Sunt zile in care prognoza de acasa nu se potriveste de nici o culoare cu cea din teren si astazi clar e una din acele zile. Prima ploaie ce ne prinde in vreme ce urcam spre barajul de la Galbinasi vine ca o prima confirmare si la cat de multa umiditate e in aer ne e clar ca probabil nu va fi singura ploaie pe ziua de azi.

Cu asteptarile usor inselate de prognoza pornim totusi la deal, pe o portiune de push-bike de toata frumusetea printr-o padure deasa unde orice pauza e un prilej de macel pentru muste si pentru tantari. Fiecare cu roiul lui zice o vorba din batrani iar astazi roiul e mixt, jumatate muste si jumatate tantari, iar la viteza naucitoare cu care inaintam la deal nu e loc de scapare.

Trupa in schimb e numeroasa, moralul ridicat, asta pana cand se strange un nou rand de nori negrii peste creasta Capatanii fix atunci cand iesim si noi in golul alpin si cand reusim sa inaintam din nou pe bicicleta. Norii negrii vin la pachet cu tunete si fulgere si cum deocamdata e un mister in ce directie o vor apuca-o norii nu stam deloc linistitii. Clar nu e cel mai roz scenariu sa fii calare pe obiecte metalice in gol alpin in timpul unei furtuni.

Dar norii stau la locul lor, noi incepem bucata de creasta pedaland pe un drum care e suprinzator de bune si pe care urcam si coboram o serie de mici varfuri intermediare. E pacat totusi de atmosfera inchisa de care avem parte, mai ales atunci cand am plecat in tura cu asteptari de cer senin. Iar traseul chiar are un super potential la capitolul peisaj si deschidere.

Noi in schimb suntem manati de ploaie, asta pana gasim un foc inceput de altcineva la marginea drumului pe care il resuscitam si la care ne incalzim. La vale nu e deloc cald, mai ales caci suntem uzi de la ploaia de dinainte asa focul pica foarte bine si parca nu ne vine sa ne mai lasam plecati. Vorba lui Dan, foc in timpul unei ture de MTB nu mai facusem pana acum.

Pana la urma in schimb ne urcam din nou in saua bicicletelor si incepem coborarea, vremea se indreapta si noi inaintam cu mai mult sau mai putin spor pe o culme lunga cat o zi de post. Pe masuram ce inaintam forestierul devine din ce in ce mai putin umblat, iarba e unele locuri pana peste roata bicicletei, iar noi pedalam cu spor prin fanete.

Cred ca bucata aceasta mi-a placut cel mai mult, locurile par suficient de putin umblate incat sa-ti dea un sentiment de explorare. E frumoasa si creasta Latoritei dar acolo ai parte aproape tot timpul de un drum surpinzator de bun, iar vremea nu a fost de partea noastra astazi pentru priveliste. Mai trebuie revenit si pentru Capatanii, pentru Cindrel si pentru alti munti din zona care sunt mult mai usor de explorat pe bicicleta.

Track-ul turei aici: https://www.strava.com/activities/628987164

Cafeaua de dimineata, sau revenirea la obiceiurile din timpul expeditiei.

Tot in sus, spre Petrimanu.

Vestigii din epoca de aur a hidroenergeticii romanesti, barajul de la Petrimanu.

Locuri inguste.

Alt vestigiu, barajul de la Galbinasi.

Suspendat.

Punti alunecoasa dupa ploaia de vara.

In cautarea forestierului salvator.

Gasit forestier ciclabil, terminat forestier cu push-bike si tantari.

Orice pauza se lasa cu un nor de tantari si de muste.

Urmarind ploia din Capatanii, cu tot cu fulgere si tunete.

Drumul spre creasta.

Vorba lui Dan, pana acum foc intr-o tura de bicicleta nu am mai facut. Din categoria daca nu e caldura ne-o facem singuri.

In partea cealalta a muntelui, barajul de la Vidra.

Sunt tare curios cum ar fi aratat locurile intr-o zi cu cer senin.

Why so serious?

Tot la vale, pe piciorul din departare.

Iarba verde de acasa.

Inca putin pana in Valea Macesului.