Category Archives: Armenia

DSC_9858

Prima zi in Svanetti

Mersul cu un tren de noapte e o experienta in sine in Transcauzia, mai ales atunci cand ai doua biciclete cu tine, pe care nu stii unde sa le pui, si atunci cand trebuie sa te intelegi cu nasii in timpul scurt de dinainte de plecarea trenului, intr-o limba care nu e deloc usoara. Si trebuie sa recunosc ca intreaga situatie e cel putin stresanta.

Abia atunci cand te vezi in cele din urma din tren poti sa rasufli usurat si sa analizezi experienta inedita. Trenurile de noapte sunt o inventie geniala iar in Transcaucazia exista din fericire trenuri de noapte cam intre oricare doua destinatii mari. Spre deosebire de trenurile noastre de noapte nu exista decat vagoane de dormit, de la clasa I pana la clasa a III, iar fiecare vagon are nasul lui. Noi impreuna cu bicicletele noastre am ajuns in amandoua situatiile in vagoanul de clasa a III care era de obicei la capatul trenului si unde puteai sa pui bicicletele fara sa incurce pe nimeni.

Trenurile de noapte sunt geniale pentru ca iti permit sa castigi o noapte de somn ajungand in acelasi timp intr-un loc nou. Conteaza intr-un fel prea putin ca trenurile fac 12 ore pe 400 de kilometri atat timp cat ajungi acolo odihnit de dimineata. Asa ca dupa un tren din Erevan pana in Tblisi, o zi cu muzee in Tblisi si inca un tren de noapte din Tblisi pana in Zugdidi ajungem si noi la poarta Svaneti-ului, zona din Caucazul inalt care speram sa fie cireasa de pe tort a concediului din Transcaucazia. Iar cu o saptamana cu cer senin in fata nu vad de ce nu o sa fie asa.

Prima zi de pedalat ne aduce deja in mijlocul muntilor, munti care arata mult mai spectaculos decat ne-am fi asteptat. Aerul cald al unei zile frumoase de toamna, soseaua cu asfalt incredibil de bun si urcarile care sunt numai bune de incalzire se combina in una din cele mai faine zile de pedalat de pana acum.

La mijlocul zilei ajungem deasupra barajului de acumulare de pe raul Patara Enguri, de un turcoaz ireal care prevesteste muntii care se ascund in spatele varfurilor cu aspect carpatin care inconjoara lacul. Drumul care serpuieste pe malul lacului e in schimb genial, si ma intreb daca S-urile si dublu S-urile estetice pe care le tot intalnim pe drum o sa devina la un moment dat plictisitoare.

Dupa baraj trecem printr-o serie de sate mici ale svanilor de unde cumparam paine proaspata pentru masa de seara. E incredibil cat de buna poate sa fie painea proaspata din Georgia, sa spunem ca fara o doza serioasa de auto-control painea respectiva sigur nu ar fi ajuns la masa de seara. Cu mici variatiuni aceasi paine buna am intalnit-o si in Asia Centrala, si in Maroc si desi e extrem de simplu de facut mi se pare ca in Europa am cam uitat cat de buna poate sa fie o paine proaspata bine facuta…

Locul de cort din seara asta e pe malul raului si chiar daca peste zi a fost suprinzator de cald noptile incep sa devina din ce in ce mai friguroase, mai ales in umezeala de langa rau.

Ajunsi in cele din urma, dupa doua trenuri de noapte, impreuna cu rasaritul in Zugdidi.

Ajunsi in cele din urma, dupa doua trenuri de noapte, impreuna cu rasaritul in Zugdidi.

Macar imaginile au ramas din fosta piscina comunala.

Macar imaginile au ramas din fosta piscina comunala.

Prima reintalnire cu muntii adevarati.

Reintalnirea cu muntii adevarati.

DSC_9854.jpg

DSC_9857.jpg

DSC_9863.jpg

DSC_9869.jpg

DSC_9791

Erevan, orasul de la poalele Araratului

Erevanul e probabil capitala cu cea mai faina priveliste din lume: varful inzapezit de 5000 de metri al Araratului. Atunci cand vezi cum se ridica deasupra platoului armean, e usor sa iti dai seama de ce a aprins imaginatia popoarelor din timpuri imemoriale. Si chiar daca orasul in sine e un amalgam sovietic – comunist, nu foarte departe de infatisarea Bucurestiului, are in schimb destul de multe lucruri de vazut pe langa el.

Asa ca am lasat bagajele grele la hostelul care ne-a fost casa vreme de 3 nopti si am explorat imprejurimile. Prima destinatie pe lista a fost Echmiadzin, cu catedrale vechi de 1500 de ani. Oraselul a fost un fel de Vatican pentru biserica apostolica armeana si din fericire mare parte din catedralele cladite de-a lungul timpului aici sunt extrem de bine pastrate. Sunt curios in schimb daca dupa doua saptamani in Armenia si in Georgia nu o sa ajungem la o suprasaturatie de arhitectura medievala.

Tot din aceasi categorie, a doua destinatie pe lista e manastirea de Geghard aflata si ea ca si Echmiadzin in patrimoniul UNESCO. Marea diferenta in schimb fata de ziua de ieri e drumul ce urca spectaculos deasupra Erevanului si pe care chiar e super fain de pedalat, chit ca si astazi strangem 80 de kilometri si 1200 de metri de urcare. Iar manastirea vine la pachet si cu un templul reconstruit de la Garni, o schimbare mai mult decat binevenita dupa ultimele zile. In schimb cel mai fain moment al zilei e apusul prins pe drumul de intoarcere, cu soarele colorand norii de deasupra platoului armean si cu o coborare usor suprarealista de aproape 1000 de metri pana in Erevan sub un cer pe care nu il vom uita prea curant.

Iar dupa un Vatican, o manastire si un templu, in ultima zi a venit si randul memorialului holocaustului armean care a fost in acelasi timp interesant dar si greu de digerat. Sunt foarte curios ce invata peste granita elevii turci la lectia de istorie.

Cam acesta e scurtul rezumat al vizitei culturale din Erevan, oras care mie chiar mi-a placut. Clar dupa scurta vizita din Armenia am o cu totul alta apreciere pentru mica tarisoara asezata intre marile imperii care a reusit cumva totusi sa supravietuiasca si sa-si mentina in viata identitatea vreme de mai bine de 1500 de ani.

Urmeaza in schimb Svanetti, revenirea in munti si in natura, si de-abia astept intalnirea cu Caucazul Inalt.

Una din bisericile din patrimoniul UNESCO din Echmiadzin, echivalentul Vaticanului pentru biserica apostolica armeana.

Una din bisericile din patrimoniul UNESCO din Echmiadzin, echivalentul Vaticanului pentru biserica apostolica armeana.

DSC_9703.jpg

DSC_9704.jpg

Privind spre Ararat.

Privind spre Ararat.

DSC_9721.jpg

DSC_9722.jpg

Manastirea Geghard, cu ale sale biserici sapate in stanca.

Manastirea Geghard, cu ale sale biserici sapate in stanca.

DSC_9737.jpg

DSC_9739.jpg

DSC_9743.jpg

Templul din Garmi, pe drumul de intoarcere.

Templul din Garmi, pe drumul de intoarcere.

In cautarea apusului.

In cautarea apusului.

Doar 600 de metri de coborat pana inapoi in Yerevan.

Doar 600 de metri de coborat pana inapoi in Yerevan.

DSC_9782.jpg

Probabil una din cele mai faine privelisti pe care poti sa o ai dintr-o capitala.

Probabil una din cele mai faine privelisti pe care poti sa o ai dintr-o capitala.

DSC_9796.jpg

Ceremonie la memorialul holocaustului armean.

Ceremonie la memorialul holocaustului armean.

DSC_9811.jpg

DSC_9815.jpg

DSC_9613

O noapte la 2000 de metri pe malul Sevanului, drumul catre Erevan

E aproape seara cand ajungem in pasul de 2000 de metri de dinainte de lacul Sevan. Manati din spate de ploaie si de vant nu zabovim prea mult si ne grabim spre lac. Tentatia unui loc frumos de cort si a unei bai dupa 3 zile de pedalat e prea mare, iar drumul ne scoate in cale o padure in spatele careia se ghiceste malul lacului. Primul forestier intalnit in schimb se joaca putin cu noi si abia intr-un tarziu ne duce pe malul lacului, pe o plaja pustie ce pare dintr-un alt film si care vine la pachet cu hidrobiciclete si foisoare darapanate.

In schimb Sevanul arata intr-un mare fel, cu nori amenintatori fugind deasupra lui in timp ce totul e colorat intr-un cenusiu- albastru ce vesteste apropierea noptii. Iar lacul in sine e imens si desi e inconjurat din toate partile de munti e imposibil sa-i vezi capatul. Si e putin ciudat sa te simti ca la mare desi esti la aproape 2000 de metri.

Ziua de azi a urmat reteta deja consacrata in Armenia cu 1200 de metri de urcare, singura diferenta e ca de data aceasta chiar am urcat cu folos si am ajuns in mijlocul muntilor. Tot astazi am intalnit pentru prima data si culorile toamnei la care visam de ceva vreme, deocamdata timide, dar mai e timp sa le reintalnim in Caucaz si pe drumul spre casa.

In dimineata urmatoare vremea e la fel de schimbatoare si mohorata, si sub amenintarea ploii ne hotaram sa incercam sa ajungem in seara asta pana in Yerevan. Cei 60 de kilometri in schimb ne umplu toata ziua atunci cand mai trecem pe lista manastirea Sevan si o pauza de ploaie de aproape 2 ore. Iar in Yerevan ajungem fix inaine de ploaia de seara.

In schimb manastirea Sevan a fost extrem de interesanta, asezata pe un promontoriu batut de vant deasupra lacului cu acelasi nume. Acum trebuie spus ca armenii au avut un simt estetic deosebit atunci cand si-au construit bisericile si manastirile care sunt asezate in locuri absolut superbe. Exemplul tipic e biserica clasica a oricarui sat care e aseazata in varful celui mai estetic deal, de multe ori destul de departe de satul propriu-zis. Iar arhitectura simpla si austera pare sa se integreze atat de bine in peisaj, incat impresia generala e ca bisericile sunt aici de cand lumea.

Tot de cand lumea par sa fie si khachkar-urile, crucile sculptate in piatra folosite ca monumente funerare si care sunt extrem de elaborat lucrate. Traditia spune ca nu exista doua khachkar-uri identice.

Dimineata pe racoare.

Dimineata pe racoare.

Nenicii care probabil se intrebau de ce apa nu cade in centrul farfuriei de jos.

Nenicii care probabil se intrebau de ce apa nu cade in centrul farfuriei de jos.

Vine toamna.

Vine toamna.

DSC_9597.jpg

Alergati de ploaie.

Alergati de ploaie.

Pe plaja parasita.

Pe plaja parasita.

DSC_9617.jpg

DSC_9619.jpg

Baia de seara in lacul Sevan, la aproape 2000 de metri.

Baia de seara in lacul Sevan, la aproape 2000 de metri.

Dimineata, si de data aceasta tot cu cer inorat.

Dimineata, si de data aceasta tot cu cer inorat.

Manastirea Sevan, asezata la fel ca toate manastirile din Transcaucazia intr-un loc cel putin pitoresc.

Manastirea Sevan, asezata la fel ca toate manastirile din Transcaucazia intr-un loc cel putin pitoresc.

Khachkar-urile, crucile scuptate in piatra care se intalnesc pe tot teritoriul Armeniei. Traditia spune ca nu exista doua identice.

Khachkar-urile, crucile scuptate in piatra care se intalnesc pe tot teritoriul Armeniei. Traditia spune ca nu exista doua identice.

Drumuri libere catre Yerevan.

Drumuri libere catre Yerevan.

Ultimii kilometri inainte de Yerevan.

Ultimii kilometri inainte de Yerevan.

DSC_9686.jpg

DSC_9558

Prima zi in Armenia, urcari in cap si vreme de toamna.

Trecerea in Armenia a mers cat se poate de repede, o stampila, mergeti mai departe, inca o stampila si gata. M-am dezobisnuit ca lucrurile sa mearga atat de repede si in mintea mea inca ramasesem la standardul de minim doua ore pentru trecerea granitei.

Doar ca imediat cum intram in Armenia incep muntii, iar drumul nostru incearca sa se strecoare intre ei si granita cu Azerbaidjan. Iar strecutrat inseamna urcari abrupte de cate 300 de metri diferenta de nivel urmate de coborari la fel de abrupte pana in fundul urmatoarei vai. Dupa care punct si de la capat incat ajungi sa te intrebi cand o sa vina in cele din urma adevarata urcare spre zona centrala a Armeniei, doar pentru a descoperi ca trebuie sa cobori si in urmatoarea vale.

Sunt foarte curios cum au trasat oamenii granita atunci cand s-au dezintegrat sovietele, dar razboiul dintre Armenia si Azerbaidjan, tot conflictul din Nagorno-Karabah si toate expluzarile etnice de dupa 1990 stau marturie ca sigur nu s-a facut treaba buna. Satele prin care trecem arata inghetate in timp, cam asa cum te-ai astepta sa arate satele uitate intr-un capat de tara, in vreme ce micile orase poarta clar amprenta nefericita a comunismului, cu blocuri ce par bombardate in ultimul hal si cu o multime de relicve din vremuri de mult trecute. Cel mai mult imi plac autobuzele rusesti vechi de zeci de ani dar care inca mai functioneaza, unele din ele chiar suprinzator de bine intretinute.

In rest orele se scurg pedaland printr-o vreme de toamna tarzie si nu imi vine sa cred ca acum o saptamana in Azerbaidjan aveam parte de 30 de grade iar acum trebuie sa ne imbracam destul de serios pe fiecare coborare. Zilele calduroase de toamna par sa fi disparut in coltul acesta de lume si dupa atmosfera de astazi ma astept ca iarna sa bata in orice moment la usa…

Masinile rusesti ce par sa nu se strice, aici in varianta GPL si cu draperii galbene asortate.

Masinile rusesti ce par sa nu se strice, aici in varianta GPL si cu draperii galbene asortate.

Una din multele urcari ale zilei.

Una din multele urcari ale zilei.

Privind peste granita spre Azerbaidjan.

Privind peste granita spre Azerbaidjan.

DSC_9564.jpg