De la mare pana pe Varful Omu

E ora 13:00 si soarele dogoritor al Baraganului troneaza necrutator deasupra noastra. Temperatura e de 36 de grade si in timp ce invarti pedalele ti se pare ca stai sa te rumenesti intr-un cuptor. Atunci cand incercam sa ne racorim turnand apa din bidoane pe noi senzatia perceputa e cea a unui dus cald.

Cam tot pe aici, respectiv momentul in care pedalam intre Urziceni si Ploiesti traim senzatia ca desi venim de departe si desi avem deja mai bine de 200 de kilometri in spatele nostru, mai e la fel de mult pana departe, respectiv inca 170 de kilometri pana pe Varful Omu si cam tot la fel de multi pana in Brasov. Si sa stai pe cursiera, in aceasi pozitie pe drumuri drepte, nesfarsite nu e treaba usoara.

Calculul mental al turei e destul de simplu. In intrecerea cu soarele avem 12 ore sa ajungem pana in Sinaia, 330 de kilometri relativ plati sau intr-o usoara urcare. Iese o medie de 27.5km/h cu tot cu pauze, sau de 30km/h fara pauze. Asa ca la fiecare oprire stam cu ochii pe ceas pentru a vedea cum scade media orara si totul se intampla pe fuga, intratul in benzinarie, mancatul, proviziile pentru urmatoare bucata, reumplerea bidoanelor. Totul ar trebui sa se intample pe bicicleta la fel ca si la Silk Road Mountain Race.

Constanta – Harsova, prin racoarea diminetii a mers bine, chiar daca am luptat cu un usor vant de fata. Harsova – Slobozia, vantul s-a schimbat si ne-a impins destul de serios spre sud-vest. Tot aici am trecut si la bidoane de 5L cumparate din benzinarii in loc de pet-uri de 2 litri. Constant incep sa ne faca cu ochii pepenii de pe marginea drumului, dar o astfel de pauza cu macelarirea unui pepene ar dura mult prea mult. In schimb orasele astea sunt puse la distante numai bune pentru a fi usor din punct de vedere mental, mai ales daca te misti cu o viteza decenta. 60km intre Slobozia si Urziceni, 60km intre Urziceni si Ploiesti, aproape 60 de km intre Ploiesti si Sinaia. In Urziceni luam si singura pauza mai lunga a zilei la un Lidl, cu super reci la borcan, cu banane, si binenteles regulamentarul bidon de 5 litri de apa.

Cu adevarata ne supraincalzim in jurul Ploiestiului unde incepem sa vanam benzinarii cu aer conditionat si apa rece pentru a ne regla cat de cat termic. Mihaela deja s-a hotarat sa nu mai urce pana la Piatra Arsa si sa pedaleze direct spre Brasov, asa ca in Comarnic, dupa un sandwich si un pic de pepene plec inainte intr-un ritm un pic mai “sprinten”, daca se poate numi asa ritmul in care fac urcarea spre Sinaia dupa 300 de kilometri.

Daca ultima suta de kilometri pana aici a fost epuizanta din punct de vedere mental, in primul rand din cauza caldurii, din Comarnic lucrurile se schimba complet: munte, umbra, racoare, urcare. Dupa o pauza de cola, rosii si cirese in Sinaia zici ca picioarele s-au resetat dupa 330 de kilometri pe urcarea spre Dichiu care se scurge repede. Probabil ajuta si deshidratarea si kilogramele in minus carate la deal, cert e ca fac putin peste 1h30 din Sinaia pana la Piatra Arsa.

E 19:22 cand plec de la masina, ceata invaluie partea superioara a platoului iar fundul si picioarele mele sunt recunoscatoare pentru schimbarea de sa si de pozitie. Urcarea merge bine la inceput, dupa care pe la Babele intru in ceata si-mi dau seama ca drumul spre Omu e mai lung decat ma asteptam.

La cerdac ies din ceata si urmaresc cum Costila inca straluceste in razele soarelui. Imi fac repede un calcul mental si-mi dau seama ca sunt sanse sa prind apusul pe Omu. O ultima bucata de echilibristica in urcare pe panta finala, un pic de carat bicicleta in spate pentru a scurta timp si descopar cu uimire atunci cand ajung la Omu ca soarele e inca pe cer. A fost aproape, dar astazi am iesit marginal victorios in intrecerea cu soarele. Rasarit pe malul marii, apus pe Varful Omu, intr-o zi lunga si calduroasa de vara si pe un traseu prin Baragan pe care nu-mi doresc sa-l repet prea curand.

Legat de traseu el are o estetica implicita prin faptul ca pleci dimineata de pe malul marii si ajungi seara pe un varf de munte. Totul prin forta picioarelor. O nebunie de incercat intr-o zi lunga de vara, preferabil totusi fara canicula.

Nota:

Din logistica turei a facut parte si ziua de dinainte, cand am condus din Brasov pana la Piatra Arsa, am lasat masina cu mtb-urile inauntru, ne-am urcat pe cursiere, am coborat in Sinaia, am luat trenul pana in Constanta, am petrecut 3 ore pe faleza privind marea si ne-am dus la cazare.

Jurnalul Mihaelei aici.

Track si date aici:

In aseptarea rasaritului pe malul marii. Soarele in schimb s-a ascuns dupa pacla de nori din departare.
La iesirea din Constanta, cu soarele deja sus.
90 de kilometri mai incolo, trecerea peste Dunare de la Harsova. Ora 9:30.
Pauza din Slobozia, trecem la bidoane de 5L cu ocazia asta.
Asfaltul incins dintre Urziceni si Ploiesti si momentul in care am inceput serios sa ne supraincalzim.
Vanam benzinariile si aerul conditionat. Cea de fata era cu putin inainte de Comarnic.

2 ore mai tarziu, pe platoul Bucegilor cu doza goala de Cola la piept.
Momentul in care ceata incepe sa se ridice. Nisipu din poza ce s-a lipit de cleat-uri m-a facut sa aterizez pe o parte putin mai in fata
Costila inca scaldata in razele soarelui si intrecerea cu soarele pana pe Omu.
Ultima raza de lumina si o postura de ciclist obosit dupa 370 de kilometri in saua bicicletei.
Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Elvetia de Romania, schi pe valea Tiganesti

Peretii ce strajuiesc valea Tiganesti se ridica impunatori in fata noastra atunci cand iesim in cele din urma din padure dupa o ratacire crunta de o ora si un pic. Sunt aproape 1000 de metri diferenta de nivel dintr-un foc si cu padurea acoperita in straie veritabila de iarna ai putea zice ca te-ai teleporat […]

Cu timisorenii in papusoiul din spatele curtii, Leaota si Bucegi

Cheful de MTB a venit greu anul asta. A fost nevoie de patru zile petrecute pe coclauri prin Sureanu si de doua cazaturi in aceeasi zi, ca sa simt ca s-a facut declicul. Astfel incat, atunci cand am vazut tura desenata de Radu prin Leota, nu m-am gandit nici ca-i lunga, nici ca-i grea, ci […]

Sierra Nevada, Sol y Nieve

Cand ne-am planificat revenirea in Andaluzia, Sierra Nevada a fost  cap de lista. Parcuri naturale, orase interesante, plaje toate merg asortate cu cateva zile de pedalat in zona inalta din Sierra Nevada (respectiv nordul masivului). Acolo unde drumurile pleaca din Granada si urca continuu pana la 2500 de metri, acolo unde mergi la tricou cu […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *