Usurand gasirea acului in carul cu fan.

28 de jurnale gasite

Canionul Todra si inca odata spre Atlas.

A patra si ultima trecere a Atlasului, inceputul unui drum de 200 de kilometri prin munti si canionul Todra.

Un rasarit printre dune si o noapte petrecuta in mijlocul unei oaze

In mod normal nu ma poate face mai nimic sa parasesc caldura sacului de dormit pentru o trezire matinala pentru rasarit, dar de data asta fac o exceptie, caci un rasarit in desert nu prinzi in fiecare weekend.

Un apus printre dunele rosii de la Erg Chebbi, si drumul pana acolo

Dunele si desertul, un loc in care visam sa ajung in momentul in care am planuit calatoria cu bicicletele in Maroc. Si un loc in care cu siguranta voi mai ajunge, data viitoare cu mai multa aventura.

Prima zi din noul an, sate vechi de 1000 de ani si primul contact cu desertul pietros.

Din Atlasul inalt spre desert, prima zi din noul an petrecuta cum altfel decat pe bicicleta.

Tizi’n’Tichka, drumuri secundare si palate parasite.

Ultima zi din 2014 cu un pas de 2300 de metri, cu un palat parasit, cu alti calatori pe bicicleta intalniti si cu o noapte la cort.

Spre Col du Tichka, in mijlocul Atlasului Inalt.

Ospitalitate marocana, livezi de maslini, pante redutabile si sate suspendate pe versantii Atlasului Inalt.

Intoarcerea in Marrakech si prima zi de pedalat in doi

Inapoi in Marrakech, inca odata la aeroport si primele doua zile petrecute in doi, si predarea stafetei pentru scrierea jurnalelor Mihaelei, care avut grija sa scrie cateva cuvinte pentru fiecare zi a calatoriei.

Maroc – cateva considerente logistice despre biciclitul prin nordul Africii.

Cateva ganduri despre logistica pedalatului in Maroc, cum ajungi acolo, cum sunt drumurile, pe unde dormi si alte detalii similare.

Essaouira si colonialismul decrepit.

Ultimul oras din prima parte a calatoriei, Essaouira, fosta colonie portugheza de pe malul Africii, inca o bucatica din istoria involburata a ultimelor secole.