Category Archives: Azerbaidjan

DSC_9420

Sprintul peste Azerbaidjan

E 11 noaptea cand reusesc sa ajung la controlul pasapoartelor din Alat si asa una din cele 5 zile din viza de transit e transformata intr-o singura ora atunci cand pasaportul primeste stampila de intrare in tara. Nu a fost chip sa ma inteleg cu vamesul si sa-i explic ca mai bine astept o ora in port decat sa pierd o zi pedalat, asa ca sprintul planuit de 5 zile s-a transformat intr-un contratimp de 4 zile pentru a face cei 500 de kilometi pana la granita cu Georgia, sub amenintarea unei amenzi de 300 de euro.

Asa ca trebuie sa tai de pe lista Baku si o bucata din drumul de la poalele Caucazului si sa o iau pe drumul plin de trafic ce se indreapta spre Ganja. Toate ar fi bune si frumoase daca vremea ar fi buna, dar cand se face dimineata ma gasesc prima data sub un cer innorat si imi dau seama ca am fost putin rasfatat de vremea perfecta din desert unde in fiecare dimineata eram intampinat de un cer cat se poate de senin.

Din pacate atunci cand esti pe fuga e greu sa intelegi prea multe din tara pe care o traversezi si asa s-a intamplat si cu Azerbaidjanul, mai ales tinand cont ca o ploaie torentiala m-a tinut tintuit vreme de aproape o zi, iar cele 4 zile de pedalat s-au transformat in 3 zile si jumatate. A fost prima ploaie dupa aproape doua luni de zile, dar ce ploaie. Dupa atat de multa vreme pe taramuri uscate eram chiar ingrijorat daca mai tine la ploaie cortul pe care l-am terfelit pana acum prin tot felul de locuri, dar a trecut testul cu brio dupa ce o furtuna de vara a transformat pajistea pe care am pus cortul intr-un mic lac cu insulite. Norocul a facu ca una din insulitele nou formate era ocupata de cortul meu…

In schimb, dupa experienta fugara, mi s-a parut ca tara si oamenii seamana extrem de mult cu Turcia si cu oamenii de acolo, cu o farama de influenta ruseasca. Mancarea a devenit in mod egal si mai buna dar si mai scumpa ca in Asia Centrala, dar oamenii au ramas la fel de primitori si de curiosi, iar rusa a ramas puntea de comunicare, mai ales cu cei mai in varsta. Cand cerul s-a deschis in cele din urma am zarit si cum arata Caucazul cu inaltimile acoperite deja cu zapada proaspata. O sa ajung sa-l explorez mai pe indelete in saptamanile ce urmeaza, dar prima impresia a fost destul de faina, pacat ca toate drumurile care il traverseaza au un punct de plecare din Rusia.

Si mai sunt copacii si iarba verde care au inceput sa reapara pe masura ce m-am apropiat de granita cu Georgia. Arbori adevarati, cu trunchiuri groase si cu umbra deasa, si iarba pe care iti vine sa te tolanesti si sa stai cu orele privind muntii din departare… Dar timpul e scurt si trebuie sa ma grabesc spre granita, unde ajung cu 2 ore inainte de termenul limita. Doua stampile mai tarziu ajung si in prima tara de pe drum pentru care nu am nevoie de viza- Georgia.

Primul loc de campat din Azerbaidjan, fix in fata portului.

Primul loc de campat din Azerbaidjan, fix in fata portului.

Icre negre purtate din Kazakhstan si care sunt de o calitate cel putin indoielnica tinand cont ca au costat sub un dolar.

Icre negre purtate din Kazakhstan si care sunt de o calitate cel putin indoielnica tinand cont ca au costat sub un dolar.

Trei azeri ce m-au strigat de pe ceallta parte a drumului, si un pepene galben extrem de bun primit de pomana.

Trei azeri ce m-au strigat de pe ceallta parte a drumului, si un pepene galben extrem de bun primit de pomana.

O scena dintr-un sat oarecare: "Hei, vino incoace", "De unde vii", "Romania? acum 30 de ani am facut armata aproape de granita de nord" "Ai nevoie de ceva?" "2 cepe? nu vrei sa ramaii la noi in gazda in seara asta?". Dupa care explicatii cu viza de tranzit si cu sprintul peste Azerbaidjan.

O scena dintr-un sat oarecare: "Hei, vino incoace", "De unde vii", "Romania? acum 30 de ani am facut armata aproape de granita de nord" "Ai nevoie de ceva?" "2 cepe? nu vrei sa ramaii la noi in gazda in seara asta?". Dupa care explicatii cu viza de tranzit si cu sprintul peste Azerbaidjan.

Drum intins, si un prim sir de dealuri vazut dupa ceva vreme.

Drum intins, si un prim sir de dealuri vazut dupa ceva vreme.

Locul de cort din seara asta.

Locul de cort din seara asta.

Pajistea ce a fost transformat intr-un mic laculet cu insulite de o ploaie torentiala de vara.

Pajistea ce a fost transformat intr-un mic laculet cu insulite de o ploaie torentiala de vara.

DSC_9388.jpg

DSC_9402.jpg

In sfarsit, senin si soare.

In sfarsit, senin si soare.

Pastoritul la poalele caucazului.

Pastoritul la poalele caucazului.

DSC_9415.jpg

DSC_9419.jpg

DSC_9422.jpg

DSC_9426.jpg

Piti, mancarea traditionala din raionul Sheki. Si astfel imi dau seama ca si in Transcaucazie e bine sa-ti placa carnea de oaie.

Piti, mancarea traditionala din raionul Sheki. Si astfel imi dau seama ca si in Transcaucazie e bine sa-ti placa carnea de oaie.

Ultimele gene de lumina, ajuns la limita la granita cu Georgia.

Ultimele gene de lumina, ajuns la limita la granita cu Georgia.

DSC_9362

La revedere Kazakhstan, bine te-am gasit Azerbaidjan si o mare traversata intre cele doua tari.

E 4 noaptea si intregul Aktau pare ca doarme atunci cand ma urc din nou pe bicicleta in directia portului. O ora mai tarziu si dupa 10 kilometri pedalati imi dau seama in schimb ca nu e deloc usor de gasit portul in mijlocul noptii. Bine, portul in mare l-am gasit, dar locul in care e vama si unde se face imbarcarea din pacate nu, si cum totul e invaluit in intuneric nici nu am pe cine intreba. Dupa inca o jumatate de ora de ratacit dau de o benzinarie unde dupa ce ii trezesc pe toti gasesc pe cineva care sa ma lamureasca si ajung in cele din urma in vama usor panicat ca vaporul e pe picior de plecare. Doar ca nu e aproape nimeni, si reusesc sa pricep de la singurul nenica care e pe acolo ca vaporul va intra in port abia maine dimineata. Fara nimic altceva mai bun de facut scot salteluta si mai fur cateva ore de somn pe holurile vamei pana cand rasare soarele.

Cand vaporul ajunge in cele din urma in port si incepe descarcarea lui e aproape ora amiezii, iar in cele din urma, in sala de asteptare a vamii incepe sa se mai animeze putin treaba. Feribotul e folosit in primul rand pentru transport de marfa, dar la fiecare transport se gasesc si cativa straini in drum spre tari straine, asa ca si acum ne intalnim un roman si un elvetian care se intorc inapoi spre Romania, cu 3 elvetieni si o nemtoaica care merg in directia opusa. Pe langa asta, mai e si cea mai ciudata aparitie intalnita de pana acum din categoria cicloturistilor, un pusti de 19 ani plecat pe o roata in jurul lumii. Omul e plin de entuziasm si incearca sa faca un lucru ce nu a mai fost facut pana acum si care nu e deloc usor. Pentru a pune lucrurile in perspectiva, pe langa tinerea echilibrului care nu e deloc simpla, ai un singur raport in care poti pedala astfel incat e imposibil sa poti sa mergi repede pe plat si sa poti urca bine si dealuri in acelasi timp. Tot respectul.

Dupa inca cateva ore de asteptat vine si controlul pasaportului unde Kazakhstanul pare sa nu vrea sa-mi dea drumul atat de repede dupa abia 6 zile petrecute in el. Aparent daca stai mai mult de 5 zile trebuie sa mergi la biroul de imigratie si sa te inregistrezi, lucru pe care am incercat sa-l fac ieri doar pentru a afla ca pentru cetatenii romani aparent nu e nevoie sa te inregistrezi. Doar ca din categoria ciudateniilor diplomatice, desi nu e nevoie sa te inregistrezi dupa 5 zile ai nevoie de viza, asa ca rusoaica-capitan care face controlul pasapoarte e suspicioasa si urmeaza telefoane dupa telefoane si inca o ora de asteptat pana cand pasaportul primeste in sfarasit stampila cu care pot iesi din Kazakhstan.

E deja ora 4 dupaamiaza cand reusesc sa ajung pe vapor impreuna cu Andreeas, elvetianul ce se indreapta pe motor spre casa din Asia Centrala. Suntem singurii pasageri si privim cum feribotul se incarca incet dar sigur cu vagoane si camioane, pana cand in cele din urma la 12 noaptea suntem gata de plecare, la aproape 24 de ore de momentul in care am ajuns in port putin panicat ca vaporul e pe picior de plecare.

Cand ne trezim de dimineata suntem deja la jumatatea drumului inconjurati complet de ape, iar in momentul in care stai pe punte tot ce poti auzi e sunetul valurilor despicate amestecat cu torsul motorului diesel ce impinge feribotul inainte. Daca zgomotul motorului ar putea sa lipseasca, sunetul valurilor e cat se poate de fascinant, la fel ca si senzatia de a fi inconjurat complet de ape. Orele se scurg intre timp petrecut pe punte, practic putem sa ne plimbam pe unde vrem pe vapor, timp petrecut scriind postari si cu scurte discutii cu membrii echipajului si intre noi. Iar discutiile purtate cu Andreas imi aduc aminte de timpul petrecut in Germania si de diferentele culturale cu care am luat prima data contactul atunci.

E din nou noapte cand se zaresc luminile din Baku si cand ma pregatesc sa intru in Europa (cel putin geografic).

Blestemul monezilor ramase necheltuite inainte de fiecare granita. Vedetele zilei: tengi kazaci.

Blestemul monezilor ramase necheltuite inainte de fiecare granita. Vedetele zilei: tengi kazaci.

Care e unul din cele mai trasnite lucruri pe care poate sa le faca un pusti de 19 ani? Sa plece in jurul lumii pe un Unicycle.

Care e unul din cele mai trasnite lucruri pe care poate sa le faca un pusti de 19 ani? Sa plece in jurul lumii pe un Unicycle.

DSC_9314.jpg

DSC_9316.jpg

And he's off!

And he's off!

Si noi asteptam, si ei asteapta, doar cargo-ul e diferit.

Si noi asteptam, si ei asteapta, doar cargo-ul e diferit.

In sfarsit in mijlocul marii.

In sfarsit in mijlocul marii.

La revedere Asia Centrala, bine te-am gasit Transcaucazia.

La revedere Asia Centrala, bine te-am gasit Transcaucazia.

DSC_9351.jpg

Rasaritul zilei.

Rasaritul zilei.

DSC_9359.jpg

DSC_9362.jpg