Despre mine

Pe scurt

Ma simt in largul meu facand lucruri pe care eu le consider provocatoare, in locuri cat mai salbatice. Ca pasiuni stranse in ultimii 7 ani, in care am petrecut in mod obsesiv aproape fiecare weekend in afara orasului, s-au strans alpinismul, alergatul pe munte, cicloturismul si ski-ul. De meserie programator, tot de 7 ani de zile, din cand in cand imi place sa mai scriu si cod, dar uitandu-ma in spate momentele care imi sunt dragi sunt legate fie de munte, fie de oameni, fie de amandoua.

Pe undeva pe drum am strans ca pasiune si fotografia, intr-un fel ca un mod de a documenta calatoriile, si care se imbina destul de bine cu faptul ca petrec destul de mult timp in locuri in care poti face fotografii faine.  Din cand in cand imi place sa si scriu, doar ca de multe ori cuvintele se imbarliga inginereste pierzand pe parcurs ce voiam sa exprim.

Avand o oarecare inclinatie pentru limbi straine capatata probabil atunci cand copil fiind am invatat oarecum in paralel romana si maghiara, am adaugat de-a lungul anilor engleza, germana si ceva franceza la melanjul de limbi europene. In acelasi timp imi dau seama ca e imposibil sa inveti toate limbile de pe lumea asta, si ca cea mai simpla modalitate de a ne intelege unii cu altii e engleza.

Dupa ce in ultimul an si jumatate am trait in Berlin, in urma cu o luna mi-am dat demisia de la actualul job, in speranta ca voi avea timp suficient sa duc la bun sfarsit mici aventuri la care visez de ceva vreme, dar pentru care nu am avut niciodata timpul suficient.

Pe lung.

Ca si copil crescut intr-un oras de campie, primul contact cu muntele a venit destul de tarziu, si sincer nu stiu daca e un lucru bun sau un lucru rau. Cert e descoperind lucrurile acestea atunci cand esti adult, ramai cu experienta invatarii, chiar daca uneori aceasta e mult mai grea decat atunci cand esti copil.

Am inceput sa petrec timp in natura si la munte in timpul facultatii, la inceput sporadic dupa care din momentul in care am terminat facultatea si am intalnit-o pe Mihaela, din ce in ce mai des si mai obsesiv pana cand am ajuns sa nu mai am stare in timpului unui weekend petrecut in Bucuresti. Ii datorez toate acestea in primul rand unchiului muntoman care incerca sa insufle acelasi spirit nepotilor, si cel putin in cazul meu a gasit teren mai mult decat propice.

Si tot cautand locuri si experiente noi am descoperit impreuna cu Mihaela si cu multi alti prieteni mersul pe nemarcate, dupa care a urmat escalada, alpinismul, alergarea montana si skiul. Si pe fiecare din ele le-am invatat singuri, ceea ce a facut de multe ori experienta mult mai aventuroasa. Totusi toate traseele pe care le-am descoperit cap de coarda mi-au ramas in amintere cu totul altfel decat putinele lungimi sau trasee pe care am fost secund.

Si imi amintesc cu placere cum in fiecare din perioade existau cateva provocari care aveau o tenta mitica, cu ar fi Valea Morarului dupa ce am descoperit prima data schiul, sau Acele Morarului cand mergeam pe nemarcate, sau Fisura Albastra atunci cand am trecut la verticala, dupa care Maratonul Pietrei Craiului si ulterior Bucegi 7500. Uneori mi-ar place sa o iau din nou de la zero, doar pentru a putea trai din nou experientele respective. Tot aceeasi aura mitica a avut si calatoria de o luna pe biciclete prin Europa, in drum spre Mont Blanc.

Dupa 6 ani petrecuti in muntii din Romania in 2012 am plecat in Berlin, pe de o parte pentru a solidifica cunostintele de germana pe care le stransesem in ultimii ani, pe de alta parte pentru a incerca experienta culturala de a trai mai mult timp in alta tara. Dar Berlinul s-a dovedit mult prea departe de orice se poate numi munte, si mult prea departe de oamenii care ne sunt dragi.

19 thoughts on “Despre mine

  1. Felicitari pentru proiect. Te invidiez pentru curajul de a pleca singur in lume!
    Iti doresc mult suces si sa ai grija cum ne reprezinti prin lume!
    Sa fie o aventura plina de reusita si sa te intorci sanatos!

  2. drum bun Radu, bucura-te de fiecare zi petrecuta acolo, fie cu lacrimi fie cu zambet, cu toate lipsurile si sentimentul despartirii care te bantuie periodic, dar cu experientele extraordinare ale marilor traversari, atat geografice cat si metafizice.

  3. Multa bafta si spor la pedalat.
    Eu stiu ce inseamna pedalatul de unu singur si te invidiez pentru ceea ce faci.
    Daca te-as fi cunoscut cu cativa ani in urma poate nu ai fi fost singur :)
    Eu nu am avut curaj sa ies din tara de unu singur cu bicicleta dar am batut tara in lung si in lat pe 2 roti.
    Tot respectul si sa ajungi cu bine la destinatie.

  4. Felicitari, tocmai m-am intors din prima mea calatorie ca cicloturist, in Romania :). Azi am descoperit blogul tau si tin sa-ti spun ca te admir pt curaj si ambitie, dar si ca te voi urmari in continuare. Cand ti-am citit postarile deja am inceput sa-mi fac tot felul de planuri pt urmatoarele clatorii, ma simt inspirat si te consider un model de urmat. Bafta multa in continuare in tot ce ti-ai propus!

  5. Cat ma bucur ca am gasit acest site! Eu si prietenul meu urmeaza sa plecam intr-o calatorie pe biciclete in toata Asia (prima parte a traseului fiind exact ca al tau) si toate informatiile pe care le gasesc aici nu numai ca ma inspira, dar ma si ajuta! Inca nu am apucat sa citesc toate posturile, am fost prea entuziasmata si am decis sa iti scriu prima oara. Din pacate nu am gasit adresa ta de e-mail ca sa iti pot scrie in privat.
    Poti sa-mi spui, te rog, cum ai facut cu toate vizele? Ai aplicat pentru toate in Romania, sau la alte ambasade, pe drum? Care au fost conditiile pentru fiecare viza si ce valabilitate au? Multumesc mult pentru timpul acordat si sper sa primesc un raspuns!

    O zi minunata, fara febra musculara!
    Maria

    1. Ma bucur ca sunt bune pentru inspiratie postarile. Daca ai intrebari poti sa le trimiti pe Diaconescu.Radu@gmail.com.

      Pe scurt despre vize, Kyrgystan din Romania, Tadjikistan si GBAO din Istanbul, Iran din Trabzon, Uzbeksitan din Teheran si Turkmenistan din Mashad. Unele sunt cu date fixe si trebuie calculate putin mai ales atunci cand intri in stan-uri.

      Cand vreti sa plecati? Iran si Turkmenistan pot fi extrem de calduroase vara…

  6. Te-am urmarit aproape zilnic din spatele ecranului, relatarile tale facandu-ma sa traiesc clipe minunate alaturi de tine, deoarece si eu am multe pasiuni comune cu tine. Mi-as fi dorit sa pot fi alaturi de tine… dar obligatiile fata de familie nu imi permit sa plec in calatorii mai lungi de 10 – 15 zile. In alta ordine de idei, ai dovedit un caracter deosebit care te va ajuta sa treci peste necazul intampinat. Sunt alaturi de tine si sper ca poate ne vom cunoaste mai bine. Voi fi bucuros sa te insotesc in ture pe bicicleta pe viitor, inot in ape deschise sau poate la un ski pentru ca sunt sigur ca nimic nu poate sa-ti franeze spiritul tau liber si puternic.

    Cu deosebita consideratie,
    Lucian Pohariu

  7. admiratie pt inzestrarile tale care le valorifici cu atata daruire, truda si frumusete.
    viata sa-ti daruiasca numai binecuvantari .
    si prin tine sa simtim si noi bogatia fara sfarsit a vietii .

  8. Imimplace foarte mult ceeaace faci. Si eu am vazut lumea pe jos sau cu Wohnmobilul

    Acum am 72 de ani dar tot nu am renuntat.

    Corina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>