Dejani, curmatura Bratilei si muchia Vacarea

Toamna asta nu a iesit deloc asa cum mi-am imaginat-o la final de vara, respectiv asa cum mi-o doream. Nu a fost rost nici de epice prin Apuseni, nici de lacurile oachese ale Retezatului, nici de MPC si nu pare sa fie rost, si nici macar de frunze galbene, caci la apogeul lor noi vom fi plecati prin Sicilia. Zilele sunt prea scurte pentru bicicleta dupa munca, diminetile prea reci pentru un MTB matinal, toamna vine inevitabil si octombrie cel frumos si calduros, desi abia a inceput, mi se va scurge printre degete. Sunt deja consolata si il tot pisez pe Radu la cap sa monteze trainerul. Si in acelasi timp sunt determinata sa smulg tot ce pot din putinele zile de weekend ramase pana ce ploile vor strica definitiv potecile. Asa ca dupa un maraton personal compus din Bucuresti+ tren + Zarnesti si culcat la ora 12 noaptea, nu ma vait cand alarma ceasului suna la 6.00. Dupa o cafea si ceva dulce incep sa si vorbesc si deja viata e frumoasa, afara e cald si placut, frunzele galbene sunt la datorie si noi mergem in Fagaras, prin locuri vechi si noi in acelasi timp.

Il avem alaturi de noi pe Laurentiu care ne promite o tura faina in Fagarasul estic cu o coborare noua pentru noi, pe Vacarea. Si urcarea e una mult-dorita, respectiv direct din Dejani spre Curmatura Bratilei. Nu stiu prea multa lume care sa se simta confortabil cu un carry bike de 600 m diferenta de nivel pe o poteca similara cu Valea Cerbului, dar pe noi nu ne deranjeaza. Avem multe asemenea sectiuni sub picioare (si sub umeri), ne-am facut ucenicia pe alte vai neumblate din Fagaras, astfel incat, atunci cand se termina drumul pe la 1500 m si trebuie sa ne dam jos pe biciclete si sa le punem pe rucsac, o facem aproape mecanic.

Urcarea e curata, fara jnepeni, arbusti si copaci care sa incurce si cele doua ore de efort vor fi rasplatite inzecit cand veti pedala pe traseul de creasta al Fagarasului. Chiar daca poate nu e cea mai maiestuoasa zona, poteca e numai buna pentru MTB, suficient de tehnica, suficient de antrenanta, suficient de abordabila (din a treia sau a patra incercare pentru mine). In final ma simt bine pe bicicleta, o cunosc, o inteleg si in scurte momente o simt ca pe o extensie a mea. Pacat ca la primavara vom reveni la aceeasi relatie de mortal-combat pe care o avem la inceputul fiecarui sezon.

Insa pana una alta baietii se opresc des la poze si eu profit de asta pentru a merge in ritmul meu, fara sa ma grabesc sau sa fiu grabita. Ma apropii in invartit de pedale de Crai si cand ajung la punctul de belvedere de dupa Berevoescu fac o pauza prelungita, trantita in iarba, absorbind soarele si frumosul prin toti porii.

Dupa Comisul ne lasam pe mana lui Laurentiu si descoperim cu aceasta ocazie o coborare foarte frumoasa pe Vacarea, cu cateva scurte portiuni mai tehnice/ inclinate, insa in mare parte un drum placut si rapid de pamant. Dar si muchia e lunga si pana sa incepi sa cobori, mergi kilometri buni fara sa piezi prea multa diferenta de nivel, coborand scurt si recuperand mai tot pe gaturi abrupte.

In partea inferioara a muchiei toamna e instalata confortabil si padurea radiaza de galben si rubiniu atunci cand soarele se anina prin frunzele sale in drumul sau spre apus. Timing-ul este perfect, caci finalul de zi ne gaseseste deja in sat, pedaland spre masini si desi eram dotata la mine cu o frontala si un far de bicicleta, am reusit sa scoatem toata tura pe lumina, in ritm confortabil de mijloc de toamna. Imi doresc sincer o re-editare la vara, in iunie, cand o sa fie ziua lunga, alaturi de pinguini.

Text: Mihaela
Track si date aici.

La inceputul urcarii dinspre Dejani cu padurea imbracata in straie de toamna.

La inceputul urcarii dinspre Dejani cu padurea imbracata in straie de toamna.

Curmatura Bratilei in departare cu push-bike-ul de rigoare.

Curmatura Bratilei in departare cu push-bike-ul de rigoare.

Punem bicla in spate si trecem in modul de drumetie. Greutatea din spate oricum nu depaseste greutatea unui rucsac de 15-16 kilograme, mai complicat e cu strecuratul prin locurile in care poteca e ingusta.

Punem bicla in spate si trecem in modul de drumetie. Greutatea din spate oricum nu depaseste greutatea unui rucsac de 15-16 kilograme, mai complicat e cu strecuratul prin locurile in care poteca e ingusta.

Greutatea din spate oricum nu depaseste greutatea unui rucsac de 15-16 kilograme, mai complicat e cu strecuratul prin locurile in care poteca e ingusta. Noroc ca aproape toata urcarea e cat se poate deschisa.

Greutatea din spate oricum nu depaseste greutatea unui rucsac de 15-16 kilograme, mai complicat e cu strecuratul prin locurile in care poteca e ingusta. Noroc ca aproape toata urcarea e cat se poate deschisa.

In caldarea superioara, inainte de iesirea in creasta. Sub noi poiana prin care pedalam acum 2 ore si ceva.

In caldarea superioara, inainte de iesirea in creasta. Sub noi poiana prin care pedalam acum 2 ore si ceva.

Soare, vreme si voie buna.

Soare, vreme si voie buna.

Un Fagaras mai domol.

Un Fagaras mai domol.

Single trail-uri inguste ce ne pun la provocare pe drumul spre Berevoescu.

Single trail-uri inguste ce ne pun la provocare pe drumul spre Berevoescu.

Plaiuri mioritice.

Plaiuri mioritice.

Bicicleta cu care m-am dat o buna parte din toamna, veche de 16 ani. O bicla cu care am descoperit ca imi place chiar destul de mult sa ma dau.

Bicicleta cu care m-am dat o buna parte din toamna, veche de 16 ani. O bicla cu care am descoperit ca imi place chiar destul de mult sa ma dau.

Moment de odihna.

Moment de odihna.

Cristal de toamna.

Cristal de toamna.

Pedaland pe langa refugiul Comisul, inainte de a ne lasa spre Vacarea.

Pedaland pe langa refugiul Comisul, inainte de a ne lasa spre Vacarea.

In departare Craiul si Zarnestiul dar poteca noastra coteste din nou spre nord spre varful Vacarea.

In departare Craiul si Zarnestiul dar poteca noastra coteste din nou spre nord spre varful Vacarea.

Verde-galbui de inceput de toamna.

Verde-galbui de inceput de toamna.

Inapoi in campie, pe ultimii kilometri pana in Sebes.

Inapoi in campie, pe ultimii kilometri pana in Sebes.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Moldoveanu morning glory, sau cum poate un munte sa-si tina respiratia

Cand te culci la ora 9 si ai de acasa antrenamentul format ca sa te scoli de dimineata, ora 6 nu pare asa imposibila. La 6.30 iesim pe usa refugiului si lumina ce precede rasaritul ne permite sa lasam frontalele in rucsac. Am pornit spre un morning glory special- Moldoveanu. Acolo ne asteapta insa un […]

Ultima zi de MTB pe 2014

Ultima tura de MTB a anului, un “sezon” de 3 iesiri incheiat in mod glorios in Postavaru.

Arjana si catunele din Muntii Cernei

In sfarsit avem parte de o noapte fara ploaie si cand soarele se ridica de peste culmile Mehedintilor, Radu e deja in picioare cu gand de trekking spre Arjana. Ne asternem la drum la o neverosimila ora 7.30 si intreg muntele e al nostru. Cu ocazia asta ne dam seama ca de fapt noi nu […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *