Sarmisegetuza Regia

Concediu in apuseni, Sarmisegetuza Regia

Desi initial nu voiam sa scriu un jurnal detaliat pentru concediul ce tocmai a trecut, oarecum speriat de multitudinea de RT-uri ramase restante (spre exemplu inca mai am de povestit jumatate din zilele petrecute in Dolomiti in urma cu mai bine de un an), dar am zis sa incerc sa incropesc cateva cuvinte ce vor fi cu siguranta eclipsate de jurnalele lui Mike si ale Claudiei.

Inainte de a incepe concediul mi s-a pus un pitic pe creier care imi spunea destul de insistent ca trebuie sa ajung la Sarmisegetuza Regia, astfel incat drumul spre Apuseni a inceput cu un mic detour prin Meridionali la principala cetate a dacilor. Locul e fain, dar la fel ca in multe alte lucruri imaginatia joaca un rol destul de important in felul in care percepi lucrurile.

Prima chestie pe care nu pot sa o observi in drumul spre cetate e ca e situata la cucuietii din adancurile muntilor. Adica sincer chiar nu prea imi dau seama care a fost logica economica care a dictat constructia cetatii acolo. Din cetate in sine nu s-a pastrat prea mare lucru totusi, sincer cel mai mult mi-a placut zidul de odinioara al cetatii, pe care am si mers o bucata destul de lunga. E foarte tare cand stai sa te gandesti ca sunt pietre si ziduri peste care acum s-au dat lupte grele, ziduri ce au fost cucerite, reconstruite pentru ca dupa aceea sa fie date uitarii cu timpul. Foarte fain mi s-a parut si soarele de andezit, partea originala cel putin. De fapt toata cetatea e un fel de amestec intre vestigi originale si completari facute probabil in ideea unei de reconstructii ceva cam nereusite. Totusi e destul de multa istorie, si mi-ar place sa revin la un moment dat pentru a rataci mai in voie prin zona.

Murus dacicus, zidul ce inconjoara cetatea.

In interiorul cetatii de odinioara acum creste o padure batrana de fag.

Complexul de vestigii, multe din ele cu intrebuintare religioasa.

Imprejmuind un fost complex megalithic.

Fire de iarba ce isi fac loc printre crapaturile soarelui de andezit.

Andrei pozand un aranjament refacut recent.

Si un apus prins printre picaturi de ploaie, inainte unui drum spre urmatoarea destinatie, Cheile Aidului.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Pe nordica Craiului in prag de Craciun, capre negre si vreme perfecta.

Cred ca o tura solitara e cat se poate de sanatoasa din cand in cand si chiar imi place sa petrec uneori cateva ore doar cu gandurile mele, fara sa fiu zorit si fara sa astept pe nimeni si cu pauze dictate doar de ritmul propriu. Tine in mare parte de firea fiecaruia si eu […]

Bucegi
Valea Alba, in prag de Craciun.

Mai multe poze aici.Echipa: eu cu mine si cu io. Sambata seara, dupa o zi petrecuta in Bucuresti, si in care am rezolvat destul de multe lucruri, incercam sa-mi aduc aminte exact ce facusem in dimineata respectiva. Si aveam intr-un fel reale probleme, desi nu se intamplase doar cu 10 ore in urma. Asta desi […]

Piatra Craiului
Urmarind capre negre prin cetatea Craiului

Perioada dintre toamna si iarna pare sa se prelungeasca agonizant de mult, iar prima zapada se lasa asteptata. Sincer daca lucrurile contiuna in rimtul asta o sa fie cam trist din punct de vedere al schiului pe la noi. Pana acum singura zapada serioasa a cazut pe la inceputul lui octombrie, dar s-a topit aproape […]

One thought on “Concediu in apuseni, Sarmisegetuza Regia

  1. Eu zic ca a fost un pitic bine plasat cel cu Sarmisegetuza Regia – au prins bine exercitiile de imaginatie despre cum erau de fapt dacii. Ei bine, n-am aflat nimic sigur, dar presupunem ca se strangeau din cand in cand la baute in cate o pestera. Cam cum e in Pirahna 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *