Cozia

Cozia, din nou cu prima zapada

Nu stiu cum sa face dar din nou prima zapada m-a prins din nou in Cozia, la fel ca in ultimii 3 ani de altfel. Daca ultimele 3 ture au fost incarcate de misterul cetii iar norul invelea muntele, de data aceasta zarile s-au deschis si am avut parte de o zi superba sambata, numai buna de alergat dupa poze prin zona.

Formatia a fost exinsa, eu alaturandu-ma in ultimul moment unei ture organizata de Claudiu pe carpati, iar ziua de sambata a fost o combinatie dintre momente placute de singuratate cand o luam putin inainte pentru a avea timp sa pozez pe intelete si in care ma bucuram putin de liniste, si momente de glume si veselie atunci cand se strangea tot grupul. Am urcat pe muchia turneanu, traseu frumos si mult mai deschis decat muchia vladesei, dar in acelasi timp si mai sustinut.

Inaintand in liniste pe poteca acoperita de zapada proaspata.

Printre copacii incarcati de zapada

Pe sub cerul albastru de iarna.

Crux-ul turei momentul in care am luat-o spre varf cu putin inainte de cabana pentru a prinde ceva poze cu Fagarasul, unde din cauza ca nu aveam parazapezi mi s-au cam congelat picioarele sapand urme prin zapada ce trecea de genunchi in multe locuri. Problema era ca tot echipamentul nostru de iarna era inca la tara, inclusiv parazapezile, astfel incat tura am facut-o in haine oarecum de vara, si era chiar interesant cand pantalonii de vara congelati in forma de clopot se ridicau pana peste genunchi in momentul in care dadeam de zapada mai mare.

In stanga coltilor Foarfecii.

Si pe langa stane ramase in paragina.

Stateam si citeam pe un site de fotografie ca in fotografia de peisaje sunt doua categorii de fotografi, tipul pescar si tipul vanator. Primul, isi gaseste un loc propice cu o incadrare reusita, si revine de nenumarate ori pana in momentul in care stelele se aliniaza cand prinde lumina perfecta sau conditii meteo deosebite. Celalalt e mereu in miscare incarcand sa se descurce cu ceea ce are in momentul respectiv, vanand in mod activ o incadrare mai reusita.Nu ca as avea eu vreo taina cu fotografia, dar daca voi avea vreodata cred ca m-as incadra in cea de-a doua categorie.

Prin paduri de brad ce aduc cu cele din tarile nordice

Cu Oltul serpuind la picioare.

Cu Fagarasul si Lotrului in departare.

Si cu un frumos sfarsit de zi.

Cum m-am trezit binenteles in ceasul al doispelea ca vreau sa vin in tura cand am dat telefon la cabana am aflat ca nu mai sunt locuri astfel incat am carat si cortul dupa mine. Sus cand am ajuns am aflat ca totusi mai erau locuri, dar plecand pe principiul ca daca oricum l-am carat macar sa-l montez, iar daca tot l-am montat sa si dorm in el am petrecut o noapte putin friguroasa, descoperind ca sacul meu de iarna folosit 4 ani parca nu mai e chiar asa de competitiv precum il stiam. Noroc ca seara am acumulat ceva caldura cand am stat in cabana pana tarziu la discutii aprinse.

Trupa a fost duminica dimineata pana la portalul de Piatra, unul din mai multe care sunt in Cozia dar singurul care e pe un traseu marcat, in schimb nu am reusit sa ma motivez suficient pentru a strange cortul in timp util astfel incat m-am mai bucurat de cateva ore de somn pana cand s-au intors si pana cand au fost gata de plecare. Mi-a placut din nou coborarea pe muchia Vladesei, mi se pare chiar potrivita pentru trail-running, cu serpentine dese si cu poteca placuta la alergat, chiar si acum cu bocanci in picioare si cu cortul in spate. Ma gandesc ca ar merge organizat si un fel de semi-maraton Cozia la un moment dat. Coborarea a trecut foarte repede si pentru a am stat destul de mult la vorba cu oamenii, multi oamenii noi care mi s-au parut chiar de treaba si cu care chiar mi-a placut sa merg in tura.

La intoarcere am avut parte si de un prin accident mai serios, cand masina in care eram pasager s-a ciocnit de o alta masina care depasise aiurea un tir pe undeva pe centura Ramnicu Vilcei. Fiind pasager in spate fara centura pus pot s-a spun ca m-a zguduit putin toata treaba, asa ca daca masina are centura in spate recomand cu caldura folosirea ei, mai ales pentru cel care sta pe scaunul din mijloc. Din fericire nimeni nu a patit nimic si a fost doar cu multa chinuiala cu scosul masinilor de pe carosabil, incheiat intelegeri, platforme si alte tarasenii.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Explorare cu MTB-ul in Tara Lovistei

Vara, caldura, salbaticie, carat bicicleta in spate si o invazie de muste, explorand partea estica a masivului Cozia.

Creasta Craiului
Creasta Craiului aproape de sfarsitul iernii

Inca un RT restant de aproape doua saptamani, pe care pana la urma l-a povestit tot mike, in afara de cele povestite de mike mi-a placut mult si urcusul de unul singur sambata seara pana La Om, si apusul linistit pe care l-am vazut de acolo, cu o ultima imagine a iernii adevaratate in fata, […]

Iezer
Iezerul si marea de nori

Din nou de la mike citire unul din ultimele jurnale de anul acesta: Mai multe poze aici. Traseu: Cabana Voina-Stana din Plaiul lui Patru-Plaiul lui Patru-sub vf Batrana (TR)-Spintecatura Papusii-sub Vf Papusa (BR)-Cabana Cuca-Cabana Voina (BA)A mai fost un Craciun. Cald in suflet, in familie, cu prietenii in gand. Nu a fost un Craciun de […]

3 thoughts on “Cozia, din nou cu prima zapada

  1. Frumos jurnal Radu. Imi cer scuze ca te-am trezit dimineata devreme, dar ma bucur ca totusi ai putut adormi la loc pana ne-am intors de la poarta de piatra. Oricum, esti o persoana pe care o admir de ceva vreme citind jurnalele tale si ale lui Mike si ma bucur ca am avut ocazia sa ne cunoastem si intr-o tura pe munte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *