Cozia

Cozia

Inca o tura in Cozia adaugata la zecile de iesiri pe care le-am facut in acest masiv de-a lungul timpului (nu stiu daca sunt chiar zeci dar peste zece sigur sunt). Cozia a ramas si va ramane un munte de suflet pentru mine, care are foarte multe de oferit pentru inaltimea si intinderile sale.

De data aceasta aveam sa alegem urcusul pe la cascada, pe unde am urcat si prima data cand am fost in Cozia, traseu ce e in opinia mea unul din cele mai frumoase trasee din zona. Propunerea a venit din partea lui Laviniu iar eu ar fi trebuit sa fiu omul cu know-howul, desi dupa ce am ajuns la cabana am ajuns concluzia ca in fiecare din datile in care am urcat pe la cascada am ajuns la cascadape cai diferite.

Vremea a fost inchisa majoritatea timpului, cu o burnita marunta dimineata si cu foarte multa umezeala prin aer. Am urcat la Stanisoara pe la troita, prilej de amintiri si de poze “traditionale” facute in aceleasi locuri in anotimpuri diferite. Pe drum admiram sepcile de exploratori ale lui Laviniu si ale Iriniei, vorbim despre planurile pentru vara viitoare si despre fel de fel de vise.

Urcusul de la manastirea Turnu.

A nu stiu cata poza facuta la troita.

In drum spre Stanisoara.

Inceput de toamna.

Explorer hat?

Traseul pe la cascada e marcat, dar intr-un mod foarte ciudat, alternad variate marcaje ( punct rosu pana la cascada, dupa care pentru 10 minute o vopsea gri pana la portiunea in care e putin de catarat, dupa care punct galben, dupa care mai apare un triunghi galben si un triunghi rosu de nicaieri pentru ca traseul sa iasa la stana tot pe punct rosu). Oricum probleme prea mari de orientare nu sunt si poteca e in mare parte a timpului vizibila.

Toamna timpurie.

Cascada gardului.

O mica portiune de catarare.

Zambiti?

Rasinoase uscate dar conservate extrem de bine.

Savana?

Palaria in elementul sau.

Poza de cuplu.

O trecere interesanta pe sub un bolovan.

Pe acolo?

Confruntare.

Ne apropiem de stana.

Roua.

La cabana ne intalnim cu un grup de oameni mai in varsta, cam de varsta parintilor mei care urcasera sa serbeze o zi de nastere, cabanierul era cabanierul nou, un tip are mi se pare foarte de treaba, o prezenta ma placuta decat Nea Vasile, desi avea si acesta farmecul lui. Stam cam o ora la cabana, punem de o masa campeneasca, moment de putin frustrare pentru mine si pentru Alex care eram cu sandwich-urile de acasa. Concluzia, e greu sa participi la o masa campeneasca cand nu ai decat sandwich-uri.

Clasica poza cu cabana.

Contorsionare sau echilibru?

Plecam pe la 16:00 de la cabana si alegem ca traseu de coborare traseul clasic de urcare, pe la coltul lui Damaschin si ulterior pe la manastirea Stanisoara. Eu si Alex alergam mai repede la vale si ne oprim in punctele de belvedere pentru a-i astepta pe ceilalti. Una peste alta traseul mi s-a parut mult mai pretabil la coborare decat muchia Turneanu. Inainte de mansastire gasim un par cu o groaza de pere, ne infruptam pana ajung si ceilalti dupa care vizitam fugitiv manastirea si o luam spre masini.

Unul din punctele de belvedere.

La manastire am asistat la o discutie interesanta intre un calugar si luminita (calugarul era acelasi cu care am negociat acum un an cumparea a 5 litri de vin). Discutia a plecat de la momentul in care calugarul se plangea ca nu-i ajunge timpul pentru indatoririle lumesti, eu intrand prinzand o portiune din discutie in care Luminita il intreba pe calugar daca e fericit. Raspunsul a fost destul de evaziv si neclar si extrem de impersonal.

Noaptea se lasa si timpul ne preseaza, dar mai avem o ora si jumatate de coborat pana la masini, dar coborarea avea sa treaca destul de repede cu discutii pe variate teme mai mult sau mai putin filosofice.

Ajungem la masini la 19:00 si suntem debarcati de catre oameni la eroilor la fix pentru a prinde ultimul metro.

Una peste alta Cozia e fain, e fain tare si m-as intoarce acolo cu placere de multe ori de acum incolo.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Refugiul Diana
Refugiul Diana

“Si-am plecat sa recladim Diana,Un refugiu vechi si parasit….” Asa suna un binecunoscut imn al muntomanilor, imn al carei actiune se desfasura pe undeva prin anii 60-70, in perioada in care fosta casa de vanatoare de la Diana a fost transformata in unul din cele mai frumoase refugii de la noi din tara, cel putin […]

Refugio Musatti
Dolomiti – ziua 7, schimband o imparatie de piatra cu alta

Dupa aproape o saptamana de Wilder Kaiser si destul de mult catarat simtit acut nevoia de a schimba muntele si de a mai diversifica activitatile. Daca initial aveam in plan sa ajungem in Dachstein, pana la urma chemarea Dolomitilor e mai puternica, astfel incat o baie matinala intr-un lac de la poalele Wilder Kaiser-ului ne […]

Negoiu
Lespezi

Tot unul din weekend-urile trecute povestit de tot mike. Pe scurt a doua oara cand am ajuns pe Lespezi a fost cu noroc, avand o super vreme si o super vizibilitate.Mai multe poze aici.Traseu: Piscul Negru-Refugiul Caltun (TA)-Potita Caltunului (BR)-Saua Doamnei (BG)-Caldarea Berbecilor -Vf Lespezi(BA)-Sauta Lespezilor (PR)-Saua Podeanu (BA)-Piscul Negru (CR) Traseul-Schita din MN 32-Fagras, […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *