Istanbul – un oras cat o tara

E greu de explicat cum m-am simtit la primul contact cu Istanbulul, in seara cand am intrat pentru prima data in oras pe bicicleta. Era nesiguranta navigarii pe bicicleta printr-un oras infinit mai complicat decat Bucurestiul combinata cu seara plina de viata si de oameni din Istanbul. Pentru ca probabil mai mult orice in comparatie cu orice oras european, Istanbulul pare un oras care traieste mai intens decat alte orase de pe “Vechiul Continent”.

Dupa 3 zile petrecute la Yucel, intr-un cartier nu foarte indepartat de centru, orasul a inceput sa devina familiar, traficul a inceput sa devina mult mai putin amenintator si am incercat sa inteleg putin din felul in care functioneaza lucrurile. Iar felul de a fi al turcilor mi se pare la polul opus fata de felul de a fi al nemtilor. Si uneori stau sa ma gandesc daca cele doua moduri de a fi sunt compatibile.

Nu stiu daca observatiile mele sunt justificate dupa cateva zile in Turcia, dar am sa incerc totusi sa insirui cateva ganduri. In primul rand distanta dintre oameni e mult mai mica. La salut si la revedere te pupi pe obraz, in momentul in care vin prieteni si cunoscuti stau foarte aproape unii de altii. Magazinasele, miliardele de magazinase din Istanbul mi se pare ca arata destul de bine, ca spiritul mercantil e destul de bine inradacinat la turci. Da, exista si supermarket-uri dar mie mi se pare ca grosul cumparaturilor se face de la magazinasele de cartier

Traficul, aici e complicat pentru ca din punctul meu de vedere nu as trai niciodata intr-un oras cu asa de mult trafic ca Istanbulul, pentru ca si poluarea mi se pare ca e pe masura. Si impresia generala este ca vorbim aici de un oras gandit pentru masini si pentru autobuze. In trafic se claxoneaza ca atentionare, dar nu excesiv, si o chestie pe care am mai observat-o e ca turcii nu prea semnalizeaza atunci cand schimba directia. Dar per total, pana acum, soferii mi s-au parut destul de atenti si m-am simtit poate ceva mai sigur decat in Bucuresti.

Cartierele si comunitatea. Personal mi s-a parut ca simtul comunitatii, chiar si la oras e mult mai puternic decat in vestul Europei. Poate contribuie putin si locurile in care toti barbatii stau la ceai in timpul zilei, dar mai ales seara dupa munca. Si in comparatie cu Romania spre exemplu mi se pare ca persoanele in varsta participa mai mult la viata comunitatii, sau cel putin ii vezi interactionand mai mult cu ceilalti.

Siguranta. Acum sper sa n-am gura aurita dar pana acum pot sa spun ca m-am simtit mai in siguranta in Istanbul decat in Bucuresti. Ca un studiu de caz gazda de pe warmshowers avea cheia de rezerva “sub pres”, si in vestibul se putea intra fara cheie. Si nu era deloc retras, o multime de cunostinte si rude care veneau pe la el. La fel cu lasatul bicicletei, pana acum nu am avut nici o problema cu cineva care sa se uite suspicios la bicicleta lasata in fata magazinului spre exemplu.

Limbile straine. Aici mi se pare ca turcii sunt putin deficitari poate in primul rand si pentru ca toate filmele la ei sunt dublate. E mai bine decat in Bulgaria dar in situatii in care te-ai astepta sa stie engleza mai bine (spre exemplu orasean student la facultate) s-ar putea sa mai fie ceva surprize. In schimb am folosit germana de doua ori pana acum.

Acum tot ca o impresie generala, dupa o zi intreaga in care am incercat sa mai rezolv din lucruri, mi se pare ca oamenii in general incearca sa te ajute chiar daca asta inseamna sa te trimita la magazinul concurentului, sau sa caute prin sertare un rest de vaselina pe care sa-l dea de pomana sau in momentul in care iti explica unde se gaseste ceva. Pana acum cel putin nu m-am lovit de atitudinea acra si comunista pe care o intalnesti atat de des la vanzatorii romani.

Acum revenind la oras, Istanbul e absolut imens. Prin comparatie Berlin e de vreo 4 ori cat Bucurestiul iar Istanbulul e de 4 ori cat Berlinul. Daca il traversezi de la est la vest cred ca mergi mai bine de 100 de kilometri doar prin oras. Zona istorica si centrul vechi sunt pe cat de interesante pe atat de turistice si mi se pare ca are sens sa fii acolo dimineata devreme cand inca nu si-a facut aparitia puhoiul de turisti. Moschee sunt suficiente pentru a ti se lua de ele la un moment dat si cred ca fiecare sultan sau fiecare dregator mai mare a cladit cel putin o moschee. Hagia Sofia e absolut impresionanta atunci cand o raportezi la scara istoriei si e un exemplu interesant despre cum s-au amestecat elemente crestine si musulmane intr-o singura cladire. Marele bazar e extrem de turistic acum, dar sunt curios cum arata acum 50 sau 100 de ani, acelasi decor dar cu vanzatori care aveau lucruri autentice.

Nu pot sa zic ca am avut timp sa vad totul pe indelete si vizita a fost destul de in fuga si practic am avut doar o zi si jumatate pentru vizitat, o zi fiind rezervata problemelor organizatorice. A fost o zi destul de fructuoasa de altfel, facand rost intr-o singura zi de viza de Tadjikistan cu GBAO, de un ac, de o papiota de naylon, de poze de pasaport, de fotocopii dupa pasaport, de chingi si elastice pentru reparatii si pentru imbunatatirea cortului, de un lant de bicicleta si de o curea. Nu e rau pentru o singura zi printr-un oras nou si imens.

Renault Taurus e inca la putere in Tucia.

Renault Taurus e inca la putere in Tucia.

Ascultand Imamul.

Ascultand Imamul.

Un oras gandit pentru masini.

Un oras gandit pentru masini.

La pas.

La pas.

Reflexie.

Reflexie.

Dom.

Dom.

Pietre funerare.

Pietre funerare.

Viata.

Viata.

Prin Marele Bazar, vechi de 500 de ani.

Prin Marele Bazar, vechi de 500 de ani.

Culoare.

Culoare.

Moscheea albastra.

Moscheea albastra.

Dupa ploaie.

Dupa ploaie.

Miau.

Miau.

Strapungand cerul

Strapungand cerul

La masa impreuna cu Yucel, Maja, Jan si Julian.

La masa impreuna cu Yucel, Maja, Jan si Julian.

Lahmancun, ieftin si hranitor.

Lahmancun, ieftin si hranitor.

La o serenada turceasca pe malul marii.

La o serenada turceasca pe malul marii.

Cautand magazine de bicicleta.

Cautand magazine de bicicleta.

Sarmaua de fistic.

Sarmaua de fistic.

Tulumba, sau burma, nesanatos dar incredibil de gustos.

Tulumba, sau burma, nesanatos dar incredibil de gustos.

Moscheea si pasarile

Moscheea si pasarile

Dupa o zi de alergat

Dupa o zi de alergat

Hagia Sofia.

Hagia Sofia.

Moscheea albastra

Moscheea albastra

Privind catre un alt continent.

Privind catre un alt continent.

Hagia Sofia.

Hagia Sofia.

Hagia Sofia, imbinare.

Hagia Sofia, imbinare.

Ingerul imperfect.

Ingerul imperfect.

Ioan Botezatorul

Ioan Botezatorul


Posted

in

, , ,

Comments

16 responses to “Istanbul – un oras cat o tara”

  1. Kya Avatar

    Mi-a lasat gura apa dupa chestiile alea de mancare, exotice pentru mine!
    Imi doream si inainte sa vad Istanbulul, dar acum si mai mult. Si sper sa vad partea lui cea mai autentica, nu neaparat turistica, asa cum ai facut si tu!

    Drum bun, in continuare!

  2. radu Avatar
    radu

    sincer, e prima postare a ta cand parca fotografiile au eclipsat povestea. pana acum citeam si apoi ma uitam la poze. acum am facut la fel, dar pozele sunt incredibile. si parca m-am bucurat ca ai fi printre prieteni acolo 🙂

  3. Gabriel Avatar
    Gabriel

    Superba relatarea si pozele! Sa stii ca te urmarim cu sufletul la gura si eu si Alina. Calatorie frumoasa!

    1. Diaconescu Radu Avatar

      Ma bucur ca v-a placut!

  4. Irina Avatar
    Irina

    Extraordinar. am trait un pic mai mult prin povestea ta, si m-am bucurat sa vad ca ai stat la Yucel…a stat la mine cateva nopti cand a fost in Bucuresti :). drum bun in continuare

    1. Diaconescu Radu Avatar

      Din categoria cat de mica e lumea, povestea ca a fost in Bucuresti dar habar nu aveam la cine a stat…

  5. Bogdan Balaban Avatar

    Foarte interesant. Intr-adevar pozele au iesit excelent. Am fost si eu la Istanbul, acum mai bine de 20 de ani. Din pacate am foarte putine amintiri foto de atunci.

    Mult succes in ceea ce faci!

  6. cristina Avatar
    cristina

    ce tareee
    ai stat la Yucel. Este un mega tip. L-am cunsocut si eu acum vreo 4 ani (m-a gazduit) si de atunci ne-am mai vazut de cateva ori. Iar prietenii lui sunt de asemenea minunati. Ozane, Yalcin, Betul, Hakan si restu’ gastii – cred ca nu puteai face o alegere mai buna
    Istanbulul este un oras minunat cu oameni minunati.
    Drum bun in continuare

    1. Diaconescu Radu Avatar

      Dap, chiar e super de treaba omul si toti cunoscutii lui de altfel..

  7. mike Avatar

    Da, si mie mi-au placut fotografiile. Poate si prin noul pe care il infatiseaza in fata ochilor nostri.

  8. a_mic Avatar
    a_mic

    Distinse, nu stii cum iti astept povestile… Sanatate, pace si vant din spate!

  9. Marius W. Avatar

    Mul?umit? ?ie am rev?zut un Istanbul de care îmi era dor.
    Drum bun ?i uscat în continuare!

    P.S. Pentru viza de Tadjikistan ai aplicat la Istanbul?

  10. Zaraza Catarig Avatar

    De la inceput am remarcat ochiul care stie sa prinda in poze realitatea! Si tot de la inceput se continua aceeasi impresie de om care stie sa povesteasca de la suflet la suflet!
    Drum bun in continuare!

    1. Diaconescu Radu Avatar

      Multumesc de urare!

  11. Ren Avatar
    Ren

    Lipsesc notele….
    Fascinanta calatorie! Poze frumos incadrate, vorbesc de la sine, o placere sa le privesti!

    Sper ca partea asta de continent sa nu-si piarda din caldura si apropierea umana care lipseste cu desavarsire in tarile “civilizate”.

    Toate bune Radu!

  12. Gh Avatar

    Mi-a placut cum ai descris orasul si subscriu si eu la cele spuse de tine. Am fost si eu intr-o mini vacanta de 4 zile in Istanbul si mi-a ramas adinc intiparit in memorie. Pisicile…pisicile astea, erau peste tot! mai ales pe malul marii, ieseau de sub pietre, apareau nu stiu de unde si mi se urcau in brate. In Sfanta Sofia, o pisica mi s-a urcat in brate si vroia sa doarma… In fine, Doamne ajuta in continuare si ma bucur ca am descoperit site-ul tau!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *