Georgia si drumul pana in Tbilisi, din nou in Europa.

Georgia e clar o tara pe care daca ai transplanta-o undeva in Europa de est nu ar avea avea absolut nici o problema, iar trecerea din Azerbaidjan e pe cat de brusca, pe cat de trista. Drumul spre Tbilisi e presarat de sate si mici orasele uitate la un capat de tara, care par si mai gri sub cerul cenusiu din care cade o ploaie mocaneasca. Nimeni nu te mai intreaba curios de unde vii, fetele sunt toate parca mai intunecate si mai preocupate, nimeni nu incearca sa te ajute atunci cand te opresti dezorientat intr-o intersectie, si totul pare mult mai rece. Nu zic ca oamenii nu sunt si in Georgia e treaba, dar daca pana acum de multe ori curiozitatea si impulsul venea de la oamenii intalniti pe drum, aici tu esti cel care trebuie sa caute contactul uman.

Cealalta descoperire e ca Georgia e surpinzator de deluroasa, chiar si in zonele care sunt departe de Caucaz, astfel incat in drum spre Tbilisi trebuie sa sar un deal care are un sir de serpentine demne de Turul Frantei cu care duc o lupta cat se poate de eroica pe bicicleta incarcata. Cealalta intalnire interesanta e cea cu Ray, o englezoaica ce face turul lumii singura, si care atunci cand o intalnesc pedaleaza cu pufoaica pe ea atunci cand afara sunt 25 de grade, in incercarea de a o usca. E si asta o metoda, dar cred ca mai degraba iese un fel de sauna care nu ajuta prea mult.

Oricum e extrem de interesant sa intalnesti tipe care calatoresc singure, caci nu sunt deloc multe care fac lucrul acesta, si cred ca e nevoie de mult mai mult curaj sa pleci la un astfel de drum daca esti fata, decat daca esti baiat. Dar se poate, si Ray e primul exemplu pentru asa ceva pe care il intalnesc pana acum pe drum. Asa ca stau ceva timp sa vorbesc cu ea si sa vad cum a fost singura prin Europa, Turcia si prin Georgia.

Apropierea de Tblisi in schimb a venit la pachet cu mult trafic si cu un vant puternic din fata, si cu toate astea kilometri nu s-au scurs chiar atata de greu. Noaptea urmatoare urmeaza reintalnirea cu Mihaela, urmata de doua saptamani de biciclit impreuna prin Georgia si prin Armenia.

Ray, prima cicloturista ce calatoreste singura intalnita pana acum pe drum.

Ray, prima cicloturista ce calatoreste singura intalnita pana acum pe drum.

DSC_9469.jpg

Urcarea spre Signaghi, si dealurile cu pante demne de turul frantei.

Urcarea spre Signaghi, si dealurile cu pante demne de turul frantei.

DSC_9476.jpg

DSC_9477.jpg

Georgia, locul in care carabus, betigas si liniuta devin litera de lege. Macar semnul exclamarii a ramas neschimbat.

Georgia, locul in care carabus, betigas si liniuta devin litera de lege. Macar semnul exclamarii a ramas neschimbat.

Tbilisi!

Tbilisi!

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Recuperarea din Osh, prima zi din nou pe drum si o pedala buclucasa

Doua zile de pauza in Osh, intalnirea cu Petru si cu George, inca o zi pe drum si o pedala buclucasa.

Drumul catre Neyshabur

Doua zile cu multi kilometri prin desert si cu vant potrivnic in una din ele, vant deloc usor de infruntat.

Ultimul pas pentru 2000 de kilometri si cateva ganduri despre Uzkebistan.

In ultimele zile incerc sa-mi reconfigurez programul de pedalat cu o trezire matinala, pedalat in orele racoroase de dimineata si cu o pauza mai lunga la pranz pana cand trece caldura. In total se strang ceva mai multe ore de pedalat decat in Pamir, dar pauza lunga de la pranz in general face minuni pentru […]

3 thoughts on “Georgia si drumul pana in Tbilisi, din nou in Europa.

  1. Da, e un fel de adaptare care se face atunci cand ai drop-bar-uri si vrei sa ai acess la manete si atunci cand stai mai drept.

    Bicla in schimb e un “Long Haul Trucker”, de departe cea mai intalnita bicicleta pana acum pe drum.

Leave a Reply to Diaconescu Radu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *