Cheile Nerei

Cheile Nerei de Pasti

Echipa: O groaza de pinguini sectanti de prin toate colturile tarii – andrei, em, cristi, raluca, cerasela, gabi, eric, kya, aloys, tedi, muha, marti, silvana, eu, mike, mara, octavian si vio.

E a doua oara cand am fost in cheile nerei, prima data fiind mergand de un 1 mai prelungit cu laviniu, irina si oana acum doi ani. Ne-au placut mult atunci , sunt spectaculoase si diferite de orice alte chei de la noi din tara, si au un aer luxuriant si exotic. Ne-a placut atat de mult incat la inceputul anului a incoltit ideea de a merge din nou pe acolo, de data aceasta in formatie mult largita, deoarece din fericire cheile extrem de accesibile.

Planul initial era ca sa dormim vineri spre sambata pe undeva pe langa Mehada, sambata sa vedem Cheile Rudariei, chei scurte ce au un numar impresionant de mori de apa pe ele, dupa care sambata dupa-masa sa vedem Ochiul Beului si cascada Beusnitei. Duminca seara planuiam sa dormim la jumatea cheilor, pe langa poiana cu aluni pentru ca luni dimineata sa iesim in Sopotul Nou la masini.

Vremea a fost superba, neasteptat de frumoasa contrar prognozei, astfel incat ziua de sambata a inceput cu mult soare in Cheile Rudariei unde am vizitat din nou morile insirate de-a lungul cheilor. Daca anul trecut chiar am intrat intr-o moara functionala si un mos foarte de treaba ne-a explicat cu mandrie tainele unei astfel de mori acum era linistite si majoritatea morilor erau inchise si napadite de panze de paianjeni.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Cicloturisti, mare de nori, ski si drumetie, toate intr-un weekend

Cu toate ca nu toate weekendurile sunt pline de ture epice Brasovul face cumva posibil sa storci maximul din fiecare moment de vreme buna. Din categoria asta e si povestea ultimului weekend, un weekend incredibil de divers de variat petrecut prin jurul casei. Cu ocazia asta imi dau seama ca ar trebui sa scriu si […]

Zarnestiul vazut de pe Piatra Mica
Piatra Mica, si ultima tura din an.

Un pic mai multe poze aici. Si un jurnal destul de poetic al lui Mike in continuare: Jurnalul Claudiei Citeam astazi intr-o pauza prelungita un jurnal uitat prin cotloanele amintirilor, scris in 2006 dupa o tura in Retezat. Citeam si ma minunam caci pe vremea aceea scriam frumos, cu figuri de stil ce au ajuns […]

Propark 2017, zimbri, sudoare si aventura prin muntii Stanisoarei

Propark e un concurs aparte. Privind in spate la ultimii doi ani editia din 2015 la care am fost in postura de fotograf clar a ramas extrem de puternic intiparita in memorie. Sunt convins ca la fel se va intampla si cu proparkul de anul acesta, editie la care am calcat in postura de concurent. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *