DSC_7255

Curcubeul de la capatul Kyrgystanului

Pentru prima data de cand am plecat la drum pot spune ca am emotii in vreme si strang bagajele cu ultimele cumparaturi facute in Karakol. Daca pana aici totul parea oarecum simplu si a devenit intr-o oarecare masura obisnuinta, luna ce urmeaza e la un cu totul alt nivel.

Sunt atat de multe necunoscute si am atatea intrebari in minte incat e intr-un fel normal sa nu te simti complet sigur. Intr-un fel poate fix aici incepe aventura, atunci cand rezultatul e incert si tot ce poti sa faci e sa incerci. Pana acum ma urcam in sa cu mancare pentru cateva zile, acum am indoieli ca imi va ajunge mancarea care am cumparat-o pentru urmatoarea luna. Asta in primul rand daca ajunge cu bine echipamentul si coletul pregatit pentru tabara de baza. Oare e indeajuns echipamenetul pe care il am dupa mine pentru a ajunge in tabara de baza, oare intra totul in ruscac, oare o sa gasesc din nou bicicleta cand o sa cobor de pe munte, oare o sa-mi ajunga cele 25 de kilograme de mancare trimise in tabara de baza, oare nu e prea devreme in sezon pentru asa ceva, oare sunt si alte varfuri ce merg urcate ca aclimatizare, oare nu voi avea probleme la inaltimile resoective, oare vor fi de treaba oamenii pe care ii voi intalni acolo sunt doar cateva din intrebarile care mi se perinda prin minte.

Dar intrebarile si indoielile sunt bune si te fac sa te concentrezi mai bine pe ce e de facut. Planul e sa plec dupamasa din Karakol si sa dorm inainte de ultimul sat pentru a mai completa cumparaturile, dupa care maine sa incerc sa sar ultimul pas de 3800 de metri de pe drumul spre munte. Vremea e instabila si va ramane asa si maine, nori indoielnici pentru ganduri la fel de indoielnice.

Pana la urma resusesc sa plec abia pe la 17 si dupa ora si putin norii se transforma in nori de ploaie si fara nici un fel de tragere de inima gasesc un adapost temporar de ploaie. Dupa o jumatate de ora in care frigul incepuse sa-mi intre deja in oase apare soarele la orizont si cum ploua in continuare deseneaza singurul curcubeu vazut pana acum pe drum, cu un picior fix pe drumul meu. Chiat daca e un semn bun sau nu, cert ca a fost un motiv sa ies de sub adapost si sa fac poze, dupa care cum oricum eram ud vine momentul sa incerc sa schitez totusi cativa kilometri pe ziua de astazi.

Locul de cort gasit e genial in schimb si mi se pare uimitor cat de verde e totul in partea asta a Kyrgystanului, desi pe malul Issik-Kulului unele zone erau extrem de uscate. Si stau sa ma gandesc ca e probabil unul din ultimele locuri cu iarba pentru ceva vreme.

Dublu curcubeu.

Dublu curcubeu.

DSC_7257.jpg

Semne bune.

Semne bune.

Semne bune seara are.

Semne bune seara are.

DSC_7267.jpg

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_2139
Soare, senin si scurtatura peste un munte de 1500 de metri

Prima zi cu cer complet senin, soare cu dinti si o scutatura catre Marea Neagra peste un munte de 1500 de metri.

DSC_2764
In cautarea dentistului din Marand, intre control si voia intamplarii

Ultimii 60 de kilometri pana in Tabriz si o prima experienta cu dentistii iranieini.

DSC_2601
Ultima zi in Turcia, inconjurand Araratul

Inconjurand Araratul in drumul catre Iran si norocul de a gasi un trepied in Dogubayazit

6 thoughts on “Curcubeul de la capatul Kyrgystanului

  1. E inca prea devreme sa intelegem semnul lasat de cer…. :) Dar curcubeul e cu adevarat spectaculos! Ai ajuns in zona unde izvoarele ies din stanca si curcubeele isi sprijina maretia… :)
    Fie ca acest curcubeu sa te faca sa intelegi cat de special esti tu, cate provocari si curcubee inca te asteapta in viata! :)
    Fiecare avem un curcubeu in viata! Viata e o provocare pentru toti!

  2. Superbe poze , superba natura de fapt.
    Indoielile atata timp cat nu se transforma in teama, demonstreaza ca esti un tip responsabil , cine vrea sa se lupte cu muntele sau natura in general , in loc sa se faca una cu el/ea , trebuie sa se pregateasca ptr a pierde. Nu lua decizii gen ‘ acum sau niciodata’ . Gandurile noastre bune sa te insoteasca. Doamne ajuta !

  3. Acum,cand cunoastem desnodamantul,perceptia relatarilor tale e putin altfel. E ca si cum am vedea prima oara un meci de tenis jucat ,dar cunoastem deja cine a castigat ultima minge. Asta nu inseamna ca nu voi cauta in continuare cu emotii postarile tale.

    Daca dpdv sportiv poti fi egalat(din relatarile tale,sunt si altii pe drum si sunt sigur ca si in alte parti ale globului se traiesc aventuri asemanatoare),dpdv “relational” nu cred sa mai ai pereche. DISCOVERY ar trebui sa fie invidios pe tine,esti narator,fotograf,producator si mai ales actorul principal intr-un serial INCREDIBIL!

    FELICITARI!!!!!!!!!!!!!!!!

  4. Am avut mici cumpene in viata, in ultima vreme de fapt si incep sa verific o chestie. Cand te simti parca nejustificat de optimist, e pentru ca ceva te pregateste pentru orice incercare. Asa si curcubeul asta, parca spune “vei avea o incercare deosebita, dar tu esti puternic, de asta si vei avea incercarea asta, pentru a te face cu adevarat puternic prin ceea ce vei trai”. Cand esti nejustificat de pesimist, cand simti ca te pierzi, este pentru ca nu ai incredere in fortele tale; vei avea incercari ce ar trebui sa te faca sa vezi ca esti puternic. :)

  5. Radu,

    E o placere sa citesc blog-ul tau, in mod special cand esti la birou si visez la aer afara :)

    Poate ca o sa avem sansa se te ascultam sa povestesti despre călătoria ta in live…

    Bon courage pour la suite :)

    Cyril

  6. Te-am urmarit aproape zilnic din spatele ecranului, relatarile tale facandu-ma sa traiesc clipe minunate alaturi de tine, deoarece si eu am multe pasiuni comune cu tine. Mi-as fi dorit sa pot fi alaturi de tine… dar obligatiile fata de familie nu imi permit sa plec in calatorii mai lungi de 10 – 15 zile. In alta ordine de idei, ai dovedit un caracter deosebit care te va ajuta sa treci peste necazul intampinat. Sunt alaturi de tine si sper ca poate ne vom cunoaste mai bine. Voi fi bucuros sa te insotesc in ture pe bicicleta pe viitor, inot in ape deschise sau poate la un ski pentru ca sunt sigur ca nimic nu poate sa-ti franeze spiritul tau liber si puternic.

    Cu deosebita consideratie,
    Lucian Pohariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>