A doua zi in Uzbekistan a inceput din pacate nu prea fericit cu un genunchi care a dat semne de oboseala ieri si care ma deranjeaza si in dimineata asta, asta pana cand imi amintesc ca am ridicat putin saua in ultima zi inainte de Dushanbe si dupa ce o cobor inapoi totul pare sa fie in regula. De aici pana in Bukhara sunt inca 420 de kilometri si sunt curios daca reusesc sa-i fac in 3 zile.

La jumatatea zilei in schimb, dupa 60 de kilometri pe plat care curg destul de usor imi aduc aminte ca pana in zona de desert mai sunt cativa munti de sarit, asa ca toata dupa-amiaza o petrec tocand metodic o urcare lunga si constanta catre Boysun. E cald, si chiar daca nu e canicula in momentul in care te opresti si in momentul in care vantul nu mai circula pe langa tine te transformi intr-un lac de sudoare. Iar atunci cand urci un deal si vantul abia adie din spatele tau, te transformi repede intr-un dus din care se scurge apa cu repeziciune.

Hidratarea devine imperativa, iar un pepene rosu mediu poate fi dovedit fara probleme atunci cand ti-e sete. La fel de imperativa devine pauza din mijlocul zilei si spalatul in fiecare seara, si mi se pare incredibil ca daca ai putina strategie poti sa te speli destul de bine cu un litru si jumatate seara. Cu toate astea caldura se simte per total la oboseala si pe seara am probleme cu carceii, lucru ce nu l-am mai patit pana acum, sper ca sarea si magneziul sa previna problema zilele urmatoare.

Dar pe de alta parte imi pare bine ca mai e inca o zi de petrecut in munti, chiar daca se strang mai putin kilometri si chiar daca o sa fie probabil nevoie de inca o zi pentru a ajunge in Bukhara.

Date:

Distanta: 90km.
Diferenta de nivel: +1100 / -300.
Obiective: 4.
Moral: 7.

Un pepene la o masa, si la o vorba cu frizerul satului. Aparent se poate trai cu 5-6 clienti pe zi.

Inapoi in munti.

Harbuzmobil.

Locul cu umbra din dupamasa asta.

Akira, in drum spre Turkmenistan.