Despartirea de Georgia

Dupa despartirea de Mihaela vremea a fost cat se poate de deprimanta vreme de doua zile, cu cer plumburiu de toamna si cu ploi pe sub care trebuia sa te strecori daca aveai cate ceva de rezolvat prin oras. Noroc ca nu au fost prea multe lucruri de rezolvat si principala grija a fost sortarea pozelor si organizarea postarilor pentru urmatoarea perioada.

Cumva fata de anul trecut nu am reusit sa ma motivez sa scriu postarile in fiecare seara si prefer sa petrec serile in cort citind. Asa ca postarile sunt scrise in general la zile bune dupa ce s-au intamplat, atunci cand dau de curent si de un loc in care pot sa scriu confortabil la laptop. Iar lucrul asta aduce cu el si avantaje si dezavantaje: pe de o parte uiti multe idei si intamplari care ti s-au parut interesante la sfarsitul zilei, dar cele care trec cumva de filtru memoriei devin brusc mai valoroase.

Cand pornesc in cele din urma din nou la drum, desi ploaia s-a oprit, vremea e cat se poate de rece si de tomnatica. Pare si mai frig poate pentru ca organismul inca nu e obisnuit cu tenperaturile de toamna, dar in mod cert, impresia generala e ca s-a terminat cu zilele frumoase de toamna si cu pedalatul in tricou si in pantaloni scurti. O sa fie si mai frig atunci cand o sa urc din nou pe platoul Anatoliei caci voi intra in Turcia pe poarta din spate. Pe malul Marii Negre, chiar daca e considerabil mai cald, e mult prea mult trafic, iar drumul e destul de plictisitor, asa ca de data aceasta e vremea sa descopar partea centrala a Turciei.

Dar pana la Turcia mai am de pedalat 270 de kilometri prin Georgia. Vremea ramane tomnatica, locurile de cort raman frumoase si oamenii la fel de distanti. Si chiar daca mi-a placut tarisoara asta, iar descoperirea Caucazului a fost extrem, extrem de interesanta, mi-a lipsit curiozitatea si caldura oamenilor din Asia Centrala si din punctul asta de vedere sunt curios cum va fi de data aceasta in Turcia.

Tot din categoria pregatirilor pentru vremea rece, ultima achizitie e o pereche de sosete groase, rosii, de dama si cu reni pe ele. Macar daca vine iarna, sa fie bal pana la capat. Si cu toate astea pe o nota mai serioasa cel mai mare motiv de ingrijorare pentru perioada urmatoare e incalzirea picioarelor. Atunci cand pedalez o zi intreaga la temperaturi putin peste 0 grade simt clar cum picioarele devin din ce in ce mai reci si chiar nu vreau sa repet experienta prin care am trecut anul trecut.

Iarna cere masuri speciale, chiar daca sunt rosii si au reni.

Iarna cere masuri speciale, chiar daca sunt rosii si au reni.

Apusul primei zile.

Apusul primei zile.

DSC_0391.jpg

Toamna in muntii de langa Borjomi, pe drumul spre Turcia.

Toamna in muntii de langa Borjomi, pe drumul spre Turcia.

DSC_0396.jpg

Semne bune ziua are.

Semne bune ziua are.

Ultimii 4 kilometri pana la granita.

Ultimii 4 kilometri pana la granita.

Welcome to Turkey, cu o tara mai aproape de casa.

Welcome to Turkey, cu o tara mai aproape de casa.

Unduit.

Unduit.

Apusul zilei.

Apusul zilei.

Locul de cort din prima seara in Turcia, cu un puternic iz de toamna.

Locul de cort din prima seara in Turcia, cu un puternic iz de toamna.

DSC_0421.jpg

Furtunos.

Furtunos.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Ghiocei
Data plecarii – 5 zile pana la momentul zero.

Data plecarii e fixata cu toate ca lista cu lucruri de rezolvat pare sa nu se mai termine.

Ultima zi in Tadjikistan si cea mai fara sens granita de pana acum

Prima zi in Uzbekistan a inceput cat se poate de nefericit cu o primire extrem de brutala la granita. Daca in Tadjikistan totul e roz, merge repede si trebuie doar sa fii trecut in catastif, atunci cand intri in nou-construita granita uzbeka, iti dai seama ca nu o sa fie chiar atat de simplu. In […]

Dushanbe, orasul ce se inchide de 3 ori pe zi.

Doua zi de la pauza in Dushanbe incercand sa mai rezolv din treburi si intalnirea cu oameni interesanti.

3 thoughts on “Despartirea de Georgia

  1. Peisajul dintre ultimele 3-4 zile seamănă cu dealurile subcarpatice de pe la noi.
    Ai campat sub o plută (specie de plop), m-a luat nostalgia că la mine acasă pe dealuri erau multe pâlcuri de pluți 🙂

  2. Ce m-a atras la Georgia este faptul ca seamana izbitor de mult cu tara noastra cand vine vorba de peisajele montane, au o cultura usor asemanatoare cu a noastra, satele sunt organizate in mare parte la fel. Ma informasem cu privire la lucrurile astea inainte sa-mi planific vacanta acolo si n-am regretat deloc, as mai merge daca as mai avea ocazia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *