Nu stiu cum se face dar in ultimele 3 weekenduri am cazut de fiecare data frant la sfarsitul zilei cuprins de oboseala si de o usoara febra musculara ce se agrava in mod subit peste noapte. Cele 3 luni fara nici un fel de efort se simt si nici kilogramele in plus nu sunt un avantaj, iar o tura care ar fi fost lejera acum un an acum ma stoarce aproape complet la sfarsitul zilei. Pe de alta parte recunosc ca imi place senzatia de sfarseala si de febra musculara de sfarsitul zilei, un semn ca ai tras de tine putin de-a lungul turei. E o senzatie care poate da dependenta si care atunci cand te antrenezi pentru ceva poate fi un indicator al unui antrenament reusit.

In turele din toamna asta nu poate fi vorba de nici un fel de antrenament in schimb, ci doar de cea mai usoara modalitate de a ajunge din nou pe munte si de a face ceva miscare. Revenind in schimb acum la povestea zilei, vine si dimineata si parasim camera hostelului la care am stat peste noapte, si in racoarea diminetii vine momentul sa urcam spre Poiana pentru a descoperi tura scurta de la Brasov XCM Marathon.

Si cu toate ca e destul de frig si Brasovul pare sa fie inca tot sub umbra Tampei strazile par sa fie pline de oameni care se indreapta spre munte, fie pe jos, fie in alergare, fie pe bicicleta. O fi bine, o fi rau sa fie muntele in spatele case, cine stie, poate vom descoperi si noi odata. Ne urcam si noi pe biciclete si pornim si noi la drum, nu inainte de ne face datoria civica de vota la una din sectiile de votare pe care ni le-a scos track-ul in drum.

De aici incepem sa tocam metodic drumul pana in Poiana Brasov. Acum desi muntele e in spatele casei e putin straniu sa vezi atat de multi oameni pe poteci, si din punctul meu de vedere nu prea merge ca aceleasi poteci sa fie impartite si de drumeti si de ciclisti. Ca drumet mi s-ar parea ciudat sa trebuiasca sa ma dau la o parte din fata biciclistilor, sau sa stau cu frica ca vine cineva mai tare care nu franeaza la timp. Probabil in zilele de saptamana nu e nici o problema dar in zilele de weekend cand pare ca tot Brasovul a iesit in Postavaru poate deveni putin mai problematic.

Odata ajunsi in Poiana descoperim si o alta problema cu GPS-ul, respectiv identificarea sensului atunci cand trackul se intersecteaza de mai multe ori, astfel incat ajungem sa facem in sens gresit jumatate din bucla care merge spre spinarea lunga. Ne dam seama abia dupa ce a coborat destul de mult spre Rasnov, si in fata cu perspectiva de a impinge bicicletele la deal hotaram sa urcam pe sosea inapoi in Poiana. Ajungem inapoi in Poiana nesperat de repede si incercam si varianta corecta, ajungand in cele din urma si pe poteca care merge pe spinarea lunga.

E genial de pedalat pe aici, in departare se vede Bucegiul dintr-un unghi pe care nu l-am mai vazut pana acum iar poteca e numai buna pentru a stoarce putin untul din tine cu urcari scurte si abrupte alternate cu bucati de coborare faine. O ultima coborare ne scoate in acelasi loc in care era acum o ora si un pic, si urcam din nou cu spor spre Poiana, cu gandul la Regio Trans-ul de ora 16:00.

De aici prindem coborarea spre Valea cu Apa, mult prea tehnica pentru ce pot sa cobor eu acum. Dupa Valea cu Apa in schimb poteca devine din nou domoala, si e din nou fain sa gonesti la vale la vale pe bicicleta. Ultima data am fost pe aici la semimaratonul de Brasov acum 2 ani si jumatate, alte vremuri ce par mult mai departe in amintirea mea. Incet incet se apropie si orasul si ajungem din nou inapoi in aglomeratia turistica din centru, dupa ceea ce a fost pana la urma ultima tura pe MTB a anului. Vremea a devenit cat se poate de urata, si mi se pare ca am ajuns din nou in Berlin. De acolo mi-a ramas in minte o stire de la sfarsitul lui ianuarie in care oamenii spuneau ca soarele a stralucit pret de fix 19 minute in 3 saptamani. In Bucuresti cel putin cred ca sfarsitul de noiembrie si inceputul de decembrie au aratat fix la fel.

Din nou la deal.

Culorile toamnei trecute.

Pauza pe frunzis.

Fosnet de frunze.

Concentrare.

Din goana bicicletei.

Ultimul weekend in sa pe munte pe anul acesta.