Un pic mai multe poze aici.

E al treilea weekend consecutiv pe care l-am petrecut in Berlin, in primul rand datorita prognozelor mohorate si posomorate si datorita zilelor scurte. In primele weekenduri mi s-a parut grea si apasatoare de weekend petrecut pe langa casa, si e destul de greu sa gasesti ceva nou si interesant de facut, la fel cum gasesti de obicei intr-o calatorie. Nu ajuta nici pozele si jurnalele prietenilor din Romania, care au avut parte de o luna noiembrie cu weekend-uri frumoase, cu mari de nori, cu cer senin si cu culori aprinse.

Daca initial planuiam pentru ziua de sambata o tura cu bicicleta printr-o zona inca nedescoperita, incurajati de o prognoza generoasa ce anunta 2 ore de soare, pana la urma am facut o plimbare mai scurta prin Potsdam, inconjurand Sansoucci-ul si invartindu-ne putin prin cartierul olandez din Potsdam. Vremea a fost aproape la fel ca in toate zilele din ultima luna, inchisa, mohorata, apasatoare, umeda, si complet nepotrivita pentru poze. Pe cat de frumoasa e lumina din timpul verii si al toamnei timpurii, pe atat de opaca e in zilele innorate de noiembrie.

Pedaland spre Potsdam

Copacul perfect pe malul Havel-ului.

Cine?, eu?

Imbasibil.

Aliniati.

Prin cartierul olandez.

Sansoucci.

Amintiri de Schoenbrun

Arcasul.

Sambata seara am fost din nou la catarat la unul din panourile de catarare din Berlin, unde pe langa descoperirea unor trasee frumoase am apucat sa ne jucam si cu un slackline din sala. Incet, incet, in cateva luni probabil o sa reusesc sa fac si cativa pasi legati pe sfoara. E foarte interesant ca si miscare, si e un proces de invatare si pentru corp si pentru minte. Deocamdata trebuie spus ca Mike se descurca mai bine decat mine, si are un simt al echilibrului ceva mai dezvoltat.

Duminica am fost la un brunch (combinatie intre mic dejun si pranz), pe care l-am castigat la concursul de acum 2 saptamani. Brunch-ul era organizat de un club de canotaj, si era foarte interesant sa vezi debarcau mosii din club din barci de 4-5 pesoane, pe o vreme nu neaparat prietenoasa si calda. Trebuie spus ca mi se pare ca in general germanii imbatranesc mai bine decat alte popoare, si in general vorbind cu oamenii de cele mai multe ori sunt tentat sa le dau mai putini ani decat au de fapt. Sigur nu e legat de alimentatie, pentru ca mancarea traditionala germana e destul de departe de idealul de sanatate construit in ultima vreme, dar in schimb poate sa fie legat de faptul ca in general fac ceva mai multa miscare decat alte popoare.

La brunch.

Dupa brunch, dupamasa a fost rezervata Calatoriei spre Soare-Rasare, cu alte cuvinte am vizitat in Dahlem o sectiune dedicata lumii islamice, principalele zone fiind cele din Asia-Centrala. Vizita s-a potrivit pestre momentul in care am si citit nuvela lui Hesse, astfel incat cu imaginatia putin aprinsa mi-am imaginat si eu mica mea calatorie spre soare rasare, prin spatiu si prin timp. Trecand prin sate islamiste saracacioase de la poalele Himalayei, incercand sa inteleg separarea familiei si mai ales a femeilor de lumea reala, pana la foste triburi nomade a caror formare in state a fost puternic influentata de dominatia rusa, pana la deserturi, cu corturi in care am baut ceaiuri extrem de dulci (combinatie de ceai verde cu menta, intamplator sau nu si combinatia mea preferata), pana la broderiile imbricate si elaborate ce sunt facute in orasele de negustori de pe drumul matasii, pana la covoare traditionale atat de legate e identitatea nationala incat apar pe steag-ul Turkmenistan-ului, pana la ritualurile sufiste si la importanta religiei in viata de zi cu zi.

Poarta tipica musulmana din una din regiunile muntoase.

Perdea.

Care aparent joaca un rol foarte important, femeile putand privi din interiorul casei fara a fi vazute.

Broderii.

Port traditional.

Covoare turkmene

Forme tribale.

Mantia celor 1000 de stele.

Peticit

O fotografie de acum 100 de ani, intre timp si subiectul, si fotograful au murit de mult, si copii lor, si probabil si copii copiilor lor. Si totusi exista o legatura, intre privirea femeii din fotografie si privitorul de astazi. Gandul poate sa zboare la viata femei respective, la intinderi nemarginite si pustii, la vestminte colorate, la copilaria ei si la copii ei, la o lume complet diferita.

Pe atat de greu de inteles, pe atat de fascinant pentru o calatorie de cateva ore, mai ales cu putina imaginatie si visare de care din fericire nu am dus lipsa in dupamasa respectiva. Cu ocazia asta s-a intrupat si mai bine in mintea mea o idee, sau poate nu neaparat ideea pentru ca ea exista demult, cat mai mult hotararea de a o incepe.