Category Archives: Latoritei

Setea Mare, Setea Mica si strategica din Latoritei

Sincer, pentru astazi nu visam decat sa mancam kilometri pe paine pe Drumul Strategic si cum el va compensa tot trekkingul din Parang. Doar ca pana acolo mai avem ceva redute de cucerit: Piatra Taiata, Setea Mica, Plescoaia, Mohorul. Ce e drept, locurile devin din ce in ce mai primitoare pentru mersul pe doua roti, sau in orice caz procentul in care pedalam e din ce in ce mai mare. Totusi, abia pe la 13 am ajuns in Transalpina dupa cateva sesiuni neasteptate de push si carry bike. Acolo haos mare, dar ne oprim totusi pentru o mancare calda, caci ajunsul si reaprovizionarea din Voineasa nu mai pareau asa de sigure. Eu si Radu cumparam si ceva provizii, caci ne era teama ca cei 40 de kilometri ce ne stau in fata nu ne vor umple stomacul. Tot in Transalpina ne despartim si de Alvin, care alege sa se intoarca pe asfalt la masina. Ramanem deci in 3, insa cu partea cea mai grea lasata in urma.

Asa cum ne-am asteptat, Strategica se scurge placut sub roti. Avem spor, avem deschidere, avem afine, mergem legat, kilometrii se aduna fara prea mare efort. Proportional cu distanta scursa, rezolvam si mancarea cumparata suplimentar si chiar o completam cu afine si mai apoi cu corcoduse gasite pe culmea lunga ce se lasa spre Valea Macesului.
Gasitul unui loc de bivuac pentru seara asta nu e treaba asa de simpla cum ne-am asteptat. Ai spune ca pe piciorul lung ce coboara din Latoritei e imposibil sa nu gasesti ceva, dar nu si cand fiecare vine cu cate o pretentie. Sa nu fie iarba mare, sa fie copaci pentru hamac, sa fie lemne pentru foc, apa de baut si de spalat etc.

Ce e drept, pe dupa-amiaza s-a lasat asa o zapuseala in aer, de ne-am asudat cu totii instantaneu. Cristi e surpinzator de cooperant cu nazurile noastre, chiar si cand ii ignoram sugestia unei pensiuni in Voineasa. Ba ca e weekend si cazarile faine sunt ocupate, ba ca noi nu am carat saci de dormit, saltelute, hamac etc ca sa stam la pensiune…Insa argumentul cel mai puternic si greu de contrazis este ca e in sfarsit vara, fara ploi, fara pufoaica. Acel anotimp, care la Brasov (si la munte in general) tine fix 2-3 saptamani pe an.

La capitolul dezavantaje mentionam tantarii, insa foculetul regulamentar, de data asta cu lemn de prun ii rezolva. Cu totii ne simtim destul de obositi, asa ca nu prelungim foarte tare seara culturala si ne refugiem fiecare in hamacul sau. Al meu e cel mai bine dotat, caci are si plasa, baietii se cam lupta cu zburatoarele, dar per total, am avut parte de o noapte linistita. Doar eu. Baietii au avut treaba pe timpul noptii caci dimineata pe Cristi il gasesc pe jos, in locul lui Radu care pare disparut in misiune. In realitate lui Cristi i s-a rupt hamacul, s-a pus in iarba langa Radu, care deranjat fiind de sforaituri si-a luat jucariile si a plecat unde a vazut cu ochii somnambuli . Stiu eu de ce tin mereu antifoanele in sacul de dormit. Ele si plasa de la hamac sunt singura garantie a unei nopti linistite.

Track si date aici:

https://www.strava.com/activities/3885787221

In asteptarea soarelui pentru a incalzi un pic atmosfera la 2000 de metri.

4 metri patrati, numai bun ca adapost de vant.
Putin mai tarziu cu un pic de soare, la garsoniera vesela fara acoperis.
Incepem dimineata cu un push-bike cinstit pana in Saua Piatra Taiata
Dimineata pe racoare. Cam in momentul acesta incep si hoardele de turisti plecati din Pasul Urdele.
Planuri, munti si ciclisti.
Single trail-uri perfecte, asezonate cu bucati de push-bike atat la deal cat si la vale.
Dupa ce trecem de Transalpina prindem in sfarsit un pic de viteza si parca dam de un teren pe care chiar are sens sa fii cu bicicleta.
E in desfasurare sezonul afinelor, pentru o luna si ceva de acum incolo.
La taurasul intaratat.
Pauza de pranz, cu lacul Vidra la picioare.
Sa sara praful!
Inca o pauza de supa la singurul izvor intalnit in drum, izvor acompaniat de o troita cu multe icoane.
Ultima parte a strategicei, ce coboara spre Valea Macesului arata absolut genial.
Nu, nu sunt cirese, sunt cele mai gustoase corcoduse mancate pe anul acesta.
Cu toate pajistile din jur nu a fost deloc usor sa gasim un loc de bivuac.
Locul de bivuac “La cei 3 pruni batrani”.
Plasma regulamentara.
Sfarsit de seara.

Creasta Latoritei pe bicicleta, printre ploi neanuntate de vara.

Sunt zile in care prognoza de acasa nu se potriveste de nici o culoare cu cea din teren si astazi clar e una din acele zile. Prima ploaie ce ne prinde in vreme ce urcam spre barajul de la Galbinasi vine ca o prima confirmare si la cat de multa umiditate e in aer ne e clar ca probabil nu va fi singura ploaie pe ziua de azi.

Cu asteptarile usor inselate de prognoza pornim totusi la deal, pe o portiune de push-bike de toata frumusetea printr-o padure deasa unde orice pauza e un prilej de macel pentru muste si pentru tantari. Fiecare cu roiul lui zice o vorba din batrani iar astazi roiul e mixt, jumatate muste si jumatate tantari, iar la viteza naucitoare cu care inaintam la deal nu e loc de scapare.

Trupa in schimb e numeroasa, moralul ridicat, asta pana cand se strange un nou rand de nori negrii peste creasta Capatanii fix atunci cand iesim si noi in golul alpin si cand reusim sa inaintam din nou pe bicicleta. Norii negrii vin la pachet cu tunete si fulgere si cum deocamdata e un mister in ce directie o vor apuca-o norii nu stam deloc linistitii. Clar nu e cel mai roz scenariu sa fii calare pe obiecte metalice in gol alpin in timpul unei furtuni.

Dar norii stau la locul lor, noi incepem bucata de creasta pedaland pe un drum care e suprinzator de bune si pe care urcam si coboram o serie de mici varfuri intermediare. E pacat totusi de atmosfera inchisa de care avem parte, mai ales atunci cand am plecat in tura cu asteptari de cer senin. Iar traseul chiar are un super potential la capitolul peisaj si deschidere.

Noi in schimb suntem manati de ploaie, asta pana gasim un foc inceput de altcineva la marginea drumului pe care il resuscitam si la care ne incalzim. La vale nu e deloc cald, mai ales caci suntem uzi de la ploaia de dinainte asa focul pica foarte bine si parca nu ne vine sa ne mai lasam plecati. Vorba lui Dan, foc in timpul unei ture de MTB nu mai facusem pana acum.

Pana la urma in schimb ne urcam din nou in saua bicicletelor si incepem coborarea, vremea se indreapta si noi inaintam cu mai mult sau mai putin spor pe o culme lunga cat o zi de post. Pe masuram ce inaintam forestierul devine din ce in ce mai putin umblat, iarba e unele locuri pana peste roata bicicletei, iar noi pedalam cu spor prin fanete.

Cred ca bucata aceasta mi-a placut cel mai mult, locurile par suficient de putin umblate incat sa-ti dea un sentiment de explorare. E frumoasa si creasta Latoritei dar acolo ai parte aproape tot timpul de un drum surpinzator de bun, iar vremea nu a fost de partea noastra astazi pentru priveliste. Mai trebuie revenit si pentru Capatanii, pentru Cindrel si pentru alti munti din zona care sunt mult mai usor de explorat pe bicicleta.

Track-ul turei aici: https://www.strava.com/activities/628987164

Cafeaua de dimineata, sau revenirea la obiceiurile din timpul expeditiei.

Cafeaua de dimineata, sau revenirea la obiceiurile din timpul expeditiei.

Tot in sus, spre Petrimanu.

Tot in sus, spre Petrimanu.

Vestigii din epoca de aur a hidroenergeticii romanesti, barajul de la Petrimanu.

Vestigii din epoca de aur a hidroenergeticii romanesti, barajul de la Petrimanu.

Locuri inguste.

Locuri inguste.

Alt vestigiu, barajul de la Galbinasi.

Alt vestigiu, barajul de la Galbinasi.

Suspendat.

Suspendat.

Punti alunecoasa dupa ploaia de vara.

Punti alunecoasa dupa ploaia de vara.

In cautarea forestierului salvator.

In cautarea forestierului salvator.

Gasit forestier ciclabil, terminat forestier cu push-bike si tantari.

Gasit forestier ciclabil, terminat forestier cu push-bike si tantari.

Orice pauza se lasa cu un nor de tantari si de muste.

Orice pauza se lasa cu un nor de tantari si de muste.

Urmarind ploia din Capatanii, cu tot cu fulgere si tunete.

Urmarind ploia din Capatanii, cu tot cu fulgere si tunete.

Drumul spre creasta.

Drumul spre creasta.

Vorba lui Dan, pana acum foc intr-o tura de bicicleta nu am mai facut. Din categoria daca nu e caldura ne-o facem singuri.

Vorba lui Dan, pana acum foc intr-o tura de bicicleta nu am mai facut. Din categoria daca nu e caldura ne-o facem singuri.

In partea cealalta a muntelui, barajul de la Vidra.

In partea cealalta a muntelui, barajul de la Vidra.

Sunt tare curios cum ar fi aratat locurile intr-o zi cu cer senin.

Sunt tare curios cum ar fi aratat locurile intr-o zi cu cer senin.

Why so serious?

Why so serious?

Tot la vale, pe piciorul din departare.

Tot la vale, pe piciorul din departare.

Iarba verde de acasa.

Iarba verde de acasa.

DSC_4975.jpg

DSC_4980.jpg

Inca putin pana in Valea Macesului.

Inca putin pana in Valea Macesului.