Sunt zile in care prognoza de acasa nu se potriveste de nici o culoare cu cea din teren si astazi clar e una din acele zile. Prima ploaie ce ne prinde in vreme ce urcam spre barajul de la Galbinasi vine ca o prima confirmare si la cat de multa umiditate e in aer ne e clar ca probabil nu va fi singura ploaie pe ziua de azi.
Cu asteptarile usor inselate de prognoza pornim totusi la deal, pe o portiune de push-bike de toata frumusetea printr-o padure deasa unde orice pauza e un prilej de macel pentru muste si pentru tantari. Fiecare cu roiul lui zice o vorba din batrani iar astazi roiul e mixt, jumatate muste si jumatate tantari, iar la viteza naucitoare cu care inaintam la deal nu e loc de scapare.
Trupa in schimb e numeroasa, moralul ridicat, asta pana cand se strange un nou rand de nori negrii peste creasta Capatanii fix atunci cand iesim si noi in golul alpin si cand reusim sa inaintam din nou pe bicicleta. Norii negrii vin la pachet cu tunete si fulgere si cum deocamdata e un mister in ce directie o vor apuca-o norii nu stam deloc linistitii. Clar nu e cel mai roz scenariu sa fii calare pe obiecte metalice in gol alpin in timpul unei furtuni.
Dar norii stau la locul lor, noi incepem bucata de creasta pedaland pe un drum care e suprinzator de bune si pe care urcam si coboram o serie de mici varfuri intermediare. E pacat totusi de atmosfera inchisa de care avem parte, mai ales atunci cand am plecat in tura cu asteptari de cer senin. Iar traseul chiar are un super potential la capitolul peisaj si deschidere.
Noi in schimb suntem manati de ploaie, asta pana gasim un foc inceput de altcineva la marginea drumului pe care il resuscitam si la care ne incalzim. La vale nu e deloc cald, mai ales caci suntem uzi de la ploaia de dinainte asa focul pica foarte bine si parca nu ne vine sa ne mai lasam plecati. Vorba lui Dan, foc in timpul unei ture de MTB nu mai facusem pana acum.
Pana la urma in schimb ne urcam din nou in saua bicicletelor si incepem coborarea, vremea se indreapta si noi inaintam cu mai mult sau mai putin spor pe o culme lunga cat o zi de post. Pe masuram ce inaintam forestierul devine din ce in ce mai putin umblat, iarba e unele locuri pana peste roata bicicletei, iar noi pedalam cu spor prin fanete.
Cred ca bucata aceasta mi-a placut cel mai mult, locurile par suficient de putin umblate incat sa-ti dea un sentiment de explorare. E frumoasa si creasta Latoritei dar acolo ai parte aproape tot timpul de un drum surpinzator de bun, iar vremea nu a fost de partea noastra astazi pentru priveliste. Mai trebuie revenit si pentru Capatanii, pentru Cindrel si pentru alti munti din zona care sunt mult mai usor de explorat pe bicicleta.
Track-ul turei aici: https://www.strava.com/activities/628987164

Vorba lui Dan, pana acum foc intr-o tura de bicicleta nu am mai facut. Din categoria daca nu e caldura ne-o facem singuri.
Foarte frumos, maestre!
Chiar a fost o tura faina, trebuie revenit in zona…
Salut,
Faina tura, cu un pic de ghinion 😀
As vrea track-ul GPS dc mi-l poti trimite fiindca pe Strava harta e foarte mica si nici nu se poate descarca track-ul. Avem si noi planificata in zona o tura si as vrea sa compar track-urile.
Mersi 🙂
In Strava poti crea o ruta din tura (Create Route), dupa care ruta merge exportata ca gpx…
fain, din nou!
desi imi imaginez traseul asta si pe moto, mi se pare ca ar fi nedrept sa fie zbuciumate de zgomot de esapament; ai dreptate atunci cand mai remarci la reporturile motorizate postate de unul saul altul pe Fb ca astfel de locuri sunt putine si pretioase si ca ar fi frumos ca oamenii sa lase masinile/motoarele/calculatoarele si smartphone-urile si sa ia drumul pe bicla sau la picior. Sper ca muntii si padurile inca ‘intregi’ sa fie incluse in arii protejate prin lege si incet, incet sa ne intoarcem cat mai multi dintre noi la forme de explorare mai pasnice. Esti o continua inspiratie, Radu 🙂
Fix pe traseul asta cred ca nu strica cu nimic motoarele, probemele apar in general atunci cand se formeaza santurile, santurile care dupa sunt dupa aia adancite de suvoaiele de apa… Pe aici forestierul e fie pietros fie inierbat. Deci parca ar merge si cu motorul 🙂
Heh!
E surprinzator ca acel drum forestier de dupa barajul Galbenu (Galbinasi, cum i-ai spus tu) – ce te scoate in asa-zisa “Strategica” – este greu de gasit cu GPS-ul in mana, de fiecare data.
Am facut si noi o tura pe acolo, de doua ori chiar, dar cu plecare din Polovragi, trecere prin Curmatura Oltetului, Galbinasi, urcat acel drum forestier ce da in Strategica si apoi cotit catre Transalpina.
Foarte faina tura 😉
O sa corectez in seara asta, si da si la noi, tot cu GPS-ul in mana a iesit o balaureala de cateva sute de metri de toata frumusetea..