Usurand gasirea acului in carul cu fan.

136 de jurnale gasite

Ultima bucata din Turcia, Bursa, Dardanele si Edirne.

Tarmul se indeparteaza incet in timp ce micul feribot se leagana destul de puternic pe marea agitata de valuri, iar eu imi iau la revedere de la Asia, de data aceasta pe bune. In partea cealalta a Dardanelelor, la cativa kiometri distanta e Galipoli si Europa, si ultima bucata de drum pana acasa. Iar in […]

Capadoccia, baloane si multa explorare.

Armata de baloane colorate incepe sa se ridice usor odata cu primele raze de soare, pufaind in linistea diminetii. In timpul calatoriei am avut parte de mai multe momente care par complet dintr-o alta lume si imaginea celor 100 de baloane care se plimba deasupra peisajului vulcanic e clar unul din ele. Totul arata cu […]

Drumul spre Capadoccia si cateva cuvinte desre Grum

Care e unul din lucrurile pe care poti sa le faci atunci cand implinesti 60 de ani? Binenteles sa pleci cu bicicleta in jurul lumii si sa o explorezi ca si cum ai avea 20 de ani. In toata calatoria mi s-a parut extrem de interesant sa aflu mai multe despre alti calatori cu care […]

Drumul spre Erzurum, capitala frigului din Turcia.

Erzurum cred ca e ca un Miercurea Ciuc pentru turci, caci peste tot pe unde ma opresc oamenii imi spun sa am grija cu frigul de acolo. Parea buna e ca vremea s-a indreptat si urmatoarea saptamana se anunta complet senina, si dupa doua zile in care am pedalat cu aproape toate hainele pe mine, […]

Ospitalitate turceasca si drumul care Ardahan.

Noaptea a fost cat se poate de inghetata si tot ce a ramas afara din cort e bocna. Din pacate o sa trebuiasca sa ma obisnuiesc cu astfel de nopti, caci cea mai mare parte din Anatolia de Est e pe undeva pe la 2000 de metri. Partea buna e ca vremea urmeaza sa se […]

Turcia, +1800 de metri si venirea iernii.

Intrarea in Turcia a fost cat se poate de brutala daca e sa ma uit la kilometraj. In mai mult de 3 ore de pedalat s-au strans 1200 de metri de urcare, si in vreme ce imping la pedale printr-o ninsoare cu fulgi uriasi ma gandesc ca nu e chiar asa de rau. Chiar si […]

Reintalnirea cu padurile in Atlasul inalt, de la Imilchil la Tizi’n’Isly

Cum trecem muchia ultimului pas trecem de la un desert uscat si pietros la paduri si rauri iar toata ploaia pare ca se opreste in muchia pe care tocmai am sarit-o.

Maroc, urcand spre Imilchil si cel mai inalt pas al turei.

Inca o zi prin mijlocul Atlasului inalt, cu pasuri inalte, sate putine, trafic inexistent si multa pustietate

Canionul Todra si inca odata spre Atlas.

A patra si ultima trecere a Atlasului, inceputul unui drum de 200 de kilometri prin munti si canionul Todra.