St Anton

Zillertall, St Anton, Ischgl + un mic ski review.

Echipa: Eu, Mike, Laviniu, Irina, Bogdan, Em.

Motto-uri:

“Daca ski-ul ar fi mancare voi ati fi bulimici” @Bogdan.
“Have fun in the sun” @Zillertall
“Numa pulver” @Em, copyright la Horatiu.
“Ski, ski, ski, ski,ski” – repetat foare repede si cu mult entuziasm.

O parte din motivul pentru care blog-ul a ramas in paragina in ultima perioada e si faptul ca doua saptamani si 4 weekend-uri din ultima luna au fost ocupate cu drumul pana si din Austria. In total 7 zile pe drum si 12 zile de ski.

Anul trecut in ianuarie am fost in Paznauntal, si ne-a placut atat de mult incat anul acesta facut tot posibilul pentru a ajunge de doua ori, de data aceasta o saptamana in Zillertal, 4 zile in Sant Anton si 2 zile in Ischgl. Nu o sa scriu un RT extrem de descriptiv pentru ca se gasesc o groaza de informatii pe net despre oricare din locuri, iar cel mai bun loc de inceput sunt site-urile oficiale ale fiecarei statiuni (http://www.ischgl.com , http://www.zillertalarena.at , http://www.stantonamarlberg.com). Pentru a gasi cazare am folosit interchalet, si fiecare din cazarile gasit a fost ok, cum probabil sunt toate cabanutele din Austria.

@St Anton.

Bis @ St Anton.

Una din pozele mele preferate.

Si cam asa bancuta inainte de a tabara noi pe ea.

Em si Laviniu, privind cutezatori la tabela cu hartile.

Em in postura de bunicuta infuriata.

Ca impresie generala, cel mai mult ne-a placut Zillertal-ul are un aer mai popular in care noi ne-am simtit ok. Sant Anton e foarte fain pentru off-piste, sunt o groaza de ski-route-uri impastiate peste tot, dar in acelasi timp statiunea are si un aer mai select si un pic mai de fite. Isghl e o statiune de ski pe steroizi, un domeniu schiabil imens deservit de o groaza de telescaune noi.

Acum cate putin despre participanti, cam toti ne-am apucat in ultimii 2-3 ani de sportul asta sinu am crescut pe schiuri de la 3-4 ani. Si cam toti am invatat singuri si nu am avut pe cineva care sa furam cate ceva informatii, asta a facut poate procesul de invatare ceva mai lung, mai anevoios si mai dureros. Imi amintesc si acum prima mea zi de schi de la Straja de acum 2 ani, cand m-am luptat cu niste schiuri de 185 ale lui Laviniu o zi intreaga pentru a le convinge cu greu pana la urma sa coboare cursiv o partie de incepatori. In saptamana urmatoare am avut partile laterale pline de vanatai din cauza cazaturilor pe-o parte. Dintre tot Em era cel mai verde, inainte de Austria nu mai pusese niciodata schiurile in picioare, pentru ca dupa o saptamana de schi sa coboare orice partie neagra fara probleme, iar pentru ca dupa 2 saptamani sa coboare chiar in viteza si cu oarecare gratie cam orice partie.

Programul era oarecum constant, pe la 6:30 trezirea, 7:30 plecarea, 8:30 primii la telescaune, 16:30 ultima urcarea catre cel mai indepartat varf de munte, 17:30 Sparo, 18:30 inapoi acasa. Asta 6 zile una dupa alta, zile care zburau au zburat incredibil de repede.

Inchizand partiile in Ischgl.

Si acum despre experienta cu schiurile, nu pot sa zic ca am schiat prea multe schiuri pana acum, am invatat pe schiuri de inchiriat, dupa aia pe o pereche de rossignol x-cut moi, foarte ok de invatat, dupa aia anul trecut pe Movement Iki care sunt chiar faine si cu care mai obisnuisem chiar ok anul trecut. Mici, usoare si manevrabile. Dupa care in momentul in care am vazut la reducere pe sport-conrad.com asta toamna ARV-urile am zis ca merita incercate, problema e ca am cam exagerat cu lungimea si le-am luat pe cele de 185. Schiul teoretic se vrea un all-mountain, si are review-uri destul de ok peste ok, fiind privit ca un schi foarte fun de schiat, si chiar este. Nu e foarte rigid, asa ca probabil daca te dai cu Mach 3 la vale nu e cel mai potrivit schi. Pe de alta parte nici stilul meu de schi nu e deloc cea mai corecta si mai gratioasa metoda de a schia, fiind rezultatul unui process de invatare mai mult auto-didact, de aici si multe probleme. In fine gratios sau nu pana la urma mi se pare foarte fun, si asta e ce conteaza cel mai mult pana la urma. Iar ca stil alternez intre un stil mai topait pe pante abrupte cu multe viraje scurte dar cu cozile derapand, cu ceva viraje carvuite pe pante mai domoale, dar deocamdata la o raza destul de mare (aici poate are o legatura si schiul, care e R21 parca).

In schimb trecerea de la 168 cu 80 sub talpa la 185 cu 95 sub talpa a fost ceva cam dura, mai ales tinand cont ca au fost primele schiurile pe care le-am pus in picioare sezonul asta, deci antrenament specific zero. La primele doua coborari gafaiam in ultimul hal si mi se parea ca trag de schiuri in ultimul hal, dupa cam o zi le-am cam invatat cat de cat si au inceput sa devina fun, fac tranzitia de pe o muchie pe alta uimitor de repede tinand cont de cat de late sunt. Am incercat in primele zile si ceva pulver, problema e ca era prima zapada mare si avea baza astfel incat dupa cateva harscaieli de schiuri m-am lasat de sportul asta. O zi faina cu pulver am prins in schimb in Lech, una din cele mai frumoase zile de schi de pana acum, cu o groaza de experiente interesante si o groaza de cazaturi care de care mai artistice. Dar sa schiezi prin pulver chiar e genial, indiferent daca stii cu ce se mananca. La lungimea pe care o au schiurile sunt chiar ok, ideea e ca nu trebuia sa ma las pe spate, iar daca stateam intr-o pozitie relativ neutra totul era ok, doar trebuia sa dau din fund pe pante mai domoale.

In total din cele 12 zile de schi cam o zi jumatate cred ca am petrecut-o prin fun-park-uri, desi experienta mea la capitolul asta era 0 inante de a le pune in picioare. Exceptand primul contact cu o niste kickere medii in care m-am imprastiat in ultimul hal, noroc ca a fost mike sa ma stranga cu farasul a fost chiar ok pana la urma. In general dadeam ture in spre sfarsitul zilei cand se partiile se mai stricau, iar portia de adrenalina de la 2-3 sarituri inlantuite compensa pentru partiile care incepeau sa aiba ceva damburi si gheata. Despre schiuri ce sa zic, iertatoare si la aterizare, sau asa mi s-au parut mie, inca n-am incercat sa fac nici un trick, sunt la stadiul de calculare a vitezei de decolare pentru diferite rezultate, poate in primavara totusi.

Cam atat despre schiuri, una peste alta niste schiuri chiar fun de care poti sa tragi si la deal compensand cu ceva conditie fizica dupa cum am vazut acum 2 weekend-uri in Bucegi. Ar fi mai ok in lungimea de 175 dar merg si asa, e ceva mai mult de munca dar nu cu mult mai mult.

@ Zillertal.

Peisaj tipic austriac.

Si acum franturi de pe ici de colo, o zi foarte faina de schi am prins in Zillertal Arena, cand am facut o tura prin 3 statiuni de schi ce erau legate intre ele, pe 3 munti diferiti, chiar interesanta tura. Tot aici era un telescaun cu 2 statii intermediare, in care scaunul era decuplat si mutat pe alt cablu, te simteai un pic ca si carcasa de vita in liniile de procesare din abatoare cand se facea tranzitia. In Hindertux oamenii au prins o zi de schi in care termometru arata -23 de grade, iar cam toata tura de schi din decembrie s-a petrecut la mai putin de -16 grade.

Rezultatele schiului la temperaturi mult sub 0.

Un alt moment genial a fost in ziua cu pulver din Lech, moment in care mi-am luat o cazatura atat de artistica, infigandu-ma cu capul in zapada, un schi intr-o parte si un schi intr-o parte. Exact in acelasi moment treceau pe deasupra intr-un telescaun Laviniu si Em, razand in hohote, eu eram infipt in zapada razand in ultimul hal. A fost un fel de Out of Body experience, doar ca pentru o cazatura extrem de artistica.

Laviniu fericit dupa o tranta artistica.

Au fost foarte faine si alergarile care le bagam in fiecare seara la ultima iesire, primele doua iesiri cu Em si dupa aia singur, printr-un satuc linistit si izolat. Ne facusem o bucla usurica ce insuma cam 2.5km si 100m de urcare, pe care o repetatam de 2-3 ori, dupa o zi de stat incordat pe schiuri mergea la marele fix.

Telescaunul ce deservea partia 12 in Zurs, nu va puteti imagina cat de lung era si cat de greu mergea.


Laviniu, also know as Captain Speed.

A fost superba si partia 17 din Hintertux, o partie pe care cred ca am dat cam 10 coborari legate, era foarte faina si cabanuta de pe la jumatatea ei, asezata foarte misto si cu un aer extrem de austriac. O partie parca facuta pentru viteza.

@Hintertuxer

gletscher

Pe undeva prin marea asta de munti era si GrossGlockner.

O alta cazatura foarte artistica mi-am luat-o pe plat in timp ce incercam sa fac un fel de schi fond cu barcile mele, pe o partie ce facea legatura intre Austria si Elvetia, si care avea multe portiuni mai plate decat ne-am fi dorit.

@Ischgl.

Em a castigat titlul in schimb premiul pentru cea mai interesanta cazatura prinsa pe film, poate o sa-mi fac la un moment dat timp sa pun si filmuletul pe youtube, asta daca o sa fie Em de acord.

Ready to ski?

Dar gata ca am scris destul, si ar mai fi o groaza de povestit dar ar iesi o chestie mult prea lunga…


Posted

in

, ,

Comments

5 responses to “Zillertall, St Anton, Ischgl + un mic ski review.”

  1. Dumitrel Marius Avatar

    Pai cu 185 o sa plutesti in timp, eu cand folosesc schiurile de tura am senzatia ca ma dau cu pixuri ( schiul de partie are 185 si cele de tura 170. Si eu as vrea sa trec pe 95, chiar 100 dar sa fie un schi foarte rigid: ceva de genul Mantra sau Legend. Bani sa fie ๐Ÿ™‚

  2. Andrei Avatar

    Pai pune si filmuletzu cu em ๐Ÿ˜€

    In rest, sa inteleg ca a fost CHIAR ok? ๐Ÿ˜€

  3. Silvique_ms Avatar

    Foarte tare! Bravos!

  4. Sebastian Avatar

    Ma scuzati, tocmai eram la… aaa… la schi! :)) ๐Ÿ˜› de data asta la Bulgarica!

    Poti pune filmul, insa s-ar putea sa ramai fara vizitatori pe blog, filmul fiind foarte plictistor! ๐Ÿ˜€

    Io acuma ce pot sa zic: am avut parte de toate conditile necesare ca sa ma invat a ma da pe schiuri! Ca sa nu mai vorbim de companie si asistenta! ๐Ÿ˜€

  5. varverica Avatar

    Si care este probabilitatea ca niste romani care se cunosc sa fie in aceeasi zi, la aceeasi ora, pe aceeasi scara intr-un mare complex de langa Innsbruck?

    Foarte mare ๐Ÿ™‚

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *