Brasovul si muntii din jur arata intr-un mare fel primavara. Daca ai parte de lumina faina, munti inzapeziti si de verde crud literalmente e imposibil sa stai in casa, mai ales dupa lunile gri de toamna-iarna. Cam asta am facut si weekendul asta, incercand sa profitam la maxim orele de vreme faina.

Ce mi se pare interesant e ca de obicei in zilele in care e frumos afara reusim sa ne impartim destul de bine si in doi cu activitatile si sa reusim sa bifam in acelasi timp si un pic de timp pentru noi si timp petrecut impreuna. Sambata dimineata spre exemplu iese Mihaela la o cursiera cu un gruppetto mare la o tura pana la Plaiul Foii in timp ce eu raman cu Marius la joaca pe acasa iar la 12 facem schimbul si ies cu Aron la un MTB.

Legat de MTB, mi se pare extrem de intresant ca pana in momentul asta nu m-am urcat deloc pe bicla de XC si nici nu am nici un fel de atractie sa o fac, am scos-o din pod, am facut reglaje, am pregatit-o de concurs dar cand am de ales imi vine sa o aleg aproape intotdeauna pe cea de trail. Asta chiar daca astazi era sa mor un pic in spatele lui Aron pe urcari. Pe de alta parte a iesit un antrenament de sweetspot destul de reusit, o valea cu apa partea de sus si un topogan care au fost super faine la vale. Mi-e in schimb un pic groaza de Avrig, primul concurs din an se lasa de obicei cu mai multa suferinta decat ar trebui la mine. Dupamasa ne infiintam la Fodori la o seara de gratar (multumim Suca is Marius) si socializare. La multi ani Elena, sa ne traiesti!

Duminica dimineata ma hotarasc sa merg la Cupa Joaca, chiar daca afara e o vreme cat de se poate de cetoasa si de lugubra dupa ploaie de ieri, stau in dubiu ceva vreme legat de bicla pe care sa o iau si pana la urma ma urc pe gravel. Apropo de asta, stau sa ma gandesc ca daca nu as merge la concursuri as putea sa traiesc bine mersi doar cu doua biciclete, cea de gravel si cea de trail, practic ar acoperi 95% din iesirile pe care le fac.

Cupa Joaca de anul asta din fericire pentru mine si pentru o durere din laba piciorului pe care am capat-o in Spania nu mai implica nici alergare, nici ski si e un fel de concurs de rogaining pe bicle, cu o aplicatie faina scrisa de Misha, mastermind-ul editiei din anul acesta.

Plec in ritmul meu, la un moment dat trec pe langa mine Marmo si Dan Balan si ne pompam un pic in intrecerea pana la troita de pe Darste, ne despartim un pic la o interesectie dupa care merg din nou la ritmul meu, facand o tura chiar faina de gravel pe forestierele de pe langa Sacele in timp ce culeg punctele de traseu. Dupa intensitatea de ieri cheful de tras dispare considerabil dupa primele 2 ore, mai ales atunci cand de 2 ori in serie trebuie sa reconfigurez traseul din cauza unor caini.

Pana la urma culeg toate punctele de pe traseu si ajung la finishul ales foarte fain la festivalul clatitelor din Prejmer. E prima data dupa 8 ani de Brasov cand ajung aici, stau un pic la o gura de bere de la Marom, un Kurtos si un pic de socializare pana cand ma urc din nou pe bicicleta pentru a prinde a doua tura a zilei, cu Mihaela, Marius, Victor si Tudor pe la poalele Bucegilor. Pana cand ajung acolo trebuie sa fac in schimb o pauza destul de serioasa de alimentare. Ma intalnesc cu trupa pe la jumatatea forestierului de sub munte, fac schimbul cu Mihaela care se duce sa ia masina si de aici pedalam cu spor la vale pe forestier si mai jos pe asfaltul de glajarie. Apropo de asta, pana astazi nu credeam ca Marius are rapoarte sa prinda 35 la ora daca pedaleaza, astazi am aflat. Aparent foaia de 28, pinionul de 11 si roata de 24 sunt suficiente pentru asa ceva.

Tura o incheiem in piateta centrala din Rasnov cu inghetata si cu inca o sesiune de joaca, dupa care mergem acasa la fix pentru rutina de seara. Atunci cand il culc pe Marius adoarme fix in 10 secunde dupa ce pune capul pe perna. E si asta o metrica destul de buna a unei zile reusite.