Category Archives: Cindrel

IMG_20170722_165045

O zi in Cindrel, pe traseul de la Geiger MTB Challenge

In ultima perioada am descoperit ca e foarte fain de mers pe traseele de la concursurile de bicicleta si in regim de plimbare, cu timp pentru pauze, pentru poze si pentru a apuca sa vezi altceva tunelul creat in jurul trasei ideale. Asta pe de o parte, pe de alta parte traseele de MTB sunt croite de catre organizatori prin zone care sunt frumoase, fie din prisma locurilor si a privelistilor fie din prisma potecilor alese. Iar la MTB, la fel ca si la alergare nu toate potecile sunt la fel. Sunt poteci pe care iti vine sa chiui de bucurie sau poteci care nu intelegi ce cauta acolo. Dar cert e ca o poteca faina, prin padure, fara prea multa priveliste place in general mai mult decat in drum forestier pe o culme de munte.

Iar din concursuri si trasee Geigerul e o referinta, 80 de kilometri cu 2800 de metri diferenta de nivel pe unele din cele mai tehnice poteci ce se gasesc pe la concursurile de la noi. Iar “Challenge”-ul din titlu chiar e pe bune caci nu e treaba deloc usoara sa termini traseul in timpul limita. Asa si pentru noi targetul pentru sambata e sa incercam sa parcurgem o parte cat mai mare din traseu, in ritm de plimbare. Partea buna e ca traseul are suficient de multe bucle astfel incat putem scurta traseul in cazul in care vom fi amenintati de venirea noptii.

De plecat in tura plecam destul de tarziu caci drumul din Brasov pana in Paltinis nu e chiar atat e scurt precum ne-am asteptat. Dimineata incepe cu deslusirea buclelor traseului, lucru deloc simplu atunci cand sunt destul de multe puncte in care traseul de intersecteaza iar directia nu e chiar usor e nimerit. Dupa ce frustrare cu aplicatia de bikemap care aparent permite salvarea track-urilor doar in cazul in care platesti un abonament reusesc sa descarc GPX in ViewRanger, o aplicatie de telefon care e mult mai cinstita si mai configurabila, si in plus gratis.

Traseul incepe in schimb cat se poate de promitator cu o coborare ce se termina intr-o ravina din care n-am inteles prea mare lucru dar care pana la urma cred ca e oarecum necesara pentru bucata super faina de poteca ce urmeaza, prin padure, pe un fost drum exploatare complet napadit de vegetatie din care abia se distinge o urma de poteca. De aici vine prima urcare mare a zilei, spre varful Oncesti, sub soarele ucigator de la mijlocul zilei. Pedalele se invart, sudoare curge si aproape cat ai zice peste suntem la releu, punct din care urmeaza o bucata faina si tehnica in care par sa se fi strans tot bolovanii din Cindrel. Nu-i rau, imi place si mi se pare chiar provocator sa iti calculezi trasa ideala si sa vezi cum pastrezi momentul.

Dupa bolovani urmeaza o coborare super faina pe un fel de traseul de downhill din zona urmata de un loc forestier nisipoz pe o muchie lunga ce se prelungeste spre Rasinari cu privelisti geniale spre Lotrului si cu un Fagaras vazut dintr-o postura inedita. Pe aici reusim sa ratacim si de cateva ori traseul dupa ce ne luam dupa benzile de la Romaniacs ce par sa fi ramas in zona. Singura chestie buna e ca nu sunt de plastic ci dintr-un fel de material textil dar tot ar fi trebuit sa dispara de mult de aici.

In schimb revenind la problema enduristilor cred ca Cindrelul e muntele din Romania cel mai macelarit de rotile motoarelor si urmele se vad ca peste tot. Intr-un fel imi pare bine ca prin jurul Brasovului problema inca nu are aceeasi amploare dar cert e ca atunci cand panta trece de un anumit nivel si atunci cand sunt turate motoarele efectele asupra potecilor sunt masive, mai ales daca mai adaugi in ecuatia si eroziunea apei dupa cateva ploi torentiale. Zgomotul si gazele si esapament sunt lucruri complet secundare, ele dispar in cateva minute in schimb urmele lasate pe munte si degradarea potecilor vor ramane ani buni pe acolo. Nu zic nu, orice activitate umana lasa urme dar e diferenta completa de calibru intre drumetie, bicicleta si motor.

Dar revenind la povestea zilei dupa scurtele momente de ratacire gasim si coborarea spre valea Siselului, si ea frumoasa si destul de tehnica, cu tot cu o mica bucata in care am fost destul de aproape de a dejanta roata fata, chestie care a devenit o problema recurenta in ultima luna pentru mine. De aici urmeaza urcarea cat se poate de serioasa spre Derjani si Dosu Albului, o muchie extrem de pitoreasca pe care mergi aproape tot timpul pe single trail-uri printre catune si mici stane. Probabil e una din cele mai pitoresti bucati dintr-un traseu de concurs pe care le-am vazut pana acum aproape la egal cu partile pitoresti de la traseele de la 4 Munti.

In departare nori negrii s-au strans peste Lotrului iar noi ne intrebam in cat timp va veni si peste noi ploaia, in timp ce luptam metodic cu urcarile de pe traseu. Acum ar trebui spus ca traseul pare croit special pentru primii 20-30 de concurenti si sunt multe bucati pe care abia pot sta pe bicicleta, asta acum cand sunt relativ odihnit. Nici nu vream sa ma gandesc cum va fi dupa cateva ore la intensitate de concurs.

Partea buna e ca norii de ploaie par sa ramana in departare, partea proasta e ca se apropie inserarea si ca trebuie sa scurtam penultima bucla de pe traseu. Ne grabim cu ultimele momente de lumina inapoi spre varful Oncestiiar de aici incep si primii stropi de ploaie ce se transforma incet intr-o ploaie torentiala. Asta e, era prea frumos sa scapam neudati dupa cati nori de furtuna s-au invartit pe langa noi in decursul zilei. In schimb dupa ce ajungem inapoi la masina ploaia se opreste si vine la pachet cu un curcubeu dublu de toata frumusetea si cu un Apus pe masura.

Cam asa a fost in regim de plimbare, 2/3 din Geiger un traseu care chiar pe langa dificultate chiar mi s-a parut foarte, foarte frumos. Sa vedem acum cum va fi si in regim de concurs peste 2 saptamani si ceva…

Track si date aici:

https://www.strava.com/activities/1096652265

Prima bucata foarte faina de poteca de pe traseul, pe un fost drum de exploatare aproape complet recastigat de natura.

Prima bucata foarte faina de poteca de pe traseul, pe un fost drum de exploatare aproape complet recastigat de natura.

Soare si sudoare.

Soare si sudoare.

Placerea unei poteci faine.

Placerea unei poteci faine.

Pedalam cu Sibiul in departare.

Pedalam cu Sibiul in departare.

Nisip, nisip, si mai mult nisip.

Nisip, nisip, si mai mult nisip.

Cu Fagarasul si Lotrului in departare.

Cu Fagarasul si Lotrului in departare.

In cautarea traseului spre Rasinari.

In cautarea traseului spre Rasinari.

Riders on the storm.

Riders on the storm.

IMG_20170722_165124.jpg

Printre fanete si catune, pe poteci destul de greu de ghicit.

Printre fanete si catune, pe poteci destul de greu de ghicit.

Single-trailing.

Single-trailing.

Nori mamuti, fix in directia in care pedalam noi.

Nori mamuti, fix in directia in care pedalam noi.

Pante cat se pote de provocatoare.

Pante cat se pote de provocatoare.

Curcubeul dublu de la sfarasitul zilei.

Curcubeul dublu de la sfarasitul zilei.

DSC_5664

Traversarea Cindrel – Sureanu, tot in saua bicicletelor

Luna august a fost luna traversarilor semi-epice. Spun semi-epice pentru ca atat traversarea de mai jos cat si traversarea Busteni-Siriu au fost limitate la zilele unui weekend. Pentru a fi iesit cu adevarat ceva epic ar fi fost nevoie de mai multe zile, de o directie constanta si muntii, kilometri, metri urcati si intamplari s-ar fi strans de la sine.

Ziua 1: poteci rupte de motoare de enduro, platouri inierbate, lumina de aur si noapte la foc.

Pentru noi tura incepe cu cautarea unui loc de parcare langa gara din Sibiu caci dupa o zi si ceva de intreptat spre vest v-a trebui sa ne intoarcem cu trenul inapoi. Incercam sa incropim un traseu spre Paltinis prin Padurea Dumbrava si pe o muchie de deasupra comunei Rasinari doar ca situatia din teren nu se potriveste prea bine cu planul nostru si dupa ce reusim sa ratacim putin traseul dam de o poteca care desi e marcata cu un traseu de bicicleta are bucati prin care motoarele oamenilor care fac enduro au sapat santuri adanci.

Dintre tot muntii prin care am fost pana acum Cindrel-ul cred ca e muntele care a avut cel mai mult de suferit in urma motoarele. Rotile turate derapeaza pe urcari, sapa santuri si arunca pietre, dupa care vin ploaia si suvoaie si in cativa ani orice bucata mai abrupta de poteca se transforma intr-un veritabil sant. Si totul se intampla pe trasee turistice fara prea multe ganduri la repercursiunile pe termen lung. Si nu e treaba deloc usoara sa repari santurile respective…

Cam asa decurge prima parte a zilei, e aproape ora 12 si noi inca nici n-am ajuns la Paltinis asa ca atunci cand dam in cele din urma de asfalt fugim de potecile ravasite de enduristi si facem ultimii 15 kilometri pe sosea. Supriza vine cand nu gasim nici un magazin in Paltinis pentru a face aprovizionarea, trebuie sa ne multumim cu un Kurtos Kalacz, cu core si cu un sandwich luat la suprapret.

De aici continuam intr-o urcare ceva mai domoala pe Creasta Cindrelului printr-un peisaj ce imi aduce aminte de Harz si de Germania. Sunt Aceleasi paduri intinse de conifere, aceleasi plaiuri domoale si intinse si acelasi peisaj plat. Monotonia e intrerupta doar de jeep-uri si de un tractor ce cara o mica caruta cu turisti si brusc tot farmecul montan al Cindrelului se destrama. Cumva e greu sa te simti la munte cand pe langa tine trec jeep-uri, tractoare si motoare de enduro. Parca e frumos dar nu prea.

Liniste se face abia dupa refugiul de la Canaia si ajungem pe varf in contratimp cu toti turistii, cu o ora si putin inainte de apusul soarelui. In departare se vede culmea pe care trebuie sa coboram spre Oasa si peste drum e Lotrului, un loc in care ar fi de ajuns pe bicicleta dar prin care probabil e considerabil mai multa aventura ca in Cindre.

Coborarea merge repede in lumina de aur a apuslui iar noi suntem in cautarea unui loc de bivuac. In gasim atunci cand trecem si de ultimele stane, la marginea padurii, complet echipat cu masa, cu lemne de foc la indemana si cu o luna plina ce isi face aparitia dupa apusul soarelui. Dupa festinul compus din sandwich-ul din Paltinis si doua batoane cu cereale ne culcam chiar langa foc. Noaptea e chiar racoarasa iar lemnele de brad cu care tinem in viata focul mergand ard repede asa ca in prima parte a noptii punem lemne pe foc cu randul. Spre dimineata adoarme si focul, somnul adanc ne cuprinde si pe noi iar urmatoarea trezire e abia cu venirea zorilor.

Ziua 2: Afinari, afine, Kurtos, Sureanu, Varful Negru si fuga dupa tren.

Dimineata in vreme ce incepem sa strangem lucrurile isi fac aparitia primii afinari. “Ati dormit aici?”, “Nu v-a fost frig?” urmate si de curiozitatile noastre “Cum va dati seama ca n-au fost alti afinari inainte pe unde mergeti voi?” “Cam cat kile se strang dupa o zi de cules?”. Pana la urma in schimb dupa ce se astern si afinarii la cules ne asternem si noi la drum caci e cale lunga pana departe.

In schimb pe coborarea spre Oasa dam si noi de locuri pe unde nu a calcat picior de afinar anul acesta si ne face plinul de afine. Urmeaza o coborare faina spre lacul Oasa ce ar fi si mai faina dar nu ar fi si pe aici in formare santurile provocate de motoarele de enduro. Odata ajunsi la Oasa incepem sa inconjuram lacul, facem din nou aprovizionarea cu Kurtos si cu cola si incepem urcare spre Sureanu.

Acum de Sureanu recunosc ca habar nu aveam pana sa ajung pe aici ca exista o statiune de schi in muntii astia. Si dupa ce am vazut-o inca nu-mi explic ce cauta statiunea asta aici, in creierii muntilor, in fundul unui forestier de 20 de kilometri. La fel cum nu-mi explic cat de plin e de turisti aici chiar si in mijlocul verii.

Dar nu-i bai, forestierul e intr-o stare chiar buna si noi mai recuparam din timpul pierdut si repede pana sub Sureanu. Fix pe ultima bucata de urcare imi iau o noua mini cazatura si mai adaug o julitura la genunchi la colectia destul de diversificata de vara asta. Cumva se face ca nu trece o saptamana si bifez o noua mini-cazatura cu semnul de buna purtare aferent.

Dupa Sureanu ne miscam pe creasta Sureanului cu destul de mult spor facand slalom printre turmele de oi pana sub Varful Negru, unde drumul dispare si unde un cioban ne explica ca daca vrem sa continuam pe creasta avem in fata o ora de carat bicicleta in spate printre jnepeni. E deja ora 3, un drum forestier se lasa in dreapta spre Raul Mare si ne dam seama ca daca voi continua pe muchie spre Cugir nu o sa avem absolut nici o sansa sa prinde vreun tren inapoi spre Brasov.

Asa ca lasam infamul varf Negru pentru alta data si incepem coborarea pe un forestier lung cat o zi de post pana in Cugir, de aici mai manca o paine pana in gara din Sopot unde aflam ca trenul pe care speram sa-l prindem nu opreste aici. Deziluzie si soc, pana cand aflam ca mai e un tren peste o ora din Vintu de Jos asa ca mai bagam un contratimp individual impotriva orarului CFR pana acolo. Ajungem cu 10 minute inainte de a pleca trenul, incheiand asftel inca una din traversarile pe care speram sa le fac vara asta.

Track-urile turei aici:

https://www.strava.com/activities/679701206
https://www.strava.com/activities/679701852

Pregatiti sa infruntam ultimul urcus spre Cindrel.

Pregatiti sa infruntam ultimul urcus spre Cindrel.

Varful Cindrel invaluit de ceata.

Varful Cindrel invaluit de ceata.

Platouri inalte si inierbate, numai bune de biciclit.

Platouri inalte si inierbate, numai bune de biciclit.

Inca putin pana pe varf.

Inca putin pana pe varf.

Lumina de august.

Lumina de august.

Locul de cort din seara aceasta, echipat cu o masuta chiar bine cladita.

Locul de cort din seara aceasta, echipat cu o masuta chiar bine cladita.

DSC_5693.jpg

Dimineata pe racoare, ciobani spuneau ca noaptea anterioara a fost prima cu bruma din sfarsitul acesta de vara.

Dimineata pe racoare, ciobani spuneau ca noaptea anterioara a fost prima cu bruma din sfarsitul acesta de vara.

Coborararea spre lacul Oasa.

Coborararea spre lacul Oasa.

Bomba calorica a campionilor, Kurtos Kalacz si Cola.

Bomba calorica a campionilor, Kurtos Kalacz si Cola.

Urcam cu spor spre Sureanu.

Urcam cu spor spre Sureanu.

Portret de ciclist in momaia adapost.

Portret de ciclist in momaia adapost.

Momente de odihna dupa ce am alergat in ultimul hal sa prindem un tren inapoi spre Sibiu.

Momente de odihna dupa ce am alergat in ultimul hal sa prindem un tren inapoi spre Sibiu.