Sambata vreme haotica, harta precipitatiilor era colorata cel putin interesant astfel incat aleg ca am ales ca destinatie probabil unul din putinele locuri din Romania care a ramas neudat, salina de la Slanic Prahova, despre cum a fost sambata a scris Dani o serie de poze insotite de o scurta istorisire aici.

In schimb sambata seara nehotarare mare, uitat pe webcam-uri pentur a vedea pe unde si cat de mult ninge, astfel incat ne hotaram destul de tarziu (pe la ora 23:00) ca totusi sa plecam si a doua zi la munte, de data asta in Ciucas in speranta ca vor fi macar cativa centrimetri de zapada pentru a ne plimba macar cu schiurile. Dupa intalnirea nu prea matinala de la 6:30, ne asternem la drum printr-un Bucuresti mohorat in Doblo-ul lui Horatiu in formatia Horatiu, Laviniu, Irina, eu si Mike. Semne de zapda putina pana la Maneciu, in schimb de aici pe masura ce ne-am apropiat de Cheia stratul de zapada a inceput sa creasca usor usor, iar drumul arata genial cu toti copacii tapetati pe marginea drumului.

Planul zilei a fost destul de simplu, urcarea pe Valea Berii pana la fantana lui Ioan, de aici urcarea pana la Muntele Rosu, un pic de schi pe pantele de deasupra cabanei, dupa care urcarea spre Muntele Rosu si coborarea pe Valcelul lui Horatiu si in continuare pe drum pana la masini. Prima zi de iarna ne-a adus cam 20-30cm de zapada, din pacate fara baza si destul de grea pe alocuri, dar totusi pana la urma prima zapada pe anul acesta pe care a trebuit sa ne si reamintim cum se schiaza. Pe Valcel in portiunea finala am renuntat in schimb la schiuri, multitudinea de capcane amenintand destul de serios integritatea schiurilor. In acelasi timp cred ca a fost si prima data dupa muuulta vreme cand am prins si vreme frumoasa in Ciucas, deoarece in ultimele dati am avut parte decat de vant, viscol si ninsori.

Pe de alta parte trecerea de la adidasi de alergat de 400 grame la combinatia de schiuri+clapari+piei care ajunge in cazul meu pe la 4 kile si ceva pe picior a fost destul de mare, astfel incat pe la sfarsitul zilei eram cam toti destul de terminati de oboseala sau de dureri de picioare. Interesant modul in care dupa un sezon de schi parca picioare si claparii ajung sa se inteleleaga mult mai bine decat la primul contact al sezonului. Oricum presimt ca dupa cateva ture de alergat dupa oameni cu dynafit-uri (printre care se numara si Mike) o sa-mi bag picioarele si o sa fac si eu trecerea la sistemul asta, mai complicat e in schimb cu gasirea unor clapari potriviti.

Pana una alta cateva poze dintr-o zi superba de iarna:

Alunecand din nou pe piei.

Brazi de poveste.

Deschizand poteca.

Copaci de zahar.

Bis.

Si din nou munca cu primele zig-zag-uri.

Urmate de primele viraje ce deschid si sezonul

Horatiu a dechis eroic poteca pe aici, si chiar a fost un pic de munca

Un Ciucas ce ni se infatiseaza mai frumos decat l-am vazut vreodata.

Horatiu in actiune, Mike cazuta la datorie in spate.

Si din nou un sfarsit de zi superb, alunecand la vale pe schiuri.