Martie cel plin

Dupa ce in randurile scrise anterior m-am plans de oboseala dupa o iarna extrem de plina si dupa ce am vorbit cu Mihaela ca am nevoie de un timp de respiro lucrurile s-au resetat un pic mai incet si mai tarziu decat ma asteaptam.

Saptamana de dupa intoarcerea Mihaelei a fost si ea destul de haotica, weekend-ul a fost tot cu ski si cu bicicleta, Marius nu a avut scoala saptamana urmatoare luni si marti astfel incat am inceput sa pot sa respir cu aglomeratia abia la zece zile dupa ce m-am plans de oboseala. Imi dau seama ca o partea din problema asta e un pic auto-indusa si ca din modul meu de a fi poate incerc sa fac prea multe: si munca (unde lucrurile se schimba cu o viteza ametitoare in ultima perioada) si miscare si sport, si timp de calitate petrecut cu Marius si Mihaela, si timp petrecut cu prietenii. Poate uneori e mai sanatos sa accepti ca nu poti sa le faci pe toate. Si daca totusi reusesti sa le faci pe toate cum s-a intamplat si dupa ce a venit Mihaela, e normal sa fii un pic obosit.

Au fost zile extrem de senine primavara asta, cu o vizibilitate incredibil de buna.
Soare glorios si tura din pauza de pranz.
Gravel-ul in elementul natural.
Nici apusul de la fereastra nu arata rau in perioada asta.
Inca o dimineata cu vizibilitatea de cristal si cu Memento Mori de la balcon.
Toate drumurile duc spre munte.
Postavaru la apus inca arata bine.
Acelasi cadru ca zilele trecute, doar ca un pic mai devreme.
Aproape ca-n Elvetia.
La foc seara, cu Tudor si Matei si o puzderie de copii. Ne-am afumat bine, am facut mici si am plecat acasa devreme cu timp pentru dus si somn. Maine e zi de scoala.
Ultima raza de soare peste Bucegi si Holbav-ul.
Inca o zi, inca o pauza de pranz petrecuta pe cursiera.
Echipele de fotbal se fac pe aceleasi principii ca acum 35 de ani.
Joaca de seara.
Tura de vineri, singura iesire cu prietenii intr-o luna in care treaba asta a fost unul din lucrurile pe care le-am taiat de pe lista.
Adi si Bucegiul care arata magistral in perioada asta.
Dani in echipamentul potrivit de gravel.
O tura pentru suflet.
Ultima raza de soare peste Bucegi.
Ziua urmatoare, din nou pe schiuri, la concursul SKV de la poiana. A fost din nou mult ski, concursul a fost doar o scuza pentru a urca din nou.
O zi in care ne-am dat de toate punctele. Foarte fain in Poiana in martie.
Ruia, aratand magistral ca de obicei.
E bine sa nu te iei prea serios in viata si treaba asta e valabila si pe schiuri.
O scurta pauza de masa si dupa e timpul pentru runda de dupamasa.
E o treaba foarte faina cu skatepark-ul asta, si e si extrem de aproape de noi…
Ca in vest.
Apusul zilei, vazut de pe podul de deasupra skatepark-ului.
Cu tot cu privirea uzuala spre Postavaru. Imi place in continuare lentila tele de pe 7pro.
Inca o zi si in sfarsit o tura pentru mine cu baietii. Am pus caucicuri de sosea pe gravel si m-am tinut destul de bine dupa ei.
Trupa de soc pentru GR-ul de anul asta.
Si runda a doua, dupamasa cu Marius si cu copii pe flow-track + potecuta. De-abia astept sa inceapa cum trebuie sezonul de bicla.
Gata de dat la vale.

Posted

in

,

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *