Category Archives: Olanda

Cicloturism pe langa Amsterdam

Olanda, Amsterdam

Ziua 5:De la o mare la alta

Din seria “Noi la”

Postarea de fata va fi mai scurta decat celelalte din serie. Poate pentru ca deja majoritatea gandurilor s-au asternut deja pe hartie. Veti spune, da, dar sunt atatea de spus si de scris despre Amsterdam. Sunt, intr-adevar. Amsterdamul este un oras deosebit, un oras atipic si prin arhitectura, si prin infrastructura si prin stiul de viata al oamenilor dar asta se remarca foarte bine atunci cand, ajuns de cine stie unde din Europa, aterizezi pe aeroport si iesind de la metrou, vezi cu ochii tai ceea ce nu ai vazut decat prin pozele de pe internet. Dar atunci cand ajungi in Amsterdam dupa ce ai pedalat prin atatea alte orase din Olanda, dupa ce ai vazut cum se traieste si la ferma, si in mediul rural si in cosmopolita Haga, ei bine, atunci impresia nu mai e la fel de puternica.

Nici nu o sa va povestesc despre ce puteti vedea in Amsterdam, caci lista e prea lunga si detalii picante nu am strans.

Oude Kerk//Biserica Veche

Ne-am invartit pur si simplu, putin pe aici, putin pe dincolo, printre canale, prin centrul vechi, pe la obiectivele turistice importante, incercand sa facem abstractie de gramezile de gunoaie ce inca decorau orasul.

Canalele si bicicletele sunt parti importante din oras

Viata a revenit peste noapte la normal, totul functiona impecabil, oamenii mergeau la serviciu, iar angajatii de la Salubrizare munceau pe rupte.

Am dat roata si prin Cartierul Rosu, dar nu am vazut nimic interesant. Probabil si “fetele” erau rupte dupa noaptea dezlantuita ce tocmai a trecut si se odihneau.

Rembrandtplein si reprezentarea in bronz a tabloului sau-“The Night Watch”

Am ajuns fara sa vrem si intr-un parc din oras, unde era o aglomeratie de nedescris pe bucatelele de iarba.

Si fara sa vrem, am dat si peste Iamsterdam, asa ca ne-am tras cate o poza din seria “IoLa”.

Am petrecut cred, in total cam 5-6 ore in Amsterdam si apoi inca 3-4 pe bicicleta, pedaland spre Hilversum pentru a ne recupera masina. Nu stiu de ce, magia se rupsese intr-un fel. Nici acum nu reusesc sa o refac pentru a scrie lucruri interesante, pentru a va vraji. Dar asta nu inseamna ca voi nu trebuie sa mergeti in Amsterdam. Ba din contra! Si eu ma voi intoarce poate odata, pentru ca, pentru a-l intelege si a vibra pe aceeasi lungime de unda cu orasul trebuie sa iti dai timp. Dar, ca sa salvez postarea, mi-am adus aminte, via Andrei, de hitul iernii pe partiile din Austria si va las impreuna cu el:

Volendamm, Zuidersee

Olanda, de la o mare la alta

Ziua 4: O zi de esenta tareAstazi e ziua cea mare-e ziua Reginei si noi suntem in drum spre Amsterdam. Exact asa cum NU ne doream. Da, stiu, toate ghidurile de turism recomanda calduros sa nu ratezi morile de vant, campurile de flori, si neaparat pe 30 aprilie sa fi la Amsterdam pentru Ziua Reginei. Oricat am incercat sa o calculam ca sa nu nimerim acum, se pare ca am esuat in mod lamentabil. In plus asta nu este o Zi a Reginei oarecare, astazi Regina va preda puterea fiului sau Willem-Alexander. Deci un dublu motiv de petrecere! Dar pana acolo mai avem o zi intreaga pe care o lungim dupa bunul nostru plac si in care refacem planurile din mers.

Un aranjament floral tematic, gasit pe drum

Cat putem noi de dimineata ne infiintam in Haarlem. Auzisem noi ca este o bijuterie de oras si eram pregatiti sa ii rezervam cateva ore, dar nu a fost cazul. Orasul, chiar e frumos, cu multe cladiri vechi ce dateaza din secolele 17-18 dar acum si aici oamenii se pregateau de sarbatoare.
Si dupa ce depasim cu greu un targ de vechituri amplasat pe stradutele inguste, ajungem in piata centrala unde nici macar o poza nu putem sa facem din cauza parcului de distractii instalat acolo. Dupa ce ne invartim putin si ne enervam peste masura, ne luam campii si ne asternem la drum.

In Haarlem


Faptul ca am taiat asa repede Haarlemul de pe lista, are si avantaje. Dintr-o data avem timp si nu e nevoie sa ne grabim spre Amsterdam, pe varianta directa (30 de km), ci putem sa o lungim cat ne place. Si vai ce ne mai place, caci am decis, acum ca am vazut Marea Nordului, sa vedem si ce e cu marea interioara a olandezilor. Si e incredibil ce au facut olandezii cu ea, dar pana sa ne asezam la sueta, haideti sa ne facem o cacao cu lapte.



Cum, nu aveti cacao? Pai dati fuga pana la magazin si luati o cutie de cacao. Daca gasiti “Cacao de Olanda” cu atat mai bine. Cea de Olanda si eventual cea de Zaan mi-a bantuit copilaria. Cutia maro cu galben-mustar, ce avea desenata pe ea o moara de vant si care continea cea mai concentrata cacao dupa spusele mamei erau varful de lista cand era vorba sa cumpar asa ceva pentru prajitura/tort. Conexiunile astea s-au reactivat deodata, pe cand ne apropiam de Koog a.d Zaan. Initial ca o boare, si apoi din ce in ce mai intens, mirosul ne-a invaluit cu kilometrii buni inainte sa dam de prima fabrica de cacao. Pana am terminat cu toata zona industriala de pe malul raului Zaan deja eram intoxicati cu cacao, chiar si Radu. Era ca si cum ai priza cacao si neobisnuiti fiind cu asa o concentratie mare in aer, credeam ca facem supradoza.

Radu, capitan de vas, se indreapta fulminant spre…

Fabrica de cacao

Din patrimoniul industrial,aici, o casa cu mesaj: I can begin, I want to persevere, I will succeed, cu alte cuvinte
Eu pot sa incep, eu vreau sa perseverez, eu voi reusi


In zona mai exista un loc interesant unde merita sa aruncati o privire. In Zaanse Schsan se gaseste un muzeu in aer liber cu cateva mori de vant din secolul 17 ce produc si acum culori si pigmenti (pentru pictura, tesaturi, in functie de cerere), mustar sau ulei si alte cateva muzee sau ateliere axate pe traditii locale (produse locale de brutarie ori branzeturi, manufacturarea sabotilor de lemn etc).

Produse traditionale

In plus oamenii au recreeat un sat, sa zicem traditional, cu case construite din lemn (nu de alta, dar o casa de caramida s-ar fi scufundat imediat in terenul mlastinos din zona) si transportate aici prin 1970 pe calea apei. Eu v-am zis doar ca olandezii nu-s pe treaba lor.

Morile din Zaanse Schsan

In stanga, casutele traditionale de care va vorbeam

Asa, deci, ce face laptele vostru, e pe foc?

Cat aruncati un ochi la lapte, ramaneti cu un ochi aici pentru ca in drumul nostru intra in scena si 2 situri aflate in Patrimoniul Unesco. Sincer numai cand ma gandesc ca Olanda are 8 situri aflate in Patrimoniul Unesco, si ca suprafata este doar cat un sfert din Romania, imi devine clar ca aici ai ce vedea.

Va povesteam in postarea aferenta primei zile despre o linie de forturi, canale, ecluze si diguri ce servea ca linie de aparare in cazul unei invazii terestre Un sistem asemanator a fost construit si in jurul Amsterdamului, capitala fiind vazuta ca ultima reduta in cazul unui conflict armat. Linia de forturi are 135 de km lungime si inconjoara Amsterdamul ca un inel (cu diametrul de 30 de km). La nevoie o zona foarte larga putea fi inundata complet in decurs de 3 zile, orasul ramanand precum o insula. Toate cladirile aflate in aceasta zona tampon trebuiau sa fie din lemn pentru a putea fi distruse la nevoie. S-au instalat in total 42 de forturi si eforturile au fost destul de mari, pe de-o parte deoarece tehnica militara avansa extrem de repede si pe de alta parte datorita faptului ca terenul nu permitea constructii de amploare, fiind nevoie de studii si de un plan bine pus la punct.

Linia de forturi din jurul capitalei

Astfel, lucrarile s-au intarziat destul de mult (cam 50 de ani), iar in 1920 cand intregul sistem a fost gata el era deja depasit pentru ca deja un eventual conflict armat ar fi implicat si bombardamente aeriene. Totusi e imposibil sa nu remarcam si sa nu apreciem cunostintele olandezilor si modul in care au impins mereu limitele ingineriei in ceea ce priveste managementul apei.Ruta noastra trece pe langa un fort destul de important, numit Spijkerboor pe care il puteti vedea si voi in acest filmulet.

Continuam dintr-un sit in altul, pentru ca nu apucam sa ne indepartam de forturi si intram in partea sudica a polderului De Beemster.

Pentru a ajunge acolo, luam un bac self-service. Noi suntem si pasageri si capitani si invartitori de manivela

Lacul initial

Un total 7200 de hectare au fost reclamate de olandezi intre 1609 si 1612. Pe locul unde acum se gasec terenuri agricole si case, se afla initial un lac ce a fost secat folosind mori de vant (instalate uneori in serie) pentru a pompa apa in canale colectoare. Investitia a fost privata (in principiu locuitori avuti ai Amsteramului si mai ales comercianti) si dupa terminarea lucrarilor pamantul a fost parcelat si impartit investitorilor in functie de valoarea participativa. Interesul era imens, pentru ca aici s-au dezvoltat ulterior adevarate afaceri agricole din care se realiza aprovizionarea corabiilor ce faceau partea din Compania Olandeza a Indiilor de est.

Acum polderul Beemster este cel mai vechi polder din Olanda si el se afla mereu la -4/-5 m fata de nivelul digului ce margineste canalul de colectare, astfel incat necesita de sute de ani o intretinere continua.

In dreapta polderul, in stanga nivelul marii

Unul din locuitorii temporari ai polderului

Si acum, daca cacao cu lapte e gata, haideti sa va povestesc despre Ijseelmeer (marea interioara) pentru ca desi nu planificasem, am ajuns atat de aproape de ea, incat era pacat sa nu trecem prin cateva orase cu rezonanta: Edam, Volendam sau Monnickendam. Cu ocazia asta o sa vedeti si una din cele 7 minuni ale ingineriei moderne, asa cum a fost numita de catre Societatea Americana de Inginerie Civila.

Cum sa va spuneam, proiectul este absolut monstruos pentru ca oamenii nu numai ca au transformat o mare intr-un lac, ci au avut chiar initiativa sa mai faca rost de niste pamant in plus, suficient cat sa creeze o noua provincie in Olanda.

Cand am folosit pronumele “ea” in paragraful anterior, nu m-am exprimat corect, pentru ca acum vorbim despre un lac. Lac ce odata a fost o mare, de fapt a fost un golf al Marii Nordului care intra insa adanc in inima continentului (cam 100 km lungime, 50 km latine si o adancime de 4-5 m). Cum marea era capricioasa si inundatiile reprezentau in continuu risc, in 1918 s-a decis in final contruirea unui dig de 32 de km lungime, 90 m latime si 7.25 de m adancime pentru a inchide golful si ulterior pentru a-l transforma intr-un lac cu apa dulce (in prezent este cel mai mare lac din Europa de Vest) si de ce nu, beneficiind de experienta secolelor trecute, sa se initieze lucrari de asanare si sa se obtina nou teren agricol. Cum proiectul era unul mamut si studiile nu erau suficiente, s-a inceput cu un dig de test, de 2.5 km care sa uneasca continentul cu o insula. Lucrarile au fost dificile si au durat 4 ani, insa olandezii au tras invataminte pretioase pe care le-au pus in aplicare la marele dig ce a fost terminat in 5 ani (1932), cu 2 ani mai devreme decat era planificat. Impreuna cu digul s-au construit si un total de 25 de ecluze ce aveau rolul sa evacueze surplusul de apa in mare, deoarece lacul este alimentat permanent de un rau (Ij) si in plus, aici se pompeaza si apa din poldere. Cifrele vorbesc de la sine: 23 milioane de metri cubi de nisip, 13.5 de argila, 4000-5000 de muncitori si costuri totale echivalente astazi de 700 milioane de euro. Insa olandezii nu s-au oprit aici. Acum ca au domolit capriciile marii si au imblanzit-o intr-un lac, puteau sa mearga mai departe si sa reclame si ceva pamant. Suprafata totala castigata este de aproximativ 1000 kmp si din ea s-a nascut pur si simplu, in 1986, o noua provincie-Flevoland.Se construiesc noi diguri pentru a ingradi noile poldere, statii de pompare alternative pe diesel sau energie electrica pentru a exista intotdeauna o rezerva si pamantul incepe sa apara la lumina. Initial este ceva mocirlos, pentru ca nu este suficient sa indepartezi apa ca sa faci rost de pamant arabil. Asa ca urmeza ani intregi in care dupa un plan bine gandit se cultiva sistematic diverse plante pentru a pregati pamantul.Se incepe cu stuful si papura (semintele sunt aruncate direct din avion), plante ce au rolul de a inlesni evaporarea apei si de a aera solul, solidificandu-l insa simultan. Dupa ce si-au facut treaba, au fost arse si in locul lor s-a pus rapita. Imaginati-va doar sute de kilometri plini de rapita. O mare galbena langa una albastra.Apoi a urmat secara, orzul si restul cerealelor. Desi procesul a durat ani de zile, simultan s-a construit infrastructura pentru ca totul sa fie gata atunci cand vor sosi noii propietari. Iar procedeul asta s-a repetat pe fiecare nou polder, pentru ca evident lucrarile au fost facute pe bucatele. Pe cuvant daca acum nu mi-a starnit curiozitatea si nu as pedala si prin regiunea asta…

Dar iata ca ne-am intins la vorba despre cereale si culturi si noi suntem aici in patria pestelui. Toate cele 3 mici localitati (Edam, Volendam si Monnickendam) sunt la origine vechi sate de pescari, insa acum turismul este o parte importanta din economia anuala. Daca in Edam ne bucuram in liniste, in piata centrala, de ziua Reginei, stand la soare, mancand paine neagra si fiind martori la jocurile nevinovate si interminabile ale copiilor ce astazi nu aveau ore, in Volendam nimerim intr-un fluviu de turisti care ne face inaintarea imposibila. Asa ca in loc sa tinem in continuare faleza, intram in oras unde petrecerile in cluburi incepusera deja, desi abia ce trecuse de pranz. Toti tinerii duhneau a bautura- si asta era doar un preview a ceea ce aveam sa gasim in capitala.

In piata centrala din Edam

Prin Edam, mergand spre Ijseelmeer

Scapam din nebunie si Monnickendam ne intampina linistit, cu al sau turn al jocului-Spielturm.

Monnickendam

Ne apropiem cu fiecare kilometru de Amsterdam dar asta nu se simte deloc. Aici pe malul apei este o oaza de liniste, pe dig bate vantul, insa daca descaleci si te pitesti sub dig esti la adapost.

Pe malul Ijseelmeer

Paralel cu digul merge un drum national putin tranzitat. Ochiul stang vede albastrul marii, ochiul drept vede verdele ierbii. Chiar daca nu se cultiva nimic, datorita umiditatii solului iarba creste de la sine si turme mici de miei sau capre se infrupta zilnic din ea. Imi place oaza asta de liniste, mici sate preced marele oras in care intram pe nesimtite.

Pedaland spre Amsterdam

Spre infinit.

Campingul pe care l-am ochit pe harta e aproape de intrarea in oras si bineinteles este plin. Devine chiar plin ochi pana seara dar noi ne gasim un loc de cort si apoi, socotind ca petrecerea trebuie sa se fi spart, pe la 18.00 plecam spre centru.

Radu are fler si ne conduce fix in mijlocul multimii. Cine nu e deja in cluburi este aici, in port, unde este ancorata o corabie cu stil.

Asta era punctul de interes al adunarii…deci aici trebuia sa se intample ceva important

Olandezii pun mare pret pe monarhie si Regina Beatrix a fost foarte iubita. Nu este patriotismul acela cu care sa te dai in spectacol pentru ca in fond nu i-a platit nimeni sa se calce pe picioare si sa vina aici in port sa vada marea intamplare. Nici acum nu stim exact ce a fost pentru ca primele randuri erau de mult timp ocupate si oamenii erau cocotati pe orice obiect/cladire mai inalta aflate in raza vizuala. Cred ca unul din doi olandezi purta ceva portocaliu (si asta am remarcat intreaga zi), de la flori puse in par, esarfe, flori aranjate ca sa decoreze cosuletul din fata, palarii, jobenuri, funde si orice va mai poate trece prin cap ca fiind portocaliu si servind ca accesoriu vestimentar. Si tot cam una din doua case/una din trei case (asta in orasele si satele prin care am trecut) avea arborat drapelul olandez.

Cam asta era atmosfera in Olanda, dimineata, pe 30 aprilie

Si in ziua de azi am mai identificat o calitate la olandezi. Stiu sa se distreze. Ca popor mi-au placut din cale afara, mereu zambitori si mereu deschisi, sociabili caci asa i-a determinat mediul sa fie (atunci cand te calci cu toti pe picioare pe o bucatica de pamant trebuie sa inveti sa socializezi), gata sa te ajute (chiar si beti fiind cum ni s-a intamplat in Amsterdam), iar cand vine vorba de distractie, cu mic cu mare se daruiesc trup si suflet.

Iata ce spunea in 2011 unul din organizatorii evenimentelor:Friendships—and community—will be formed. For me that’s really what Queen’s Day is all about. It’s not an outburst of patriotism, it’s not even about the popularity of the royal family. It’s about a sense of belonging. For one day, everybody is the same in Holland. Bright orange and barmy.

Ziua Reginei a cazut/s-a serbat pana acum la fix: in mijlocul primaverii, pe vreme buna, cu lalele in floari, motive sunt infinite sa te distrezi.

Am spus ca s-a serbat din doua motive:

  • desi se numeste ziua Reginei, nu este ziua in care Regina Beatrix a fost nascuta-deci nu se serbeaza aniversarea reginei Beatrix. Ea a fost ziua de nastere a unei alte regine -Regina Juliana (mama reginei Beatrix) si a ramas ca atare, asta si pentru ca ziua de 31 ianuarie (ziua de nastere a Reginei Beatrix) nu e chiar ce mai potrivita zi pentru petreceri in aer liber.
  • Am folosit trecutul, pentru ca incepand cu 2014 nu se va mai serba ziua Reginei, ci ziua Regelui, pe 30 aprilie 2013 regina predand puterea fiului sau Willem-Alexander.

Totusi olandezii nu vor pierde nimic, pentru ca ziua de nastere a regelui este 27 aprilie, asa ca sarbatoarea va fi doar decalata cu 3 zile. Iar peste ani si ani olandezii vor avea din nou o zi a Reginei, pentru ca actualul rege are 3 fete.

Revenind totusi la 2013, pentru noi nu a fost cu noroc. Veniti dupa o tura in 2, fara prea multa socializare, veniti de pe campii si din poldere, am aterizat intr-un furnicar de oameni in care cu greu aveai loc sa te misti (mai ales cu bicicleta cum eram noi). Astfel incat, eu una, nefiind un ocean de rabdare precum Radu nu imi doresc decat sa revin la linistea cortului si sa sper ca in camping nu va continua petrecerea pana in zori de zi. Asa ca abandonam distractia si ne intoarcem la cort unde mancam ca un mos si o baba antisociali niste supa de mazare oribila si ne culcam la fel de nemultumiti precum ne-am intors din oras.
Totusi, amandoi credem ca maine va fi mai bine!
———————————————————————————————————————–
Date tehnice:Traseu: camping Volgelenzang-76-67-68-69-80-74-85-90 (Haarlem)-9-38-35-11-67-69-70 (Zaandam)-71 (Koog a.d.Zaan)-72-73-94-92 (Wormer)-93 (Wormerveer)-89-59-60-43-44-46-47-49 (Purmerend)-4-28-94-95 (Edam)-96-99 (Volendam)-56-55 (Monnickendam)-54-57-75-76-78-79-47-46 (Amsterdam)-camping Zeeburg (http://www.campingzeeburg.nl/)
Distanta parcursa: cu tot cu plimabarea de seara prin Amsteram=120 kmHarti

Vogelenzang-Spaardam

Spaardam-Woerden

Woerden-Amsterdam

Pedaland prin campurile de flori din Olanda

Olanda, o zi de esenta tare

Astazi Olanda a fost o simfonie de imagini si miros. Am pedalat putin dar am filtrat totul prin noi insine. Am vazut atatea fete ale tarii, incat la sfarsitul zilei eram parca mai obositi ca niciodata. Orase, dune, mare, cacao, campuri de flori, toate stranse la gramada. Insa daca ar fi sa cataloghez cumva ziua de astazi, as spune ca ea a fost eminament oflactiva. Port si acum dupa saptamani mirosurile impregante in adancul narilor si gravate probabil undeva pe scoarta cerebrala.

Nu stiu cum a fugit dimineata pe langa mine, stiu doar ca ma gaseam in mijlocul centrului vechi din Haga, pe o banca din curtea interioara a Parlamentului, si in fata noastra era o tanara ce isi savura pauza de pranz. Cum, e deja amiaza?

Parlamentul din Haga

Detaliu

Parlamentul (Binnenhof) ar merita mult mai multa atentie din partea noastra, mai ales ca este o cladire construita pe la 1230 si de aproape sase secole este sediul puterii legislative, dar astazi, pe noi ne cheama marea…

Prin parcul din Haga

Asa ca avem o scuza ca sa ridicam ancora si cu toate panzele sus sa pornim spre marginea orasului ca sa o gasim.

La Marea Nordului

Ea vine la pachet nu neaparat cu plaje superbe (desi are si plaje dar inca nu e vremea lor), ci cu dune.

Si foste buncare din linia de aparare.

Astfel, pista de biciclete nu merge direct pe malul marii sau pe vre-un dig, ci cumva prin spatele dunelor. Ele sunt un dig natural extrem de eficient si in plus au un rol vital in filtrarea apei de mare si obtinerea apei de baut. De aceea constructiile in zona sunt limitate la minimum, traficul auto este inexistent, la plaja ajungandu-se pe jos sau cu bicicleta si toata zona fiind arie protejata datorita importantei pe care o are si datorita mediului care a permis dezvoltatarea unor plante si animale specifice. Aceasta bariera naturala de nisip, cu vegetatie pitica, se intinde pe aproape 50 de km pe coasta vestica a Olandei.

In spatele dunelor gasim si mici lacuri cu apa dulce

Dunele din zona de sud servesc la obtinerea apei potabile pentru Haga, iar cele din zona de nord -pentru Amsterdam. Totusi prin cresterea continua a concentratiei de sare in zona, flora si fauna incep sa fie amenintate si sistemul, ce dateaza din 1874, incepe sa fie inlocuit cu puturi de mare adancime si sisteme succesive de filtre.

Pista e destul de aglomeata dar e loc pentru toata lumea.Micile dealuri servesc ca zona de antrenament pentru ciclistii pe cursiere dar si ca zona de recreere pentru turistii de weekend. Peisajul este intrerupt doar sporadic de mici resorturi aflate pe malul marii precum Katwijk aan Zee. Acum e un loc linistit, cu cateva mici hoteluri si cateva case de vacanta si putinii oameni se bucura de soare caci pana la inceperea sezonului va mai dura ceva. Insa in urma cu 70 de ani pe bulevardul ce da spre mare nu se mai gasea nici macar o singura casa. Toate au fost demolate pentru a face loc “Zidului Atlantic”/Atlantikwall- un proiect al nazistilor de a construi o linie de aparare lunga de 2.685 km pornind de la granita dintre Franta si Spania si mergand de-a lungul coastei Atalanticului pana in Anglia si apoi spre nordul Peninsulei Scandinave.Toate acestea pentru a impedica a o debarcare masiva a Aliatilor, pentru ca nemtii stiau ca vor pierde razboiul daca Aliatii reusesc sa treaca de zona de coasta. Astfel ca intre 1942 si 1945, folosindu-se de detinuti din lagarele de munca fortata s-au construit baze terestre si navale (inclusiv pentru submarine), s-au ridicat forturi si fortificatii, s-au sapat buncare (de exemplu in Scheveningen, Haga si Katwijk, s-au instalat baterii de tragere echipate cu mitraliere si artilerie usoara, s-au instalat campuri de mine in apa si pe uscat pentru a impiedica aterizarea parasutistilor (mai ales pe plaja).

Din fericire apa le spala pe toate si bune si rele, dar istoria trebuie descoperita, inteleasa si invatata pentru a nu mai repeta greselile trecutului.

Dupa ce lasam in urma si vechea gura de varsare a Rinului in mare (pana in secolul 12), ne departam de coasta, dar schimbam doar o mare pe alta.

Vechea gura de varsare a Rinului in mare

De data asa reflexele abastru-verzui sunt inlocuite de nuante felurite de galben alb, roz, mov si bleu. Suntem in dreptul campurilor de flori dintre Leiden si Lisse-un fel de mari colorate si mai ales mirositoare. Culorile se intind fasii-fasii pana departe in zare cand se impreuneaza parca cu cerul dar mirosurile se amesteca unele cu altele. Ai spune ca narcisele nu miros, insa du-te langa un lan de narcise ce se intinde cat vezi cu ochii, sa vezi cum dintr-o data locul e plin de parfum. Ti se pare ca mirosul unui buchet de zambile te ameteste, atunci du-te langa un lan de zambile si nu vei mai putea respira. Lalele erau putine (poate am ajuns intre recolte) insa narcise de toate dimensiunile si cu diverse inflorescente si zambile albe, mov, bleu, roz erau pe toate drumurile.

Narcise galbene

Narcise albe

Narcise combinate

Este ceva unic cu siguranta si descrierea nu tine loc de realitate si nici fotografiile nu sunt complete pentru ca inca ele nu au miros.

Totusi, daca ar fi sa spunem adevarul pana la capat nu florile sunt cele mai pretioase aici, ci bulbii. De aceea in olandeza zona este numita Bollenstreek (regiunea bulbilor). Aici oamenii traiesc din asta, florile sunt o afacere si nu neaparat un mod de a-ti incanta privirile, si asta de secole bune incoace. Cultivarea bulbilor de flori a inceput in secolul 16 dar a fost amplificata un secol mai tarziu cand a inceput Tulip mania- o perioada in care cererea pentru bulbi de lalele era imensa, industria explodand literalmente si ajungandu-se la situatii aberante in care un bulb dintr-o varietate rara de lalele sa coste cat echivalentul lui in aur. In perioada de varf, in 1637, pentru un singur bulb se putea castiga de 10 ori salariul anual al unui muncitor calificat. Din aceasta cauza, se considera ca “Nebunia lalelelor” a fost prima bula speculativa pentru ca nebunia a trecut la fel de brusc precum s-a si instalat (pretul a inceput sa creasca in noiembrie 1636, a atins maximul in 3 Februarie 1637 si in zilele urmatoare a inceput sa scada, prabusindu-se literalmente in luna aceeasi luna. Un grafic elocvent puteti vedea aici.

Chiar daca lalelele au fost si sunt la loc de cinste, nu sunt singurele flori cultivate aici. In functie de perioada anului gasim narcise, zambile, branduse, gladiole, dalii, garoafe.

Acum, aparent e vremea zambilelor

Bulbii sunt plantati toamna si protejati pe toata perioada de iarna. Cand florile au ajuns la maturitate sunt culese si eventual ajung spre pietele de flori. Bulbii sunt scosi din pamant abia vara si sunt sortati: bulbii suficienti de mari sunt vanduti (dupa ce in prealabil au fost curatati, dezinfectati si uscati la temperaturi mari), iar cei mai mici sunt replantati. Merita insa adaugat ca aceasta nu este singura zona din Olanda unde se cultiva flori pentru export, existand si alte regiuni (prima care imi vine in minte este Flevoland). Totusi probabil aceasta este cea mai cunoscuta si atrage un numar mare de turisti in timpul primaverii. Insa cum foarte multi se imbulzesc la Keukenhof, campurile raman biciclistilor.

La marginea unui asemenea camp am gasit o “rama-foto-florala” si ne-am tras in poza

Si poza de nunta

Pentru ca din nou ne ajuta lumina, ne oprim aproape la fiecare camp de flori si Radu trage cadre dupa cadre, pana cand ajungem la suprasaturatie si ajungem ne plictisim.

Un camping din zona rezolva si problema dormitului in seara si detinem monopolul peste locul de corturi unde suntem rege si regina, cu bividii odihnindu-se si ei in stativul de biciclete.

———————————————————————————————————————–
Date tehnice
Traseu: Loc de cort-81-79-78-76-74-72-73-56-32-30-29(Haga)-37 (Scheveningen)-36-39-40-97-63 (Katwikj aan Zee)-22-32-24-34-66-67-68-76-78 (Leiden)-81-39-08-25-54 -55-57-91 (Lisse)-49-40-13-21-18-17-16-15-Camping Vogelenzang
Distanta: 80 km
Olanda, rasarit la Kinderdyk

De la bordeluri pe apa, la mori de vant vechi de 300 de ani

Din nou un jurnal de la Mihaela despre tura din Olanda. De data aceasta totusi m-am invrednicit sa scriu si eu cateva cuvinte lumina unei dimineti olandeze.

Am pornit la drum asa cum ne cunoasteti. Cu un plan incropit pe genunchi si cu certitudinea ca ne vom descurca la fata locului. Ceva documentatie statea adunata in dezordine pe Kindle sau pe cateva foi printate aruncate prin masina. In rest ne bazam pe fler si pe simtul nostru de cicloturisti. Stiti ce? Nici harta nu aveam! Dar asta deja nu mai e o noutate pentru voi, cand vine vorba de Radu, nu e asa? Dar stati, ca poate nu m-ati inteles bine. Nici harta rutiera nu aveam. GPS-ul nostru nu stie decat Germania si cunostintele lui despre Olanda se opresc la cativa zeci de kilometri dupa granita.

Ei, si veti spune, Olanda e mica, asa cam cat Moldova noastra, 200 de km maxim, de la granita la mare si e oricum altfel dar nu salbatica. Are autostrazi si panouri informative…

Are, ce e drept, daca vrei sa ajungi in Amsterdam…

Dar ce te faci daca tu cauti un loc de cort, intr-o padure, la marginea unui mic oras, loc marcat cu o simpla pancarta si dotat cu o pompa de apa? E un fel de a gasi acul in carul cu fan! Ei, dar vestea buna este ca daca ceea ce cauti nu e ac, ci un punct din lumea asta, si mai esti cu Radu, ai sanse reale sa il gasesti.

De ce cautam asa ceva? Pentru ca in Olanda nu e deloc usor sa faci “wild camping”. Sunt multi domne, au localitatile una langa alta si au putine paduri sau locuri mai dosite.Spre exemplu, micul oras unde suntem, numit Hilversum (de care sigur nu ati auzit pana acum) este la doar 20 de km de Utrecht si 30 km de Amsterdam, asta ca sa va dau doar doua orase mari. Evident ca pana acolo mai sunt multe alte localitati mai mici.De regula ce nu e construit e fie apa, fie teren cultivabil sau dedicat cresterii animalelor, fiind propietate privata si inconjurat cu un…canal. Olandezii nu se obosesc sa ridice garduri, e mai simplu sa sape canale pentru a-si imprejmui locul.

Dar ca sa nu va mai tin in suspans, trebuie sa va spun ca…l-am gasit! Locul de care vorbesc este un Paalkampeerterrein (se gasesc in Olanda si Belgia), cu alte cuvinte un loc in natura unde se poate campa gratis.Daca e gratis, evident este cum a lasat mama natura.Daca aveti noroc puteti gasi cel mult o pompa de apa, dar apa nu este potabila (va veti da seama imediat dupa ce o mirositi-are un miros de sulf si de balta).In general locurile sunt mici (in jur de 3 corturi) si nu sunt la vedere/la drumul mare, fiind ascunse intr-o padure. Nu se poate ajunge cu masina, ci doar pe jos sau pe bicicleta.Cateva cuvinte in engleza si o harta cu locurile in cauza puteti gasi aici.

Cam asa arata un Paalkampeeterrein

Asa ca nu ne ramane decat sa punem cortul si sa pierdem vremea in dupa-amiaza asta ploioasa invartindu-ne putin prin oras. De fapt, daca e sa ma gandesc bine, ne-am invartit cu folos caci intrand intr-un Aldi ca sa ne luam de mancare, am gasit si niste harti cicloturistice, dupa principiul “cade para malaiata in gura lui Natafleata” sau “la barza chioara ii face Dumnezeu cuib”. Asa ca nu am asteptat alta invitatii si am luat una care sa acopere centrul Olandei care ne interesa cu precadere. Harta era cat un cearsaf, dar suprafata utila era de 100%. Fara reclame enervante, ci doar cu supermarketurile din lant marcate pe harta, lucru folositor caci nu obisnuim sa caram mancare decat pentru urmatoarea masa (si mereu dulciuri din abundenta sa hranim jivina din noi care consuma si mai mult la efort).

Asa ca deja mai bine pregatiti, mai dam o raita in centru si facem o poza hartii, nu de alta, dar sa stim pe unde o luam maine dimineata, pana ce intram in harta tiparita. Dupa cum vedeti, inca suntem in afara tuturor hartilor pe care le avem. Si acum avem 3:

  • harta de pe GPS
  • harta proaspat cumparata de la supermarket, care incepe 30 de km mai la vest
  • ghidul cu rutele cicloturistice, care are o ruta aproape de Hilversum, pe care si planificam sa o intersectam maine dimineata.

Dimineata pe racoare, pedalam cu spor pe pista plata ca in palma. In oras miroase a….a flori, a ce sa miroasa? Magnoliile sunt la apogeu si daca in Romania, copacelul acesta firav e o raritate, aici se pare ca fiecare casa are cel putin unul in curte. Stiti voi, magnoliile acelea roz si mari, pe care mergem sa le admiram si sa le mirosim in Cismigiu aici sunt peste tot si sunt insotite de lalele, narcise si multe alte floricele ce gadila in mod placut ochii si narile.

Omul asta are in curte cam cati copacei de magnolii sunt in Cismigiu

Dupa 10-15 km pedalati ajungem in Loenen aan de Vecht (Vecht este un rau, denumirea orasului urmand tipicul nemtesc: Orasul Loenen de pe raul Vecht, la fel cum exista in Germania, Frankfurt am Main si Frankfurt am Oder (orasul Frankfurt de pe raul Main, repesctiv de pe raul Oder)). Dar asemanarile cu Germania se opresc aici, pentru ca micutul nostru orasel este plin de vile, castele, palate, imi este greu sa gasesc o denumire potrivita. In orice caz, propietatile sunt imense, au o vechime respectabila si emana un amestec de opulenta si artistocratie, de la gard si pana la yachtul parcat pe canalul din spate. Ne plimbam si ne intrebam pur si simplu in ce lume am nimerit. Ceea ce vedem a fost contruit in principiu in secolele 17-18 de locuitorii bogati din Amsterdam si functionau ca un fel de resedinte de vara. Ne simtim parte dintr-o carte postala si intelegem vorbele lui Em atunci cand ne vorbea de Olanda. Oamenii astia au rascolit tot pamantul si l-au rearanjat intr-o ordine artificiala ce da bine in poze dar nu hraneste spiritul de aventura din noi.

Prin putinele bucatele de padure.

Porniti la drum, si cautand locuri mai salbatice.

Pe toate canalasele plutesc pe margini vapoare si vaporase.

Conac englezesc.

Loenen aan de Vecht

Nu apucam bine sa ne dezmeticim ca ajungem in dreptul unui fort, cu un nume ce in limba noastra natala spune multe: Fort Spion. Aha, gata, avem aventura! Interesul ne este trezit instantaneu si ne postam in fata unui mic panou informativ scris in olandeza din care incercam sa deducem cate ceva. Dam si o raita in interior, doar, doar o sa gasim ceva mai multe informatii, si da, gasim…un camping. Practic pe langa fort era amenajat un camping de catre cei de la Natuurkampeerterreinen despre care am amintit in postarea introductiva.

Plecam nelamuriti, dar uite, asta e avanatjul cititorilor. Pana sa apuce sa scrie jurnalul, scriitorul se documenteaza, mai colinda, mai citeste si acum e in masura sa va lamureasca.

Fortul Spion, face parte alaturi de alte aproximativ 60 de forturi dintr-o linie militara de aparare. Asta intelesesem si noi din informatiile de pe panou, si de aceea ne asteptam la un fort in toata puterea cuvantului. Insa nu este neaparat cazul. Pe de-o parte pentru ca timpul a trecut si pe aici si forturile nu au mai fost folosite/intretinute in scopuri militare, iar pe de alta parte, pentru ca modalitatea de aparare era pe atat de simpla si de naturala pe atat de sofisticata: apa (care vorba aceea, e din abundenta in Olanda).Va spuneam mai sus ca oamenii simplii nu au garduri la casa, ci canale. La nivel mai mare, olandezii nu au ziduri, ci diguri, sisteme de ecluze si astfel erau capabili de a inunda o mare parte din terenul din jur pentru a tine inamicul la distanta. Fortul pe care l-am intalnit face parte din “Noua Linie de Apa Olandeza (Nieuwe Hollandse Waterlinie).

Practic, mergand pe firul istoriei, prin secolele 16-17, in perioada de inflorire a tarii, s-a inceput constructia unei linii de forturi, diguri, canale si ecluze care se intindea din sudul Amsterdamului, via Gouda si ajungea pana la Rin (o fotografie puteti gasi aici), ca mijloc militar de aparare. La nevoie, se puteau deschide ecluzele si prin canale se inunda un teritoriu insemnat. Forturile au fost asezate pe locuri cu 2-3 metri mai inalte, in locuri unde existau diguri, pentru a dirija procesul controlat de inundatie si pentru a apara digurile la nevoie. Nivelul apei era controlat cu atentie (undeva la 40 cm), suficient cat sa ingreuneze vizibil inaintarea trupelor (la vremea aceea) si sa nu permita navigatia. Doar olandezii aveau niste barje cu fundul plat cu care s-ar fi putut deplasa in voie de-a lungul si de-a latul teritoriului inundat. Sub apa, au fost plasate alte capcane, au fost sapate gropi adanci, puturi etc, iar mai tarziu au fost instalate chiar si mine ori sarma ghimpata. In cazul unei invazii pe timp de iarna, situatia era iarasi sub control, si formarea ghetii era controlata prin mentinerea/varierea nivelului apei. Apoi gheata era sparta si astfel inaintarea trupelor era din nou ingreunata, iar olandezii aveau timp suficient sa ii “ciuruiasca” de la adapostul forturilor.

Acest sistem a fost testat si folosit cu succes 40 de ani dupa ce a fost construit si a fost folosit pana in 1815, moment in care s-a hotarat extinderea lui. Ceea ce se construise pana acum a capatat denumirea de Vechea Linie de apa Olandeza (Oude Hollandse Waterlinie), iar acum, era pe cale sa se nasca Noua Linie de apa Olandeza, cativa zeci de kilometri mai la est (foto aici), ce a functionat din 1815 in 1940. Cele doua linii erau conectate in nord si sud, si in plus, in nord se legau de linia de aparare a Amsterdamului despre care va povestesc mai tarziu, pentru ca nu vreau sa va pierd de tot. Inchei spunandu-va ca tot sistemul are o lungime de 85 km, iar bariera de apa astfel creata are o latime cuprinsa intre 3 si 5 km si datorita importantei ei istorice, olandezii l-au trecut pe lista de obiective pe care intentioneaza sa le promoveze pentru introducerea in Patrimoniul Unesco. Daca va atrage subiectul, puteti citi mai multe pe Wikipedia.

Gasite pe drum

Stam bine cu timpul.

Ruta noastra continua cat de cat paralel cu “Noua Linie de Apa Oladeza” si ne conduce in Utrecht. Aici, la margine de oras gasim si primele case lacustre, dar dupa ce le inspectam mai atent din goana bicicletei, constatam ca la fereastra sau in pragul usii sta cate o femeie sumar/ provocator imbracata si uitandu-ne mai bine constatam ca avem de-a face cu niste bordeluri lacustre. Aparent sambata dimineata nu e o ora buna pentru sex, pentru ca cele mai multe fete stau la o tigara sau la o sueta.

Astea sunt locuinte lacustre pe bune, dar ma jur ca asa aratau si bordelurile

Prin oras

Ne pierdem cu brio prin oras si iesim la lumina cu greu, avand in fata promisiunea unei zone linistite numita: Groene Hart(Inima verde). I se spune asa, deoarece este o zona agricola, eminamente rurala, dominata de cateva cursuri importante de apa. De jur imprejur insa exista orase importante (Amsterdam, Utrecht, Gouda, Rotterdam, Haga, Haarlem) ce creeaza o adevarata aglomerare urmana ce a luat forma unui inel (Randstad), avand in centru acest spatiu inca necucerit de urbanizare. Puteti vedea o fotografie sugestiva aici. Exista bineinteles o serie de planuri pentru dezvoltarea durabila a acestei zone si mentinerea caracterului ei prezent prin delimitarea unor spatii de agrement si prin limitarea extinderii oraselor in aceasta directie.

Timp de 40 de km navigam in voie printre canale si suntem treziti din reverie abia in Gouda (asa cam pe dupa-amiaza). Cum era prea tarziu ca sa cautam branza celebra, am nimerit in centrul orasului, intr-o frumoasa piata din jurul primariei, ce dateaza de pe la 1450, fiind una din cele mai vechi din Olanda.

Primaria din Gouda

Aici pe timpul verii se tin pietele de branza…Yamiiii. Dar acum nu e vara si nici timp sa cautam producatori locali nu avem, asa ca alegem varianta scurta si neinteresanta: ne multumim cu un pachet de gouda din supermarket (cel putin e produs in Olanda). In supermarket este nebunie, o asemenea vanzoleaza nu am mai vazut de cand dadeau romanii navala de sarbatori si nu stim cum sa fugim si noi mai repede spre iesire. In plus vrem sa prindem inca lumina pentru a ajunge la morile de vant de la Kinderdijk.

Si poza clasica de la Kinderdijk.

Nu e asa, ca asta e imaginea clasica despre
Olanda pe care o aveti in minte?

Pentru asta traversam raul Lek cu bacul (0,75 euro de persoana+ bicicleta) si in 2-3 viraje pe stradute linistite ajungem la obiectivul nostru-cele 19 mori de vant ce dateaza de pe la 1740 si care au servit la asanarea polderului Alblasserwaard aflat la confluenta dintre doua rauri (Lek si Noord). Morile, avand valoare istorica sunt incluse in Patrimoniul Unesco din 1997. Morile sunt insa doar partea de suprafata a unui sistem complex de management al apei, pentru ca ele sunt acompaniate de diguri, canale, ecluze, bazine de colectare si statii de pompare, toate stranse intr-un singur loc si fiind o oglinda a efortului imens depus de olandezi pentru a-si catiga pamantul si ulterior pentru a proteja zonele respective de inundatii.

Zona in care se gaseste acest complex se numete Alblasserwaard si este locuita permanent cam de un mileniu. Daca pana in secolul 13 apa era drenata in mod natural, odata cu inceperea procesului de asanare a zonelor mlastinoase cu scopul de a creste suprafata de pamant locuibil/arabil, au inceput sa apara si problemele deoarece prin scoaterea apei din pamant, acesta a devenit mai greu si a inceput sa puna presiune pe straturile de adancime ramase insa mlastinoase si astfel “sa se lase” usor, usor. Astfel au rezultat polderele, dintre care, unele se afla in prezent sub nivelul marii. Totusi o astfel de lucrare inginereasca, presupune o mentenanta continuua si in momentul in care prin metode naturale apa nu a mai putut fi drenata, s-au construit morile de care vorbim, ce aveau rolul sa pompeze apa din bazinele de colectare. Cum diferenta de nivel era importanta, s-a gandit un sistem pe etaje, in care primul set de mori aflat la nivelul -2 pompa apa in bazinele de colectare de la nivelul -1, de unde, cu un alt set de mori, apa era pompata la nivelul 0 (in raul Lek). La sfarsitul secolului 19 si inceputul secolul 20, morile de vant au fost inlocuite cu statii de pompare (initial pe carbune si apoi electrice) care asigura in continuare siguranta zonei. Pentru o reprezentare grafica reusita a evolutiei sistemului demanagemental apei din zona, va recomand un mic joculet numit Battlebelow sealevel(Bataliesub nivelul marii), pe care il puteti juca direct pe siteul celor
de la Kinderdijksicare intr-o maniera ludica ilustreaza istoria locurilor.

Si daca tot am dat putin in mintea copiilor, haideti sa mergem pana la capat si sa va mai recomand ceva: o poveste. Numele de Kinderdijk se leaga de o istorisire numita “Pisica si leaganul” (am tradus-o in romana pe blogul meu de zi cu zi) despre un bebelus luat de viitura provocata de o inundatie, pe cand se afla in leagan si dormea, parintii nefiind acasa. In leagan pe langa copil se mai afla si o pisica (ce iubea bebelusul precum pe proprii ei motanei) si care a contribuit la salvarea copilului odata ce leaganul a ajuns in dreptul unui dig si implicit in dreptul unor locuinte. Rezumatul nu este foarte reusit, insa in poveste se impletesc mai multe momente din istoria olandezilor si merita citita.

Pregetam in zona destul de mult, bucurandu-ne de lumina faina a serii, numai buna de facut poze si apoi pedalam in liniste spre locul de camping, unde suntem aproape singuri deoarece inca nu a inceput cu adevarat sezonul, in ciuda soarelui darnic de peste zi, fiind destul de frig.

O dimineata magica.

Catre necunoscut.

———————————————————————————————————————–

Date tehnice:
Traseu: Hilversum centru-55-11-26-Oud Loosdrecht (7)-05-04 (Vreeland)-25 (Loenen aan de Vecht)-Breuklen-84-46-45-Utrecht centru-28-31-26-23-01-76 (De Meeren)-77-78-79-88-98-99-97-91-92 (Oudewater)-14-34-35-40-41-29-23-05-08-17-59-66-63-61-03-02-19-07-5-Camping.

Seria aferenta de harti este aici(hartile sunt deja ordonate pentru a respecta traseul mentionat mai sus).

Distanta: 120 km

Observatie: desi pe site-ul celor din Kinderdjikse precizeaza ca se percepe taxa de intrare, aceasta nu se aplica decat daca vreti sa vizitati statiile de pompae, muzeul si eventual morile in interior. Pentru a va plimba pur si simplu printre mori, intrarea este libera.

Olanda, Kinderdyk

Olanda, introducerea

Textul si de data aceasta tot de la Mihaela.


Motto: Dumnezeu a facut lumea si olandezii au facut Olanda.


Desi scriu jurnalul concediului cicloturistic din Olanda la aproape o luna de cand am plecat, este suprinzator cat de multe imagini mi-au ramas inca pe retina, desi multe din zilele care s-au scurs dupa intoarcerea in Berlin au fost pline.

Impresiile (si bune si rele) se napustesc valuri, valuri peste dig (deh, trebuie sa fiu in ton cu Olanda) amenintand sa sparga ecluza cuvintelor. Si totusi trebuie sa gasesc o cale sa le tin in frau si sa le domolesc, asa cum au facut olandezii cu apa din jurul lor, pentru ca altfel nu va iesi decat o mlastina de idei fara cap si fara coada, in care va fi greu de navigat peste masura.

Drapelurile olandeze arborate cu ocazie zilei reginei.

Munca mea pentru a scoate la lumina jurnalul acesta, ma trimite cu gandul la munca de secole a olandezilor si chiar gasesc ceva asemanari.

Asa cum eu din marea de impresii trebuie sa scot esenta (jurnalul), la fel si olandezii din terenurile pline de apa, smarcuri si mlasini si-au scos pamantul. Pamantul este marturia vie a muncii lor, la fel cum si jurnalul va ramane peste ani principala marturie a calatoriei noastre de descoperire a Olandei. Nici unul, nici altul nu sunt insa vesnice si olandezii stiu asta, aparandu-si cu indarjire munca, pentru ca este in fond marea lor comoara. In ceea ce este astazi Olanda sunt stranse konw-how-ul a generatii intregi de oameni, care au venit cu solutii suprinzatoare, care au jucat de multe ori pe cartea dezvoltarii durabile desi asta nu a fost intotdeauna cea mai profitabila carte pe termen scurt si i-au invatat si pe altii nu cum sa scoata apa din piatra seaca, ci cum sa scoata pamant din mare.

Nu atat de mult la fata locului, cat mai mult acasa, tot citind despre Olanda si mergand din articol in articol, nu pot sa spun decat ca am ramas impresionata de realizarile ingineresti ale olandezilor care merita tot respectul. Si daca veti avea curiozitatea (si pe alocuri) rabdarea sa parcurgem impreuna Olanda in sus si jos, veti vedea despre ce vorbesc.

Dar totusi, de ce sa mergeti in Olanda? De ce am mers noi in Olanda pentru ca, nu e asa, Olanda nu are nicio legatura cu muntele si noi parca dupa asta tanjeam in Berlin?

Pentru noi cel putin Olanda e la o aruncatura de bat de Berlin. Cam cat faci din Bucuresti la Oradea faci si din Berlin la Amsterdam. Asa ca, pe cuvant ca era pacat sa nu mergem.

Dar se merita sa bati drumul din Romania, pentru un concediu cicloturistic in Olanda?

Depinde ce iti doresti de la concediul tau:

  • Vrei salbaticie si aventura? Atunci Olanda e o alegere nefericita.
  • Vrei infrastructura, conditii si locuri interesante de vazut? Atunci Olanda este destinatia perfecta.

Ca suprafata, Olanda este doar pe sfert cat Romania si asta inseamna:

(+) multe lucruri de vazut, condensate intr-un teritoriu restrans, deci usor de acoperit chiar si pe bicicleta
(-) o densitate mare a populatiei (aprox 400 loc/kmp, locul 3 in Europa dupa densitatea populatiei)-> aglomeratie-> lipsa intimitatii etc.

Cum arata o seara intr-un mic orasel olandez.

Daca puteti depasi acest impediment, sau daca nu va deranjeaza, atunci, panzele sus si porniti catre Olanda! Veti afla lucuri nebanuite despre o tara despre care invatam poate prea putin la istorie si la geografie.

Veti bicicli pe piste afalte sub nivelul marii (daca nu s-ar fi construit diguri si sisteme de prevenire a inundatiilor si daca nu s-ar fi derulat proiecte de asanare 65% din teritoriul Olandei de astazi ar fi sub apa), veti fi umiliti la engleza de o doamna de 70 de ani, veti cunoaste o natie de oameni zambitori, deschisi si gata sa te ajute, mult diferiti de recii nemti sau de incruntatii romani. In fond nu inseamna ca daca mie nu imi place sa ma calc pe picioare cu alti 399 de oameni, ceilalti 399 nu pot sa fie fericiti. Si conform datelor publicate de OCED pentru 2013, Olanda se afla pe locul 8 in lume in ceea ce priveste calitatea vietii, asa cum este ea perceputa de cetateni.

Exemplu de “nod”

Dar cum inca nu ati venit in Olanda ca sa va stabiliti aici, ci sunteti doar intr-un concediu pe bicicleta, haideti sa revenim la subiect si sa va povestesccum se merge pe bicicleta in Olanda.

In 2 cuvinte:

– in afara oraselor: in mod organizat
– in orasele mari: aparent haotic (asta pana te obisnuiesti pentru ca aparent si in Bucuresti se conduce haotic atunci cand vii dintr-un oras de provincie, dar cu timpul te adaptezi).Daca in toata Europa, mergi oarecum dintr-o localitate spre alta localitate (cel putin pe sageti si indicatoare se gaseste mereu un nume de localitate sau numele unei piste lungi ciclabile), in Olanda sistemul este bazat pe cifre iar punctele de intersectie intre 2 piste de bicicleta ce merg in directi idiferite sunt marcate cu numere. Numerele nu sunt unice, ci se regasesc si in alte regiuni, dar pentru o zona de 30-40 kmp ele sunt totusi unice. Mare parte din punctele de intersectie au si o harta pe care poti vedea toate legaturile pe care le ai din acelasi punct si urmatoarele “noduri” prin care vei trece.Astfel flexbiliatea e maxima si poti sa iti configurezi traseul direct la fata locului.

Eram atat se siguri ca ne vom descurca cu infrastructura din dotare incat am plecat de acasa fara harta. Aveam cu noi o carticica cu o selectie de 15 rute de o zi din Olanda+ turul marii interioare (Bikeline-Radatlas Holland1:75.000)si cam atat. Totusi cartea contine descrieri, harti detaliate, foile sunt groase si cerate si se potriveste cu sistemul de port harta de la Ortelieb. Este un lucru facu cu cap.

Intre timp am cumparat dintr-un magazin Aldi o harta ce acoperea o mare parte a zonei continentale a Olandei contra sumei de 2.5 euro si pot spune ca fost o investitie foarte buna (ALDI Fietsroutekaart 7).

Harta era la zi cu toate pistele si nodurile, erau marcate si punctele de interes si campingurile si supermarketurile Aldi care erau pe drum (o buna varianta de rezerva avand in vedere ca nimeni nu e incantat sa care tone de mancare dupa el). In total sunt10 asemenea harti ce acopera toata Olanda dar din pacate nu am gasit nicaieri de vanzare pe internet pentru a va putea da un link .

Daca in majoritatea timpului mergeai pe pista si scurtele bucati de drumuri locale aveau un design interesant. Spatiul aferent celor 2 benzi (cate una pe sens) era impartit astfel: 1 banda pe centru dedicata masinilor iar cealalta banda impartita in doua piste mai inguste pentru biciclisti. Initial parea ciudat si aveam impresia ca va da cineva peste noi, dar ulterior ne-am obisnuit si in cazul in care se intalnesc 2 masini (desi traficul e redus), una dintre ele trage pe dreapta (folosind si pista de biciclisti dar dandu-le acestora prioritate) si cealalta trece. E la mica intelegere dar soferii par relaxati si intelegatori atat intre ei cat si cu biciclistii. Asta pentru ca si ei, cu totii biciclesc. Acest vehicul pe 2 roti, 100% ecologic face parte din viata olandezilor, sunt urcati pe bicicleta de la 1 an si biciclesc singuri fara roti ajutatoare cam de pe la 3 ani. In plus in Olanda sunt mai multe biciclete decat locuitori, asta pentru ca multi au doua biciclete (una de oras si o cursiera)

Si ca sa inchei subiectul in aceeasi nota pozitiva, curtoazia soferilor ne-a lasat de mai multe ori fara replica. In sensul girator soferii, la iesirea din giratie, dadeau prioritate biciclistilor care traversau strada si in plus, chiar si in zonele in care masinile aveau prioritate ni s-a intamplat de multre ori sa ni se cedeze trecerea.

Astfel, chiar si incepator daca esti, Olanda este o buna destinatie pentru senzatia de siguranta in trafic pe care o emana. In orase este usor o alta poveste, pentru ca, bicicleta fiind un vehicul privilegiat, biciclistii au un mod destul de haotic/agresiv de a merge cu manevre usor neasteptate. Asa ca trebuie sa fii mereu pe faza.

Bun, biciclim noi,biciclim, dar unde mai si dormim?
Dintre nenumaratele posibilitati noi am incercat 2:
– wild campingul (restrans ca si posibilitati, pentru ca sunt putine spatii lasate de izbeliste in Olanda si reglementat, sub forma unor locuri speciale si marcate ca atare unde poti pune cortul. Ele se numesc Paalkampeerterrein sunt marcate cu un stalp/panou/tablita si au de cele mai multe ori o pompa de apa, dar apa nu este potabila (va veti da seama imediat dupa ce o mirositi-are un miros de sulf si de balta). In general locurile sunt mici (in jur de 3 corturi) si nu sunt la vedere/la drumul mare, fiind ascunse intr-o padure. Nu se poate ajunge cu masina,ci doar pe jos sau pe bicicleta. Catevacuvinte in engleza si o harta cu locurilein cauza puteti gasi aici.
– campingurile clasice, si ele de doua tipuri:
  • cele parcelate, gandite de la bun inceput sa fie campinguri
  • campinguri mai mici, numite Natuurkampeerterreinen, ceva mai spartane (insa mai apropiate de natura cum se lauda olandezii).

Campingul salbatic in putinele locuri amenajate.

Indiferent ce varianta de campinguri ati alege costurile pentru 2 persoane, 2 biciclete si un cort mic sunt undeva intre 17 si 19 euro pe noapte.

Pentru ca tot am ajuns la costuri, mancarea si benzina sunt ceva mai scumpe decat in Germania.

Si acum, ca am rezolvat nevoile e baza de genul daca putem bicicli, unde dormim si ce mancam, sa trecem mai sus pe piramida nevoilor si sa vedem pe unde putem sa mergem, ce se merita sa vedem etc.

Olanda este impartita in 12 provincii, fiecare provincie cu particularitatile sale. Noi ne-am limitat la doar 3 provincii: Noord Holland (Olanda de Nord), Zuid Holland (Olanda de sud) si Utrecht, acoperind astfel zona continentala a Olandei ca sa spunem asa, insa sunt sigura ca si insulele din nord (Waddeneilanden) precum si cele din sud (Zeeland) sunt foarte interesante.

Traseul nostru a a atins in mare urmatorele puncte de interes:

  • Hilversum
  • Utrecht (inclusiv forturile dinNieuwe Hollandse Waterlinie (Noua Linie de Apa Olandeza))
  • Groene Hart
  • Gouda
  • Morile de vant din Kinderdjik (Patrimoniul Unesco)
  • Rotterdam
  • Delft
  • Haga
  • Dunele de pe coasta de vest (Marea Nordului)
  • Campurile de flori dintre Leiden si Lisse
  • Haarlem
  • Stelling van Amsterdam/ Linia de aparare a Amsterdamului (Patrimoniul Unesco)
  • Beemster Polder (PatrimoniulUnesco)
  • Ijsselmeer
  • Edam
  • Amsterdam (inclusiv Canal Ring din Patrimoniul UNESCO)

Campiile de zambile.

Kinderdjik.

Traseul, desenat cu aproximatie

In total au fost 500 km in 5 zile de pedalat efectiv, iar ca durata cred ca a fost perfect, pentru ca apoi incepea sa se instaleze plictiseala datorita lipsei de varietaii a peisajului odata ce te-ai obisnuit cu el.

O alta varianta de a va planifica un concediu in Olanda, ceva mai comoda, este alegand capitala ca “tabara de baza”. Amsterdamul este un punct excelent de plecare si in ture cicloturistice, pe de-o parte pentru ca are legaturi feroviare foarte bune si pentru ca in trenurile regionale se pot lua bicicletele si pe de alta parte, pentru ca se poate ajunge cu usurinta si la marea interioara: Ijsselmeer (cu orase faine precum Edam, Volendam, Monnikendam), se poate ajunge si in nord spre Alkmaar, ori in est spre Haarlem si apoi la marea Nordului, or in sud est spre campurile de flori dintre Leiden si Lisse. Aproape toate punctele atinse de noi in tura noastra in circuit sunt la indemana cu plecare din capitala si gandind ture de 1 zi ce pot fi alternate cu vizite culturale etc.

Pentru ca ne-a placut, pentru ca Radu a facut multe poze si eu m-am intins la povesti, am impartit jurnalul pe zile:

  • Zilele 1&2: De la bordeluri pe apa la mori de vant vechi de 300 de ani (Hilversum- Kinderdijk)
  • Ziua 3- Delta din oras ( Kinderdijk-Haga)
  • Ziua 4: O zi de esenta tare (Haga-Haarlem)
  • Ziua 5- De la o mare la alta (Haarlem-Amsterdam)
  • Ziua 6- Amsterdam