DSC_0686

Din Azuga pana in Cheia, pe schiuri.

Noaptea neagra ca smoala si cerul plin de stele ne invaluie in vreme ce ne cautam drumul cu frontalele pe coama plata a muntilor Grohotis. Luna e adormita la datorie iar muchiile inzapezite se contopesc cu cerul in timp ce schiurile noastre scartaie pe zapada inghetata de ger. Avem in schimb noroc cu urmele celor trei drumeti pe care i-am intalnit cu putin inainte si care mergeau in sens invers. Ei au fost de altfel si singurele fiinte pe care le-am intalnit astazi daca excludem ursul pe care l-am deranjat din barlog in dimineata asta in vreme ce urcam spre varful Stevia din Neamtului.

Mica aventura descrisa foarte pe scurt in titlul o aveam in minte de acum 4 ani, cand am facut traversarea in sens invers, in alergare si cu bagaj mic. De atunci am ramas putin fascinat de dealurile salbatice si izolate dintre pasul Predelus si muntii Grohotis si am zis ca se merita revenit aici iarna, sau intr-o toamna frumoasa cu rucsacul si cu cortul in spate.

Stiam ca ne va prinde noaptea de cand am planuit-o, nu avem nici un set-up foarte usor de tura si nici antrenamentul pentru a alerga cu schiurile in picioare vreme de 12 ore. Dar sincer eu chiar visam la momentul in care departe de orice semn al civilizatiei vom vedea cum apune soarele si cum toti muntii din jur sunt cuprinsi de nuantele luminii de iarna, de la culorile aprinse ale apusului pana la violetul rece al noptii. Sunt momente extrem de frumoase care sunt parca amplificate de faptul ca esti in mijlocul pustietatii si ca trebuie sa deslusesti drumul pentru a ajunge inapoi la civilizatie. Un apus de la ferastra unei cabane nu va fi niciodata la fel de frumos ca un apus din mijlocul salbaticiei.

In momentul in care se lasa noaptea suntem deja de 12 ore pe traseu, 12 ore in care am facut aproape toata trecerea si am ajuns pe un varf cu un nume cat se poate de dramatic, respectiv Bobu Mare. De fapt noi credem ca suntem pe varf caci totul in jur pare un mare platou negru acoperit de stele, dar de aici stim ca ar trebui sa fie doar de coborat spre drumul national. Usor de zis, mai greu de facut.

Nu neaparat din cauza ca e noapte si ca schiem la frontala, ci in primul rand pentru ca zapada geniala de acum o saptamana a fost transformata cam in toate locurile intr-o crusta cu valuri in care schiurile au nevoie de extrem de multa convingere pentru a lua un viraj. Cam asa a fost si coborararea din Neamtului spre pasul Predelus pe care am facut-o de dimineata, pe o muchie pe care a trebuit sa facem un pic de schi-ierbism pentru a razbi. In schimb dupa pasul Predelus lucrurile s-au schimbat si am avut parte de zapada chiar faina lunga traversare spre Grohotis.

Dar revenind la coborare si la schiurile care o luau numai pe unde voiau ele, dupa ce am scapat de golul alpin a venit partea a doua a distractiei, coboratul pe drumul ingust ingusta care serpuia prin padure si care in multe locuri avea aspect de scoc ce nu te lasa sa ghicesti daca panta se domoleste si daca ai unde sa opresti. Macar pe aici zapada a fost mare si buna si schiurile sunt mai prietenoase, asta pana cand ajungem la actul trei, o zona de forestier pe care s-au prabusit o multime de copaci si pe sub care ne chinuim sa trecem fara sa ne dam jos de pe schiuri. Actul patru a fost din fericire cu un alt forestier mai mare cu un subtire strat de zapada care ne-a ajutat sa coboram pe schiuri pana in drumul national. Iar dupa 13 ore si jumatate de traseu am avut parte si de prieteni care ne-au cules de pe national si ne-au salvat de la o bocaneala de cativa kilometri prin noapte si alaturi de care am petrecut ce a mai ramas dintr-o zi lunga, aventuroasa, salbatica si putin epica.

Prima tura cu noile schiuri de tura ale Mihaele, cele vechi suferind din pacate un incident nefericit.

Prima tura cu noile schiuri de tura ale Mihaele, cele vechi suferind din pacate un incident nefericit.

Dimineata pe rocoare sapand urme prin zapada rece.

Dimineata pe rocoare sapand urme prin zapada rece.

La drum.

La drum.

Proaspat scapati de intalnirea de gradul 3 cu ursul.

Proaspat scapati de intalnirea de gradul 3 cu ursul.

La deal.

La deal.

Soare si voie buna.

Soare si voie buna.

Inca putin pana departe, in zare Ciucasul la baza caruia trebuie sa ajungem.

Inca putin pana departe, in zare Ciucasul la baza caruia trebuie sa ajungem.

Ultima privire spre Bucegi si Crai.

Ultima privire spre Bucegi si Crai.

Pregatit de schi ierbism.

Pregatit de schi ierbism.

Zapada mare.

Zapada mare.

Drum intins.

Drum intins.

Inca putin.

Inca putin.

Aventura.

Aventura.

In mijlocul pustietatii.

In mijlocul pustietatii.

Inca putin.

Inca putin.

Prin padurii de fag.

Prin padurii de fag.

Tot la deal.

Tot la deal.

Si fotograful.

Si fotograful.

Apusul zilei.

Apusul zilei.

Se apropie noaptea.

Venirea noaptii.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

IMG_20141001_114852
Operatia si zilele din spital

Dimineata de dupa operatie ma trezesc pe patul unui salon aglomerat al sectiei de chirurgie plastica de la Floreasca. Sunt inca sub efectul anestezicului care m-a adormit partial in timpul operatiei si multumita caruia nu am fost constient in momentul despartirii de degete. Cele noua paturi sunt aglomerate intr-un salon ce ar putea sa fie […]

Ski Fluchtkogel
Vernagt Huette, si varfurile din imprejurimi

Ceva mai multe poze aici. Jurnalul Mihaelei, cu ceva mai multe informatii utile aici. Intr-o postare anterioara am povestit despre zilele petrecute la o alta cabana din zona, pline de ture dar sarace in poze, din cauza vremii nefavorabile. Pentru zilele petrecute la Vernagt Huette in schimb alegerea si bibilirea pozelor a durat in schimb […]

Iezer
Din nou in Iezer, cautand fara success zapada de weekend-ul trecut

Inca odata, de la mike citire, un jurnal mai mult sau mai putin poetic despre ultimul weekend: Schi, schi, schi…cam asa am ramas porniti de cand am venit din concediu dinAustria. Astfel incat nu se putea sa nu scoatem tandaricile la plimbare weekendul asta. De fapt nici nu prea aveam idee pentru alte activitati. O […]

7 thoughts on “Din Azuga pana in Cheia, pe schiuri.

  1. Sa inteleg ca pentru intalnirea cu ursul ai rezervat postare separata?!?
    Poza a treia cu urmele de schiuri si bete e definitia “dorului de duca” pe schiuri de tura…

    1. Nu stiu daca saracul urs pe care l-am deranjat merita o postare separata dar ar trebui sa mai scriu una in care sa pun laolalta mai multe ture ramase restante…

      Iar a treia poza imi place si mie cum a iesit, vezi de ce e important sa fie si un om macar undeva in departare pentru a iesit o poza ok….

  2. In zonele de padure este marcat bine. In rest trebuie vizibilitate + harta. Ajuta daca ai mai fost pe acolo vara sau daca ai un track GPS la tine, de back-up.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>