Category Archives: Capatanii

IMG_20170814_152953

Mini-epica de vara, pe biciclete din Oltenia pana in Transilvania, peste munti

Nori grei de furtuna se apropie dinspre sud in vreme ce noi impingem bicicletele prin iarba spre Varful Gera. Muchiile indepartate incep sa fie cuprinse de ploaie si din cand in cand un tunet tulbura linistea de dinaintea furtunii. Doar spre Valea Oltului soarele mai prinde cateva crapaturi printre nori in vreme ce noi cautam usor dezorientati refugiul salvator de care am aflat in ultimul moment de la ciobanii intalniti pe drum. Pana la urma reusim sa dibuim cu harta in mana locul in care ar trebui sa fie refugiul, fix inainte de a incepe ploaia.

Putin darapanat, deschis, cu destul de multe lucruri inghesuite in el prin care trebuie sa facem putina ordine si totusi nu cred ca ne-am putea dori un adapost mai ok pentru o noapte ce se anunta din pacate destul de ploioasa. Nu de alta, dar perpectiva unei nopti petrecute in ploaie pe undeva pe creasta, fix la inceput de tura nu ar fi fost deloc roz. Dar iata ca pana la urma norocul ii surade calatorului nepregatit si surpins de furtuni neanuntate de vara. Cu toate astea imi plac destul mult momentele in care planul de acasa nu se potriveste cu cel din tura si atunci cand trebuie sa improvizezi si sa te descurci, caci pana la urma aventura incepe atunci cand planurile initiale esueaza.

Iar planul celor 3 zile era cat se poate de simplu, dupa Geiger sa luam trenul pana in Calimanesti dupa care se petrecem urmatoarele 3 zile pedaland peste Capatanii, Latoritei, Lotrului si Cindrel pana in Sibiu. Usor de zis, mai greu de facut, mai ales cand la jumatatea zilei de luni abia ce am terminat de parcurs creasta Capatanii pana in curmatura Oltetului, o creasta unde ne-a insotit un vant si un frig care nu pareau sa se potriveasca deloc cu caldurile de august.

Asa ca din nou improvizam, taiem Latoritei de pe lista si pornim direct la vale catre Ciungetu si catre Voineasa. Seara ne gaseste in jurul focului inainte de urcusul spre Lotrului, cu un rau numai bun de scaldat aproape, cu paine prajita la foc si din pacate din nou cu cativa stropi neplanificati de ploaie. Din nou e momentul pentru improvizatie, de data aceasta pentru a face un adapost din bete, biciclete si o prelata de hamac, in timp ce Dani se baga in sacul de bivuac iar Nico si Cindy se adapostesc sub un cap de pod.

Pe de alta parte odata cu seara asta am bifat dupa standardele lui Dani toate elementele pentru a putea fi categorisita tura la epice: focul de seara, mirosul de fum si cu cateva ore mai devreme berea ieftina la magazinul comunal din Ciunget.

Ziua de marti incepe cu o urcare cat se poate de provocatoare spre Lotrului, spre saua Voinesita. Aici par sa se fi stramutat temporar toate triburile din satele invecinate la cules de ciuperci si de afine, si tot de aici ar trebui sa luam bicicletele in spinare prin Lotrului spre saua Steflesti. Si cu momentul asta vine si realizarea ca pentru a face tot planul initial am fi avut nevoie de 5 zile si nu de 3, asa ca urmeaza inca o ocolitoare, pe forestier catre Valea Sadului si de aici in directia Paltinis. Complicat cu mini-epicele cand stii ca in 2-3 zile trebuie sa ajungi inapoi in oras si la munca, dar totusi cu un pic de imaginatie si planificare pot sa iasa ture pe cinste. Mai complicat e in schimb cu senzatia de a avea tot timpul din lume.

In schimb dupa un forestier prea lung ce ne-a dus pe la Negovanu si apoi spre Paltinis avem parte de o coborare absolut geniala inapoi spre Sibiu care a salvat deplin toata ziua. In mare parte pe traseul de la Geiger, cu bucati si tehnice si frumoase si cu un single trail absolut genial la sfarsit de zi pe culmile varful Derjani si spre Varful Dragut. Pe unul din micile urcusuri mergem in paralel cu un cioban care isi duce magarul spre turma de oi si care se intreaba ce primim pentru a ne plimba pe aici, si degeaba incerc sa-i explic ca ne place sa transpiram si sa impingem bicicleta prin coclauri, mai ales la cat de obositi aratam probabil acum la sfarsit de tura. Si degeaba ii explicam ca de maine o sa stam zile in sir pe scaunul de la birou (pe care sincer de-abia il asteptam) si ca locurile de aici chiar sunt frumoase. Si in acelasi timp ii dau seama ca unei persoane care e nevoita sa traiasca aici o vara intreaga s-ar putea sa nu-i placa, oricat de frumoase ar fi locurile…

Atunci cand ajungem in Prislop avem parte si de momentul etnic al ture atunci cand intram in sat fix cand jumatate din clan alerga cu bate si cu strigate pentru a se rafui cu cealalta jumatate de clan. Partea buna e ca erau atat de focusati incat au trecut ca vijelia pe langa noi. Vorba Mihaelei de o primire cu asa strigate nu am fi avut parte nici la Geiger.

Si chiar daca planul initial, cu Latoritei si cu Lotrului ramane ca tema pentru acasa a iesit o tura pe cinste, numai buna pentru un weekend prelungit de vara. Sa vedem acum in ce munti vom mai ajunge si in weekendurile ce urmeaza.

Track si date aici:

https://www.strava.com/activities/1136744479

Rendez-vous cu Dani in gara din Calimesti, cu 3 zile de petrecut in munti in fata.

Rendez-vous cu Dani in gara din Calimesti, cu 3 zile de petrecut in munti in fata.

Pe single trail-uri spre Baile Olanesti, strangand suprinzator de multa diferenta de nivel pe drum.

Pe single trail-uri spre Baile Olanesti, strangand suprinzator de multa diferenta de nivel pe drum.

Realimentarea cu apa la fantana.

Realimentarea cu apa la fantana.

Pedaland cu spor spre Buila-Vanturarita.

Pedaland cu spor spre Buila-Vanturarita.

Primii nori e ploaie apar la orizont, situatia din Capatanii pare furtunoasa.

Primii nori e ploaie apar la orizont, situatia din Capatanii pare furtunoasa.

Urcusul cat se poate de provocator spre Gera, pe un forestiera care ne-a stors la propriu.

Urcusul cat se poate de provocator spre Gera, pe un forestiera care ne-a stors la propriu.

Momentul in care iti dai seama ca Foreca a dat gres si ca peste tot in jur se strang nori amenintatori de ploaie.

Momentul in care iti dai seama ca Foreca a dat gres si ca peste tot in jur se strang nori amenintatori de ploaie.

In cautarea refugiul Gera, odata cu ultimele raze de soare de dinantea furtunii.

In cautarea refugiul Gera, odata cu ultimele raze de soare de dinantea furtunii.

Adapostul nostru pentru seara asta.

Adapostul nostru pentru seara asta.

Creasta Capatanii ne asteapta.

Creasta Capatanii ne asteapta.

Dani, echipat corespunzator de epica.

Dani, echipat corespunzator de epica.

Impingand cu spor bicicleta spre varful Ursu.

Impingand cu spor bicicleta spre varful Ursu.

Ce mai frumoasa parte a crestei Capatanii, in locul in care drumul bun ramane mult in spate.

Ce mai frumoasa parte a crestei Capatanii, in locul in care drumul bun ramane mult in spate.

Cu zambetul pe buze.

Cu zambetul pe buze.

Baietii la pozat.

Baietii la pozat.

IMG_20170814_132545.jpg

Pedaland pe sub norii furtunosi, din fericire in dupamasa aceasta fara nici un strop de ploaie.

Pedaland pe sub norii furtunosi, din fericire in dupamasa aceasta fara nici un strop de ploaie.

Coborand cu spor spre Petrimanu, cu Latoritei in fundal.

Coborand cu spor spre Petrimanu, cu Latoritei in fundal.

IMG_20170814_161201.jpg

Nici o epica nu poate sa fie completa fara o noapte petrecuta la cort.

Nici o epica nu poate sa fie completa fara o noapte petrecuta la cort.

Cindy despre Romania: e incredibil cat de larga si de cat de mult loc aveti in tara asta.

Cindy despre Romania: e incredibil cat de larga si de cat de mult loc aveti in tara asta.

Potecile faine de la Geiger.

Potecile faine de la Geiger.

IMG_20170815_160939.jpg

Sfarsit de zi pedaland spre Sibiu, pe culmile ce se prelungesc din Cindrel.

Sfarsit de zi pedaland spre Sibiu, pe culmile ce se prelungesc din Cindrel.

Pastoral.

Pastoral.

IMG_20170815_192751.jpg

La ceas de seara, prin locuri prin care trebuie revenit.

La ceas de seara, prin locuri prin care trebuie revenit.

Pestera Muierii

Catarare in Cheile Galbenului (Pestera Muierii)

Echipa: Octavian, Vio, Catalin, Ciprian, Eu, Mike, Bacea, Oana.

A fost inca un weekend cu vreme frumoasa, cum au fost de altfel aproape toate weekend-urile din aprilie, ca un fel de compensare pentru o iarna cu vreme cam haotica si cu putina zapada.

Am plecat din Bucuresti sambata de dimineata astfel incat am ajuns destul de tarziu in chei, dupa o scurta pauza de aprovizionare in Horezu. Drumul pana in chei a fost foarte frumos, toata zona de la poalele subcarpatilor era in plina primavara, cu iarba de un crud primaveratic si cu aproape toti copacii infloriti. Ciprian din pacate a ratacit drumul astfel incat a ajuns ceva mai tarziu ( in Ramnicu Valcea a aparut un nou rond la care daca ratezi iesirea nimeresti in drumul spre Dragasani, asfel incat oamenii au ajuns pe un drumul ocolit care face legatura intre Dragasani si Horezu).

In chei erau deja cateva echipe pe traseele de alpinism astfel incat ne-am asezat la baza traseelor de escalada, si am inceput sa le luam la rand. Dificultati variate, de la 5 la 6+, probabil cel mai dificil din tronsonul respectiv fiind Calin care are in portiunea superioara o miscare destul de interesanta, de peste 6+. A fost interesant si instructiv in acelasi timp pentru Bacea si pentru Oana care au mai exersat rapelurile din top-urile diferitelor trasee de escalada. Ziua am incheiat-o pe traseele amenajate pe un bolovan surplombat de 6-10m situat la 30m sub celelalte trasee de escalada. Chiar interesante traseele, cu prize extrem de sanatoase dar in acelasi timp si cu trasee destul de lasate pe spate cu grade intre 6- si 6+.

Culturalizare la baza traseelor, mereu safe cu casca in cap in orice ipostaza.

Octavian intr-o miscare interesanta.

Bacea la primul ei rapel, mike dand indicatii pretioase.

Concentrare maxima. (observati postura din care vegheaza mike asupra situatiei).

Mike pe traseul gigi, nu inteleg de ce au trebuit sa mazgaleasca stanca cu litere de o schioapa (un topo extrem de descriptiv ar fi fost suficient).

Viorica incercand diferite abordari.

Incheiand seara pe traseele de la bolovan.

Cheile vazute noaptea.

Ziua am incheiat-o in mod glorios cu o cantare la foc, cinste Bacei pentru spectacolul cultural-artistic. Mai jos sunt cateva cantece de la cantare, unul mai serios si unul mai desucheat:

Stransi in jurul focului, bacea da tonul.

In cea de-a doua zi dimineata am vizitat pestera Muierii, pe care nu o mai vazusem pana acum, foarte faina si ok amenajata, e comparabila cu Pestera Ursilor ca frumusete dar e ceva mi lunga. Si din nou am avut ganduri si discutii despre speologie, si e clar ca o sa ne apucat si de asta si de explorat coclauri subpamantene la un moment dat. Una peste alta chiar mi se pare o alternativa foarte ok pentru weekend-uri cu vreme ploaiosa, complicat e in schimb ca trebuie sa faci parte dintr-un club de speologie, informatiile fiind mult mai greu de gasit fata de alpinism spre exemplu.

Dark strong type, vorba bacei si evil in poza asta..

Veselie…

Octavian concentrat la filat.

Reintorsi la trasee de catarat am plecat cu Octavian si cu Bacea pe Cezarica, un traseu de 3B de 2/3 lungimi de coarda, frumos si destul de curat fata de celalate trasee din zona si cu cativa pasi draguti de 6/6+, oricum un traseu frumos pe care il recomand. Inca o premiera pentru Bacea a fost primul ei traseu de alpinism, un traseu foarte frumos pentru inceput. Frumoasa a fost si retragerea prin padure, o padure larga si batrana de foioase.

Plecarea in Cezarica.

Octavian pe Cezarica.

Tot pe hornul din ultima lungime.

Si sfarsit de tura glorios la Dedulesti.

In ceea ce a mai ramas din zi s-a mai catarat mike cap pe doua din traseele de escalada si am mai incercat inca odata Calin, unde am reusit parca dupa ceva chinuieli sa descifrez mai bine miscarile din portiunea superioara, dupa care am strans catrafusele si am pornit-o spre casa, dupa un weekend chiar fain care a avut cate putin din fiecare, si escalada, si alpinism, si vizitari de pesteri, si cantare la foc, fiecare din ele presarate cu multa voie buna.