Bent Wheel

Ceasul rau si roata indoita

Anumite lucruri nu sunt sa fie. In categoria asta intra si roata mea fata pe care am facut-o ventilator saptamana trecuta, dupa ce tocmai o refacusem in urma cu mai putin de o luna. Un moment de neatentie, o masina care iesea putin cam tare din parcare, un unghi mort mascat de o dubita, eu pe trotuar si intamplarea s-a intamplat.

Totul la viteza destul de mica, eu probabil aveam cam 10-15 kilometri la ora, tanti probabil cam tot pe undeva pe acolo, singura problema a fost ca roata fata a ajuns in fata masinii si a fost impinsa din inertie pentru cam un metru in lateral si s-a facut mai mult opt decat cerc. Daca as fi intrat frontal probabil ar fi fost cu mai putine urmari.

Vina probabil a fost impartita, pe de o parte in stilul bucurestean de a iesi din orice parcare / straduta cu viteza si de a frana in ultimul moment tanti avea poate o viteza putin cam mare dar pe de alta parte in mod oficial nici eu nu aveam ce sa caut pe bicicleta pe acolo. Astfel incat in cele din urma fiecare a plecat cu paguba, eu cu roata si tanti cu bara fata zgariata.

In momentul in care s-a intamplat incidentul primul gand a fost cum sa-mi refac din nou roata. Pe de o parte voiam o carpeala romaneasca ca sa pot merge pe bicicleta in urmatoarele saptamani si pe de alta parte mai era si partea complicata a refacutului rotii astfel incat sa am incredere din nou in ea. Si ultima parte nu e deloc simpla pentru ca jentile pe care le vreau eu nu se gasesc in Romania (cererea e prea mica) astfel incat trebuie sa le comand din afara si sper sa ajunga intr-o bucata si la timp.

Carpeala romaneasca a fost mai simplu de rezolvat, si dupa 2 magazine care mi-au spus ca nu se poate si ca janta trebuie schimbata pana la urma am ajuns la unul din cele mai romanesti service-uri din Bucuresti, cel de la Coltei si la mesterul Mircea care a zis ca incearca sa vada daca poate sa o scoata utilizabila.

Service e la etajul unui magazin de biciclete, si dupa ce treci de mustaciosul putin cam ciufut de la parter si dupa ce te lupti cu bicicleta pe scarile in spirala ale unei case vechi ajungi in cele din urma intr-o incapere care pare sa sintetizeze stilul romanesc de lucru. Incaperea din sine pare rupta din anii 70-80, cu piese vechi imprastiate peste tot intr-o aparenta dezordine, cu biciclete ce trebuie reparate atarnate pe verticala, toate in lumina filtrata a unei ferestre ce da spre strada.

Nu ai loc sa te misti, in fundal se aude la un radio muzica populara intrerupta din cand in cand de stiri, berea e aproape intotdeauna pe masa si in fundalul camerei e mesterul Mircea. Mereu binevoitor, contrastant de binevoitor fata de mustaciosul de la parter, omul incearca sa faca ce parea imposibil in alta parti, si anume sa faca dintr-un opt un cerc. Pe loc, fara programare, schimband sporovaind vrute si nevrute omul incearca sa faca roata utilizabila. Mai luand o gura de bere, mai cu un ciocan, mai strangand din spite pana la urma roata s-a transformat in roata, cat sa ma slujeasca inca doua saptamani pana cand vine janta de schimb. E la antipod fata de cum ar fi functionat lucrurile intr-un service din Germania.

Nu stiu daca in momentul in care o sa vina janta de schimb roata o sa o refac in acelasi loc, dar pentru carpeala de care am avut nevoie a fost locul perfect. Undeva intre a fi un avantaj si un dezavantaj cred ca romanii sunt destul destul de adaptabili, si ca au capacitatea de a face “din cacat bici care sa mai si plesneasca”, dar sansele ca sa iasa ceva de super calitate, ceva nemtesc sunt destul de mici…

Cat despre incident pe cat de rau imi pare ca practici tot incidentul imi dau ceva de munca si mai face o gaura in buzunar pe de alta parte imi pare bine ca s-a intamplat doar atat. Pana la urma orice e fier se repara mult mai usor decat oase si articulatii. Si a fost o atentionare destul de soft ca traficul prin Bucuresti nu e ca cel din Germania, si ca modul in care conduc soferii romani nu se compara cu prioritatea acordata de soferii germani.

Cum nu am avut aparatul dupa mine cand s-a intamplat evenimentul poza am preluat-o de la Yngve Thoresen. Roata era ceva mai indoita totusi.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_5293
Despartirea de civilizatie si revenirea iernii.

Pietroglifele din Langar si prima bucata din cei 150 de kilometri pe drum rupt fara nici o localitate si revenirea iernii in Pamir.

DSC_3266
Teheran si ultimele doua piese din puzzle-ul vizelor.

In alergare la ambasade pentru a completa vizele pentru traseul pana in Kyrgystan.

DSC_6114
Ziua in care mi-am schimbat parerea despre kyrgyzi.

Ospitalitate kyrgyza, transhumanta in plina desfasurare, invitatii la masa si la voda, un pas de 3100 de metri si un drum cum foarte mult noroi.

4 thoughts on “Ceasul rau si roata indoita

  1. Singurul meu „soc” in trecerea de la strazile de Montreal la cele de Bucuresti a fost legat de trafic. E clar ca aglomeratia plus spiritul balcanic plus orgoliul plus nervii gratuiti fac din condusul sau pedalatul in Bucuresti o adevarata aventura ce nu trebuie subestimata…
    Ciudat si condamnabil e insa faptul ca romanii pot respecta reguli cat timp sunt pe teren strain si le incalca cu brio de cum intra in Romania. In Bucuresti e si mai si pentru ca s-a incetatenit ideea ca scopul scuza mijloacele, ca nu conteaza deranjul celorlati atata vreme cat tu ca individ iti faci treaba. Pe sosele se vede cel mai bine asta, dar din pacate plaja de consecinte e destul de larga.
    Bafta cu roata, ca de atentie stiu sigur ca s-a sporit brusc 😀

    1. Mersi cu roata se rezolva pana la urma…

      Legat de trafic ce ma deranjeaza cel mai mult e felul in care sunt vazuti biciclistii de catre soferi. Vad o diferenta imensa in lucruri de genul distanta pe care o pastreaza fata de tine, acordarea prioritatii, masini parcate aiurea pe avarii pe care trebuie sa le ocolesti iesind destul de mult in afara…

      Pana cand nu devin o parte din soferi si biciclisti (si aici nu ma refer la biciclisti de parc / weekend) din pacate nu o sa se schimbe perceptia..

  2. Mustaciosul de la parter nu e chiar asa:))…Data viitoare cand ajungi in magazin poti sa saluti cu “Buna ziua nea Dan..” :)..Mircea e un profesionist cu rotile..si le face la carlig de lemn..:) …Drumuri si vreme buna!

    1. Probabil daca stai sa vorbesti mai mult cu mustaciosul e si el ok, dar prima impresie e mereu ca e putin ciufut :)

      Sa inteleg ca l-ai recomanda si pentru o roata pentru o expeditie mai lunga? Adevarul e ca acum ceva vreme am mai facut o roata spate la el care nu a avut nici un fel de probleme..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>