De la Veliko la Shipka peste muntii balcanici, pe cursiere.

Ceata ne cuprinde pe masura ce urcam spre pasul Shipka, asezat la aproape 1200 de metri in mijlocul muntilor Balcanici. Picaturi grele de ploaie se abat asupra noastra atunci cand iesim din adapostul padurii iar vantul ne primeste cu bratele deschise. E o scena ce s-ar putea incadra foarte bine intr-un documentar numit “ciclistii impotriva naturii” dar in acelasi timp trebuie sa recunosc momentul nu e complet neplacut. E o frumusete in momentele in care te simti complet dezbracat in fata fortelor naturii, o constientizare a propriei vulnerabilitati combinata cu infruntarea elementelor. Si trebuie sa recunosc ca din cand in cand imi place sa ma aflu in mijlocul furtunii.

Pasul Shipka e legat de razboiul ruso-turc din 1877 si e locul in care rusii si bulgarii au reusit sa cucereasca si sa tina pasul strategic in timpul celor 4 batalii care au avut loc aici. E un fel de Marasesti pentru bulgari dar monumentul din pas ramane ascuns de ceata, asa ca dupa o pauza destul de lunga pentru a ne regrupa si grabiti de apropierea intunericului pornim pe coborarea de 800 de metri spre Shipka, oraselul cu acelasi nume cu pasul unde speram sa ne gasim si o cazare pentru seara asta.

E interesant si modul acesta de cicloturism in care pleci cu extrem de putine bagaje dupa tine, pe o cursiera rapida cu care coborarile si urcarile devin mult mai interesante. Si trebuie spus ca drumurile care traverseaza muntii balcanici sunt chiar interesante, cu urcari sustinute, trafic putin si peisaje pe masura daca ai parte de vreme senina. Partea buna e ca pentru ziua de duminica vremea se anunta perfecta lucru ce pare improbabil atunci cand ne uitam la ploaia torentiala de seara ce se dezlantuie fix dupa ce gasim cazare.

Si totusi cu toate conditiile de astazi, cu vant, ploaie si ceata e incredibil ca am putut pedala pe cursiera doar intr-o bluza cu maine lunga la mijloc februarie, in vreme ce prognoza pentru maine anunta 20 de grade. Nu-i rau, daca iarna adevarata nu a fost macar sa vina primavara mai devreme

Dimineata de duminica soseste in cele din urma cu soare si cu vreme frumoasa iar noi pornim la drum sa infruntam urcarea de la Buzludjea, un fel de jumatate de transfagarasan ce urca spre monumetul proletcultist la care am ajuns si acum 2 luni in drum in drumul spre casa. Urcusul e super frumos, traficul ca si inexistent si in mai putin de ora ne gasim din nou la 1300 de metri sub farfuria zburatoare de la Buzludjea.

De aici in schimb incepe aventura pe ziua de astazi, caci drumul care ar trebui sa ne aduca inapoi in pasul Shipka nu pare deszapezit. Pornim initial hotarati, sunt ceva urme de masini si pe primii kilometri reusit sa stam pe bicicleta. Dupa 3 kilometri in schimb masinile au facut cale intoarsa iar in fata drumul are pe el zapada neatinsa de 20-25 de centimetri. Problema e ca cealalta varianta ar fi sa ne intoarcem inapoi, sa coboram inapoi in campie si sa urcam din nou 800 de metri diferenta de nivel pana in pasul Shipka.

Asa ca alegem pana la urma sa facem un trekking de 5 kilometri prin zapada, fie pe langa biciclete fie cu ele in spate, gandindu-ne tot timp cu drag la drumari bulgari ce nu si-au facut treaba. Tot cu drag ne-am gandit si la masinile intalnite pe drum care pe drumul de intoarcere nu ne-au spus ca drumul e totusi inchis.

Cand ajungem in cele din urma in pas suntem storsi de energie dupa o ora si jumate de carat bicicleta, noroc ca de aici cei 70 de kilometri pana Veliko sunt la vale, iar coborarea chiar e foarte, foarte interesanta. Asa ca gonim manati din spate de vant, ciupind franele doar atunci cand trebuie, kilometri se scurg repede iar noi ajunge inapoi in Veliko fix inainte de lasarea serii, dupa doua zile foarte interesante petrecute pe cursiera.

Track-urile zilelor aici:

Ziua 1.
Ziua 2.

Pregatiti de plecare, pe o vreme veritabila de primavara.

Pregatiti de plecare, pe o vreme veritabila de primavara.

Se aduna norii.

Se aduna norii.

Monumente proletcultiste la tot pasul.

Monumente proletcultiste la tot pasul.

Misty riding.

Misty riding.

DSC_2416.jpg

Dimineata pe racoare, si pe foarte senin.

Dimineata pe racoare, si pe foarte senin.

Biserica in stil muscovit din Shipka, ridicata dupa razboi ruso-turc din 1877.

Biserica in stil muscovit din Shipka, ridicata dupa razboi ruso-turc din 1877.

Poleit.

Poleit.

DSC_2432.jpg

Urcarea de la Buzludjea, 14 kilometri cu 800 de metri diferenta de nivel.

Urcarea de la Buzludjea, 14 kilometri cu 800 de metri diferenta de nivel.

DSC_2443.jpg

Privind spre muntii din mijlocul Bulgariei.

Privind spre muntii din mijlocul Bulgariei.

Momentul in care drumul incepe sa fie din ce in ce mai acoperit de zapada.

Momentul in care drumul incepe sa fie din ce in ce mai acoperit de zapada.

Snowy times.

Snowy times.

Cary bike cu cursiera in spate, un nou sport de care ai parte atunci cand dai de drumuri bulgaresti nedeszapezite.

Cary bike cu cursiera in spate, un nou sport de care ai parte atunci cand dai de drumuri bulgaresti nedeszapezite.

Nametii si cursiera.

Nametii si cursiera.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Plecarea

Ultima dimineata dedicata pregatirilor, despartirea de prieteni si de parinti si prima zi pe drum, intr-o zi umeda si mohotarata de februarie.

Maroc – Si totusi noua ne plac muntii

Ziua 10- Pedaland pe malul oceanului Am sta si am pleca in egala masura. Am mai zabovi prin Sidi Ifni pierzand vremea pe plaja ori pe stradutele orasului, privind tacut cum se scurge viata marocanilor obisnuiti, cum micile magazine isi deschid obloanele doar ca sa le inchida la amiaza pentru pauza de pranz sau cum […]

Spring Challenge, concurs de cursiera si o noapte petrecuta la foc.

Urmeaza jurnalul intarziat al unui weekend despre care nu am reusit sa scriu la timpul lui, dar despre care mi-ar parea rau daca nu as scrie macar cateva ganduri. Asta si pentru ca a fost un weekend in care s-au combinat experiente cat se poate de diferite intre ele. De la a goni la vale […]

3 thoughts on “De la Veliko la Shipka peste muntii balcanici, pe cursiere.

  1. Salut
    M-am bucurat sa vad postarea ta, ca unul care voi pleca intr-acolo curand. Am facut planurile aici de mai multa vreme
    http://www.ciclism.ro/forums/index.php/topic/18470-rudopia-sau-tura-rodopilor-de-la-est-la-vest/
    Ce m-a lovit e ca tu ai luat-o putin altfel
    https://www.strava.com/activities/493988698
    iar eu asa
    http://www.mapmyride.com/routes/edit/978131353/
    Am vreo 10 drumuri in BG, si vreau sa o vad cam pe toata, in liniile ei cele mai frumoase de biciclat.
    Pana la marea tura in Rodopi, o sa merg din nou la Shumen, un loc de neevitat de ciclisti, dar cunoscut prea putin. Am fost odata, si nu a terminat tot de biciclat pe acolo!
    Cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *