Dushanbe nu am inteles prea mare lucru caci nu sunt foarte multe lucruri interesante de vizitat prin oras si l-am colindat mai mult cu treaba. Un lant nou de gasit in bazarul de bicicleta, camera de schimb, cartela de Tadjikistan si schimbatul banilor, cam acestea au fost preocuparile pentru ziua petrecuta acolo. Per total cred ca mi s-a parut cel mai vestic oras dintre cele intalnite pe drum pana acum, desi ghidul si wikipedia spun ca Tadjikistanul ar trebui sa fie in urma suratelor din Asia Centrala.

Tot presedintele iubit ales pe viata arata pe toate cladirile, si fata de celelalte tari oamenii aici inchid tot orasul cand presedintele se deplaseaza dintr-o parte in alta. Un efectiv de impresionant de militieni se desfasoara si cu 20 de minute inainte de a veni masina oficiala golesc strazile si bulevardele. Si chiar se intampla de 2-3 ori pe zi, iar cu gazda la care am stat, Veronique sta destul de aproape de bulevardul principal am avut si eu parte de inchiderile regulamentare.

Tot in Tadjikistan am vazut pentru prima data si masini scumpe. De fapt aici cred ca in comparatie cu celelalte tari de pana acum diferenta dintre saraci si bogati e mult mai mare, si in vreme ce Dushanbe arata chiar modern satele arata mai rau decat in tarile prin care am trecut pana acum. Iar mare parte din bani vine din traficu cu droguri, caci aproape toata productia de opiu si heroina ce vine din Afganistan spre Europa trece prin Tadjikistan. Se estimeaza ca aproximativ 50% din economie e finantata si are legatura cu traficul de droguri.

Poate mult mai interesanta in Dushanbe decat orasul propriuzis a fost intalnirea cu gazda la care am stat si cu Maxime si cu Nanang. Veronique, gazda din Dushanbe are o poveste extrem de interesanta. La 44 de ani a trait mai mult timp in afara Frantei decat in Franta, si e profilul expatului clasic. A inceput cu volutariat in Romania intr-un orfelinat pentru 8 luni in 92, si de atunci a trait pe rand 2 ani in Bosnia, 13 ani in Ruwanda, 5 ani in Bangladesh si a mai si calatorit extrem de mult intre perioadele de munca. Acum lucreaza ca si coordonator intr-un proiect de dezovltare sustinut de Uniunea Europeana in Tadjikistan in domeniul sanatatii, si are o casa plina cu lucruri si amintiri stranse in cei 24 de ani. Si gazduieste si toti ciclistiti care trec prin Pamir caci si ea impreuna cu Gabriel, fiul ei, au pasiunea calatoritului pe doua roti. In urma cu 3 ani au facut 6000 de kilometri prin America de Sud, atunci cand Gabriel avea 5 ani, iar anul acesta urmeaza sa mearga in Pamir.

Astfel ca m-am intalnit la Veronique cu Nanang si cu Maxime care veneau din sens opus si care au traversat Pamirul in aprilie. E o asociere putin atipca intre francezul get beget si micul indonezian dar pare sa fi fucntionat cu brio dupa cum imi dau seama dupa ce ma uit pe filmulete si peste poze. Iar dupa ce povestesc cu oamenii de-abia astept sa ajung si eu pe acolo, caci sunt convins ca Pamirul e un loc magic. Nanang e si el de 3 ani plecat de acasa si saptamana aceasta i se termina periplul prin lume. Ultima bucata de anul acesta a fost de 10000 de kilometri pe bicicleta, inainte de asta a lucrat intr-un hostel in Istanbul pentru a strange bani iar inainte din asta a calatorit cu rucsacul prin lume lucrand din cand in cand in zone turistice. Maxime e mai normal, e webdesigner ce lucreaza pe cont propriu si care a venit doar pentru a calatori intre Bishkek si Dushanbe.

In rest poate celalalt lucru descoperit in Dushanbe e ca rulmentul din butuc a inceput sa devina cam zgomotos si sper sa reziste pana in Bishkek unde am inteles ca exista un magazin mai profesional de biciclete, caci bazarul de aici arata fix cum arata sectiunea de la rusi prin anii 90 pe la noi.

Veronique, cu una din cele mai interesante povesti dintre toate gazdele pe care le-am intalnit pana acum.

Veronique, cu una din cele mai interesante povesti dintre toate gazdele pe care le-am intalnit pana acum.

Maxime si Nanang, Pamir si o asociere neasteptat.

Maxime si Nanang, Pamir si o asociere neasteptat.

Franta si Indonezia.

Franta si Indonezia.

Maxime.

Maxime.

Nanang.

Nanang.

Schimband lantul, pentru ca m-am incapatanat sa desfac quick-link-ul cu mainle in loc sa folosesc cheia de lant.

Schimband lantul, pentru ca m-am incapatanat sa desfac quick-link-ul cu mainle in loc sa folosesc cheia de lant.

Un membru al familiei care era in stare sa scoata cele mai ciudate sunete posibile. Tusitul si plansul de copil erau doar  unele din ele...

Un membru al familiei care era in stare sa scoata cele mai ciudate sunete posibile. Tusitul si plansul de copil erau doar unele din ele…

Odihna.

Odihna.

In loc usa.

In loc usa.

Din nou gata de plecare.

Din nou gata de plecare.

Veronique si Gabrielle.

Veronique si Gabrielle.

Si prima poza din seria pozelor cu presedintele, pentru ca mi se pare prea caterinca faptul ca nici nu s-au chinuit prea mult cu fotoshop-ul.

Si prima poza din seria pozelor cu presedintele, pentru ca mi se pare prea caterinca faptul ca nici nu s-au chinuit prea mult cu fotoshop-ul.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Erevan, orasul de la poalele Araratului

Erevanul e probabil capitala cu cea mai faina priveliste din lume: varful inzapezit de 5000 de metri al Araratului. Atunci cand vezi cum se ridica deasupra platoului armean, e usor sa iti dai seama de ce a aprins imaginatia popoarelor din timpuri imemoriale. Si chiar daca orasul in sine e un amalgam sovietic – comunist, […]

Inapoi in munti, drumul spre Essaouira

De la malul Atlanticului, pe valea Paradisului pana la intalnirea cu doi olandezi, intalnire ce imi arata inca odata ca lumea e foarte mica.

Drumul catre nesfarsit
180 de kilometri prin Campia Romana

O tura de lunga de iarna pentru a mai pune ceva kilometri in picioare prin satele uitate de lume din Campia Romana

5 thoughts on “Dushanbe, orasul ce se inchide de 3 ori pe zi.

  1. Daca zgomotul la butuc a aparut dupa ce ai schimbat lantul, dar n-ai schimbat pinionul, atunci nu-ti fa probleme ca nu e de la butuc. Nu se aseaza lantul nou pe dintii uzati de la pinion. Am patit-o si eu asa. Ar fi bine sa schimbi sau sa intorci pinionul pe cealalta parte, dar ai nevoie de cheie speciala pentru a scoate pinionul Rohloff. Cealalta varianta ar fi sa astepti pana se va uza lantul dupa pinion si zgomotul va disparea.

  2. dimineata am intrat la ora 6 sa citesc pe unde ai umblat ieri,m-am intristat ca inca nu era publicat articolul,imi este drag sa vin dimineata sa-mi incep ziua cu jurnalul tau de calatorii.drum bun.

  3. Hristos a Inviat!
    Om bun,pozele facute cu ochiul sufletului is cele mai reusite-au pozat odat cu tine,doar citind rindurile-ti,multi din cei ce iti rasfoiesc rindurile!
    Cred ca cele nefacute au o traire mai mare decit cele stocate.Primele le facem cu sufletul.cele din aparat au mai mult rational in ele!
    Totusi,uneori nu voim a mai face o poza,pierdem tot ceea ce am vazut cu ochiul sufletului-si nici inima nu ne cere a da buzna in aura momentului!
    La Ierusalim am simtit un “tun” ca ma vina,eram in costum popular.
    Am intors privirea in directia in care venea “amenintarea”si am facut semn ca nu voiesc!
    Omul a lasat “tunul”,a inteles-din priviri am impacat lucrurile!
    Meri cu Domnul!
    Zile cu folos si bucurie!

Leave a Reply to Zaraza Catarig Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *