Cozia

Cozia in prag de iarna

Din nou in prag de weekend, din nou o prognoza meteo dezastuoasa si oameni nehotarati in privinta planurilor de weekend. Initial tinand cont de prognoza planuiam sa mergem doua zile consecutive la salina de la slanic, pentru alergat/fotbal/tenis sau alte activitati de genul acesta, dar aflam vineri ca salina e inchisa pentru reparatii astfel incat ne intoarcem la masivul nostru de vreme rea ( si masivul de suflet ), adica la Cozia. Nu percuteaza nimeni la ideea turei astfel incat plecam decat noi doi, nici prea devreme nici prea tarziu cu planul de a dormi la cabana sambata spre duminica urmand ca duminica sa coboram mai devreme pentru a petrece cateva ore la salina de la ocnele mari.

De unde pana unde atata salina, treaba e ca de pe la 13 ani pana la 20 de ani am avut destul de multe probleme cu un astm bronsic, probleme ce s-au ameliorat simtitor in momentul in care am fost cativa ani la rand la tratament la salina de la Slanic. Acum nu pot sa zic ca am probleme, dar tot port ventolinul dupa mine si il mai folosesc ocazional, din pacate mai des in ultima vreme, si de aici ideea de a petrece cateva weekend-uri din nou la salina de la Slanic.

Ajungem la manastirea Turnu, afara e innorat si muntele e invaluit de ceata iar jos e uimitor de multa verdeata pentru un mijloc de octombrie. Pe masura ce urcam aveam sa trecem prin 3 anotimpuri din punct de vedere al coloritului, de la verdele crud al unei veri tarzii, la ruginiul toamnei si la alb-ul imaculat al primei zapezi. La urcare alegem singurul traseu turistic din zona pe care nu mai urcasem pana acum niciodata (dar coborasem de nenumarate ori) si anume muchia turneanu. Ne asteapta un urcus sustinut de 1200m, pe frunze ude si prin noroaie dar printr-o atmosfera aparte, mai jos sunt cateva poze cel putin sugestive. Tot la urcare am deranjat si cativa mistreti, care au deranjat la randul lor o capra neagra care a alergat speriata spre noi, pana cand si-a dat si ea seama saraca cine era de vina pentru toata agitatia.

Odihna si taifas.

Jocuri ale toamnei.

Bis.

Si primele urme de zapada.

Castigam inaltime si intram in taramul toamnei.

Inaintand prin ceata.

Intram pe taramul zapezii.

Tomna/Iarna

Atmosferica.

Printre brazii din povesti.

Inseninare.

Brazi cu noul lor vestmant.

Ultima geana de lumina.

Ajungem in cam 4 ore la cabana, initial ne propuneam sa mergem mai repede dar ne-am oprit sa facem destul de multe poze si nici nu am prea avut chef de alergat pe munte weekend-ul acesta. Pentru mine cred ca a fost prima tura dupa dolomiti cand am pus din nou bocancii in picioare, iar diferenta de greutate fata de s-a simtit si ea pe deplin. Nici nu vreau sa ma gandesc la trecerea la bocancii de iarna, sau la clapari+schiuri de tura+cutite+foci. S-au simtit si temperaturile hivernale de pe sus, cel putin corpurile noastre nu sunt inca acomodate cu zapada si cu frigul si vor trece cateva iesiri pana sa intram din nou in ritm.

Sus la cabana lume multa, cabana a fost in mod uimitor plina weekend-ul acesta. Oricum e faina cabana si se vedem ca in ultimii ani s-au mai renovat din lucruri, iar cabanierul mi se pare unul din cei mai de treaba cabanieri pe care i-am intalnit pe la noi pana acum.

A doua zi incepem coborarea de dimineata, a inceput sa burniteze si ajungem repede la Stanisoara, moment in care incepe sa ne ploua destul de sanatos, pana la urma se opreste si avem timp sa ne si uscam pana la masini. Dupa-masa am petrecut-o in salina de la Ocnele Mari, jucand badminton si uitandu-ne la filme de desene animate, chiar e amenajata fain salina dar din punct de vedere al aerului tot mi se pare mai faina salina de la Slanic.

Amestec de culori langa Stanisoara.

Tot de atmosfera.

Mike cu un biet catel puricos care a coborat cu noi de la cabana.

Drumul catre…

O lume din povesti.

Aproape de Stanisoara, reveniti la verdele crud.

Pe drumul de intoarcere ne-am recuperat si schiurile/coltari/pioletii/bocancii de iarna/claparii de la tara, sa inceapa iarna si ninsorile ca sa zic asa. Oricum a fost un weekend foarte fain si reusit, mult mai reusit decat ar fi fost probabil un weekend petrecut acasa, vorba lui Valean “Staying home is not an option”.

Poza de incheiere, tot din categoria jocurile toamnei.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Muchia Dragusului si Muchia Sambetei, jocul norilor de Fagaras

Fagarasul m-a asteptat rabdator cam de cand ne-am mutat in Brasov. I-am promis atunci ca voi ajunge des, ca ii vom explora muchiile nordice si traseele mai putin batute, dar mi-am vandut sufletul bicicletei. Si totusi el n-a zis nimic. L-am inconjurat in lung si in lat cu cursiera primavara, apoi i-am explorat cateva din […]

Darzenie
Despartirea de Mehedinti si de toamna, varful Domogled

O ultima tura in Mehedinti din mini concediul de revelion, cu varful Domogled intr-o zi gri de toamna.

Cu cortul in spate in Bucegi, Valea Morarului si Tiganesti

Soarele dispare treptat la orizont, ascunzadu-se tot mai mult dupa plafonul inalt de nori in spatele caruia a stat mai toata dupamasa. In jurul nostru, pe langa turnul de stanca pe care ne-am pus corturile auzim cum se invart rotocoale de vant. Stanca ce face legatura dintre turn si muchia inierbata care urca spre Scara […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *