Un pic de respiro

Scriam in postarea anterioara ca dupa ce s-a intors Mihaela din Spania ca lucrurile si activitatile nu si-au incetinit deloc ritmul, poate chiar dimpotriva. In nici o iarna de pana acum nu am avut sentimentul de a nu avea timp sa respiri si de a trai aproape 3 luni si jumatate (de la concediul din Napoli) intr-un ritm de concurs de ultra-anduranta in care ai zero timp de pauza intre lucrurile pe care le faci.

Totusi dupa o inca o saptamana de munca cu iesiri in jurul pauzei de pranz in weekend am prins o zi in care am simtit ca pot sa respir. Practic Mihaela a fost plecata cu Marius la in concurs pe langa Comarnic si am avut cateva ore pe care am putut sa mi le organizez cat de cat cum am vrut eu. Orele nu le-am irosit deloc si a fost timp si de o tura de 120 de kilometri cu Elena si de un pic de mentenanta prin casa (e incredibil cat de in spate am ajuns la capitolul asta, mi se pare ca lucrurile ramase de facut sunt si ele cu cateva luni in spate).

Practic timpul de respiro a venit din senzatia ca poti sa nu sari dintr-una in alta, nu ca in zilele uzuale de weekend in care veneam acasa de la ski de tura, mancam in timp ce ma schimbam de haine si ma intorceam cu Marius pe partie. De data asta dupa tura chiar am avut timp sa stau putin pe canapea dupa ce am facut de mancare si sa folosesc spatiul mental pentru o discutie lunga cu GPT5.4 prin care am reusit sa-mi fac un bikefit mai reusit pe cursiera decat as fi reusit probabil intr-o sesiune de bikefitting.

Tura de sambata cu Elena, cu 120km cu o medie de aproape 30 la ora. Prima tura mai lunga pe anul asta.
Tura am lungit-o fara sa vreau neaparat prin pasul Predelut.
Bucegiul poza din mers inca plin de zapada. Ar fi fost un sezon bun de schiat pe vai.
Cat timp inca mai e rost de un pic de zambete e bine.
Poza regulamentara din Piata Sfatului. Cald, frumos, vreme de tricou. A fost un Martie neasteptat de cald.
A doua zi de dimineata e timpul sa mergem din nou la ski. Conditii un pic vitrege dar zapada buna. Chiar la gondola ne-am intalnit cu Luciana, Victor si Luca si mi se pare interesant ca Marius nu a ales sa mearga la masina sa-si ia schiurile chiar daca stia ca nu o sa ne potrivim la ritm cu baietii. Atractia catre placa e momentan mult prea mare.
Ne-am dat si astazi de toate punctele, iar Marius a inceput sa stea din ce in ce mai bine pe placa. Cu ocazia asta am mai adaugat un sport la calendar anul asta.
Ultima urcare cu gondola astazi, dar oare si din tot sezonul?
Dupa masa de pranz si dupa facut bikefitting cu indicatiile ChatGPT-ului a fost timp si pentru o tura scurta pentru a proba noua pozitie. A iesit foarte, foarte bine. AGI-ul e dupa colt.
Tura 3, cu masinutele la skatepark. Aparent o zi de “respiro” a fost indeajuns pentru a reveni la ritmul in care faceam lucrurile inainte.

Posted

in

, ,

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *