Cautand iarna prin Fagaras, piscul Balii si valea lui Stan

De cand am ajuns in Romania mi se pare ca aproape totul se intampla pe fuga, si nu cred ca am stat mai mult de 2 zile intr-un loc. Si desi ar trebui sa pregatesc ultimile detalii pentru expeditie in Bucuresti, problemele cu astmul si cu alergiile ma fac sa ma simt bolnav de fiecare data cand petrec mai mult de 2 zile aici.

Astfel incat de voie sau de nevoie incerc sa fug in locuri cu aer mai curat, si astfel desi weekend-ul acesta speram sa mai rezolv din lucruri pana la urma dimineata de sambata m-a gasit in drum spre Fagaras impreuna cu Claudiu, Cristina, Oana si Daniel cu planuri de a incerca cateva muchii nordice din zona Balea.

Alegem ca varianta de ajuns in zona sudul Fagarasului si dupa un urcus pieptis catre refugiul salvamont de la Capra pe un vant neprielnic ne hotaram sa ne incercam norocul in partea cealalta a muntelui. Aici vantul bate ceva mai putin, dar tot ce e peste 2200 de metri e in plafonul de nori, si cum e putin cam tarziu pentru obiectivul principal, muchia  Buteanu ne hotaram sa incercam ceva mai scurt si mai la indemana, cu alte cuvinte piscul balii.

Traseul e interesant si pot sa zic ca mi-a placut si ca l-as mai reface odata in conditii de iarna. De data aceasta zapada a fost prea putina si am mers destul de mult pe iarba si pe zapada dezgolita. Dupa cum zice si descrierea seamana putin cu Acul Mare din Bucegi, desi Acul Mare mie mi s-a parut ceva mai expus si ceva mai dificil.

Coborarea am  facut-o pe langa parapetii de avalansa, printr-o zapada enervanta cu crusta in care intrai cateodata pana la brau. Dupa un lung traverseu ajungem inapoi la cabana Paltinu unde incheiem tura cu portii momstruoase de cartofi prajiti.

A doua zi de dimineara vreamea inchisa si cetoasa ne face sa mai lancezim in pat pana cand in cele din urma se porneste si vantul si ninsoarea si ne hotaram sa o dam la vale cu sperante de vreme ceva mai buna. Si astfel muchia Buteanu s-a transformat in Valea lui Stan, pe care am gasit-o pe jumatate inghetata, pe jumatate plina de frunze, si foarte bine amenajata. Per total chiar e un traseu frumos pe care l-am vazut pentru prima data si pe care trebuie sa revin la un moment dat cand e mai multa apa pe traseu.

Urcand spre Capra.

Urcand spre Capra.

Trupa de soc.

Trupa de soc.

Lasand fetele sa bata urme in fata.

Lasand fetele sa bata urme in fata.

Pe sub plafonul de nori.

Pe sub plafonul de nori.

Intre doua nu te ploua...

Intre doua nu te ploua…

Iarba-tooling.

Iarba-tooling.

Prin putinele portiuni cu zapada.

Prin putinele portiuni cu zapada.

Inghetat.

Inghetat.

Caciula face diferenta.

Caciula face diferenta.

Ascutiti.

Ascutiti.

Atitudine.

Atitudine.

Dand cu capul de plafonul de nori.

Dand cu capul de plafonul de nori.

Echilibristica.

Echilibristica.

Tandem.

Tandem.

Singur.

Singur.

Si ne da si plafonul de nori in cap.

Si ne da si plafonul de nori in cap.

Inca putin pana la cartofi prajiti.

Inca putin pana la cartofi prajiti.

Baie de frunze.

Baie de frunze.

Sus si jos.

Sus si jos.

Oare o tine?

Oare o tine?

Piscina.

Piscina.

Pentru caldurosi.

Pentru caldurosi.

Si aici Claudiu statea in picioare.

Si aici Claudiu statea in picioare.

Transee.

Transee.

Si la sfarsit cateva filmulete de la baia de frunze:


Sarituri:

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Dejani, curmatura Bratilei si muchia Vacarea

Toamna asta nu a iesit deloc asa cum mi-am imaginat-o la final de vara, respectiv asa cum mi-o doream. Nu a fost rost nici de epice prin Apuseni, nici de lacurile oachese ale Retezatului, nici de MPC si nu pare sa fie rost, si nici macar de frunze galbene, caci la apogeul lor noi vom […]

Doua tabere intr-o zi, cu cortul la 5800 de metri

Ceasul suna din nou la 3 dimineata si parca deja m-am obisnuit cu trezirea la ore de genul acesta, mai ales atunci cand in fiecare seara somnul incepe sa ma ia din ce in ce mai devreme. Ii aud pe rusii din cortul de alaturi cum se pregatesc de plecare si sunt putin invidios ca […]

Trascau, jurnal restant cu iz de toamna

Din nou de la mike citire, unul din jurnalele restante din concediul de toamna. Echipa: Claudia, Andrei, Mike si Radu Prima destinatie a concediului nostru din Apuseni au fost Cheile Aiudului.Erau o cunostiinta mai veche si posibil cele mai indicate pentru a face trecerea de la campie la munte. Aveam aici locuri suficiente de catarare […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *