Crai Anghelide

Crai, Anghelide si refugiul Sperantelor

Dupa o saptamana destul de calduroasa toata zapada care a cazut in urma cu doua saptamani s-a topit cu brio, asa am fost nevoiti sa gasim variante pentru un weekend cu vreme dubioasa (ploaie/ninsoare in ambele zile in functie de prognoze). Binenteles de hotarat ne-am hotarat joi seara pe la ora 11:30, si anume ne-am hotarat pentru ceva ture pe nemarcate domoale in Crai, avand ca tina Anghelidele pentru sambata si o tura mai scurta pentru duminica.

Am plecat vineri seara din Bucuresti la bordul toyotei lui Emil, eu, mike oana si emil. Drumul uimitor de liber astfel incat pe la 01:30 ajungem in Plaiul Foii unde ne asteptau deja em, octavian, gabi, suru, marius si vlad. Mai o vorba, mai un intaritor astfel incat ne culcam pe la 02:00 cu planuri mari pentru trezirea de la 06:30 din dimineata urmatoare. Binenteles ca ne trezim pe la 07:00 (cu exceptia lui gabi care a fost ca de obicei mai matinal), si plecam pe la 08:00. E uimitor de cald e pentru Decembrie, sunt zile de vara in care a fost parca mai frig decat a fost weekend-ul asta.

Prima data pentru multi dintre noi pe Anghelide, la inceputul vaii balaurim putin confundand bifurcatia dar pana la urma ne intoarcem din boschetii in care intrasem si la insistentele lui Em urcam putin mai sus de izvor unde gasim adevarata bifurcatie. De aici Grohotis pana la un perete de 60-70m destul de compact, care ar trebui sa aiba si trasee pe el dar dupa vre-o 10 minute de chiorat pe la baza lui nu am vazut nici macar un piton. Trasee or fi dar ce pot sa zic sigur e ca nu sunt scrise la baza si ca nu am vazut nici o plecare evidenta pe vreun traseu din zona.

Voie buna pe forestierul ce merge spre Spirlea.

Izbuc!

Incepe o repriza de grohotis.

O ultima amintire a toamnei.

Un Iezer destul de golas.

Peretele in care se gaseste Paianjenul Negru?

De aici incep mici portiuni de zapada, ce incep sa se inmulteasca pe masura ce urcam, trecem succesiv prin Poarta Mica, Poarta Mare si prin canionul propriu-zis, canion care a fost chiar fun de urcat acum. De aici in braul de mijloc care parea initial destul de lipsit de zapada dar pe masura ce ne-am opriat de lanturi zapada a inceput sa devina din ce in ce mai prezenta (braul e intr-o usoara urcare in acea portiune), astfel incat ultima portiune inainte de lanturi s-a desfasura in conditii de iarna, vaile avand zapada pe ele iar braul fiind acoperite de un strat de zapada subtire alternand cu gheata. Initial credeam ca e mai putin de mers pana La Lanturi, dar braul ne-a amagit muchie dupa muchie astfel incat cred ca am ajuns cam dupa o ora si jumatate La Lanturi. Coborarea a fost interesanta, parca un pic mai usoara ca vara ele fiind acoperite in parte.

Primele limbi de zapada.

Privind cutezatori spre orizont.

Canionul negru.

Degetul lui Anghelide.

Bis

In sir indian pe canion.

Inghesuiala mare.

Semne ale iernii.

Un Iezer apasat de nori.

Pe braul de mijloc.

Tot pe braul de mijloc, intr-o portiune mai hivernala.

Gabi la batut urme.

Una din muchiile pe care le-am sarit pana a ajunge La Lanturi.

Reclama mascata la AustriAlpin.

O ultima raza de soare dinspre Iezer.

De aici noaptea prin padure pana la Spirlea si dupa aia pana in Plaiul Foii. Inainte de tura am uitat sa schimb bateriile de la frontala ~cred ca au o jumatate de an aproximativ~ astfel incat am beneficiat de cea mai chioara frontala cu putinta, parca si lcd-ul telefonului dadea mai multa lumina decat frontala aproape decedata.

Ajunsi in Plaiul Foii ramanem deziluzionati in fata cabanei pe care scria mare inventar, cica a fost preluata de un alt patron care o renoveaza asa ca pentru o perioada ar fi bine sa va luati gandul de la ciorbe calde dupa tura la cabana Plaiul Foii. Odata trecut socul ne organizam si punem de o campeneasca la mesele de la refugiul salvamond, unde ramanem la povesti pana pe la 12:00 ~e uimitor cat de cald a fost, sa poti sa stai 4 ore afara in decembrie fara foc e ceva~. A doua zi soferii voiau sa plece mai devreme iar vremea se anunta cu ploaie si ninsoare astfel incat planuim o tura scurta pana la refugiul spertanelor si inapoi.

Duminica ne trezim cu ceva intarziere la 7:00 si ne urnim pe la 8:00. Noaptea a plouat jos iar sus se vede ca a a nins putin, dar vremea e destul de inchisa in prima parte a diminetei. La izvor luam o pauza de masa, si ne inhamam pe hornul nisipos care era complet lipsit de zapada si dezghetat. Prin padure destul de multi copaci cazuti, cred ca a fost o vijelie in ultima vreme pe acolo, oricum nu e foarte mult de innotat pana la refugiu astfel incat ajungem pe 11:00 la fix pentru a prinde o fereastra de vreme frumoasa care ne releva un Iezer acoperit de un proaspat strat de zapada. E uimitor cum desi de fiecare data cand mergi in Crai vezi Iezerul, de fiecare data il pozezi si il surprinzi in ipostaze care de care mai interesante. De la refugiu ne despartim in doua, gabi,vlad, suru si marius alegand sa coboare pe la termopile in timp ce eu cobor cu oana si cristina pe traseul pe care am si urcat, asta dupa un scurt detour de la scara de fier. Mi se pare super tare felul in care se vede Padina lui Calinet vazut de la scara de fier, practic se vede toata valea inconjurata de o numeroase creste dantelate, o priveliste ce nu trebuie ratata.

Portiunea inferioara a Padinii lui Calinet.

Hornul nisipos.

Sedinta foto cu Iezerul de la refugiu.

Bis.

Si inca una.


Padina lui Calinet.


Coborarea a mers uimitor de bine si de repede, desi pana acum traiasem cu impresia ca ar fi destul de naspa o coborare pe hornul nisipos dar cu ceva grija totul merge ok. Una peste alta a fost prima data cand am coborat de la Sperantelor pe unde am urcat, desi am urcat de destul de multe ori pe drumul acesta.

Ajungem la masini la 13:00 si strangem bagajele la fix pentru a vedea Craiul cuprins de vijelia care venea dinspre Transilvania, dupa care a urmat un o intoarcere relativ rapida in Bucuresti, drumul fiind uimitor de degajat.

Un Crai uimitor de senin inainte de a fi cuprins de vijelie.

Bucegiul in departare.

A fost fain, o tura interesante pentru un weekend care nu promitea foarte multe din punct de vedere al vremii, si o placuta reintalnire cu mai multi pinguini cu care nu ne-am mai vazut de destul de multe ture.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Harz bike
Harz reloaded.

De la mike citire, un RT cam laconic despre un nou weekend petrecut in Harz: Un pic mai multe poze aici. Mentiune: scriu din capul locului ca asta e un RT scurt. De cand am facut cunostinta cu Harz-ul-muntele asta rasarit din mijlocul campiei, ne-am gandit ca e un loc potrivit de venit cu bicicletele. […]

Lespezile Lirei
Lespezile Lirei, catarare libera la superlativ

Weekend-ul care tocmai a trecut l-am petrecut din nou in crai, dupa aproape o luna de la incursiunea in Diana, de data aceasta am schimbat destinatia pentru Refugiul Sperantelor. Mike a plecat in Crai de joi dimineata, a fost impreuna cu Gabi, Marius, Vlad si Suru pe Valcelul cu fereastra si a coborat pe lanturi […]

O zi de toamna cu paduri ruginii si zapada, intre Bucegi si Crai

Zilele de toamna in care padurea innebuneste cu adevarat, zile in care totul e cuprins de ruginiul fagilor sunt cate se poate de putine in fiecare an. De obicei frigul ori un vant turbat rezolva rapid ultima explozie de culoare inainte de monocromul iernii. E drept, dupa ruginiul fagilor urmeaza galbenul mestecenilor cu ale lor […]

2 thoughts on “Crai, Anghelide si refugiul Sperantelor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *