Baiului

Din Comarnic pana in Sinaia, partea a 2-a

Daca sambata am facut tura luand-o prin partea de vest a Vaii Prahovei, pentru ca aveam o jumatate de zi libera de la munca am zis sa incerc si varianta prin est, prin muntii Baiului. De data aceasta in schimb sunt singur, si am si un target anume, respectiv sa prind ultimul tren care se intoarce din Sinaia spre Bucuresti.

Asa ca plec de la munca in pauza de masa, si ma sui intr-un personal care se misca cu viteza melcului turbat spre munte, ajungand in Comarnic pe la 16:20. Macar a fost ieftin, biletul fiind 15 lei. De aici am cam 4 ore pentru a prinde ultimul tren din Sinaia, care pleaca la 21:06.

O mica pauza de cumparaturi, dupa care trebuie sa incep alergarea din pacate pe un DN1 foarte aglomerat si plin de gaze de esapament. Dupa 2 kilometri fac stanga, pe una din stradutele Comarnicului care incepea sa urce pe un versant, si dupa un pic de invartit printre stratude si livezi pline de copaci inverziti, prind in cele din urma un forestier ce pare sa mearga in directia buna.

Din pacate dupa 20 de minute descopar ca nu prea exista o muchie continua care sa plece din Comarnic spre Baiului, si trebuie sa cobor pana in firul unei vai si sa urc din nou, avand parte si de un pic de boschetareala in tot procesul. In schimb de aici traseul a fost alergabil cam 100%, fara nici un fel de probleme de orientare. La inceput urc pe un forestier care serpuieste pe un versant sudic din Baiului, si pe masura ce castig altitudine prind si forestierul care vine din Creasta principala. Mi se pare foarte tare cat de usor poti sa ajungi aici, cel putin ca si timp.

Pe creasta principala in schimb se cam termina bateriile, mai ales atunci cand descopar ca Piscul Cainelui nu e muchia care ma asteptam sa fie. E plin de branduse in schimb pe aici, si lumina e foarte faina, cu aproximativ o jumatate de ora inainte de apusul soarelui. Fiind in schimb cam cu o jumatate de ora inainte de apusul soarelui, trebuie sa ma si grabesc pentru a ajunge pe lumina in Sinaia. Coboarea pe Piscul Cainelui e geniala in schimb la alergat, chiar o recomand ca o varianta ideala de a cobora din Creasta Baiului, poteca avand inclinatia numai buna pentru asa ceva.

Pe strazile inflorite ale Comarnicului.

Acolo sus trebuie sa ajungem, si mai departe.

Si dupa o ora, tusti sus.

Drumuri serpuite.

Portret de alergator la apus.

Baiul Mare la apus.

In Sinaia incerc sa gasesc fara success o pizzerie care sa prezinte incredere, dupa care ma urc in rapidul de 9 (la care pretul biletului a fost putin cam usturator) si dupa o ora jumatate de studiat chestii pe Kindle ajung inapoi in Bucuresti.

Un RT laconic, despre cum poti petrece o dupa-masa la munte, in timpul saptamanii.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Bielatal in autumn
Bielatal, in prag de toamna

Un pic mai multe poze aici. E greu sa scriu cateva lucruri poetice despre toamna fara a cadea in derizoriu. Totusi mi se pare fascinant cat de scurta e fereastra in care toti copacii isi schimba culoarea, in care toate frunzele cad. Cat de scurt e timpul in care treci de la peisaje aprinse la […]

Triatlon 2 mai
Inot. Alergat. Bicicleta

Urmeaza povestea primului meu triatlon, cu un pic din nostalgia faptului ca a trecut. Va urma probabil la un moment dat si nebunia unui prim IronMan, dar pana atunci probabil va mai trece ceva vreme. Inot. Inotul e una din chestie care imi place si pe care regret ca nu am suficient timp sa o […]

Hit the top, si din nou in Crai dupa mai bine de 9 luni

Putin mai multe poze aici. A venit caldura, a venit vara, a venit vremea transpiratului abundent pe trasee montane. Ne-a luat oarecum pe nepregatite weekend-ul trecut cand am fost cu bicicletele prin podisul transilvaniei, iar weekend-ul acesta caldura s-a instalat destul de serios si la munte. Si ce alta modalitate mai buna de a scapa […]

6 thoughts on “Din Comarnic pana in Sinaia, partea a 2-a

  1. Citeam si ma gandeam daca vad bine 😀 Super tare, asta da aventura si pot doar banui ca trebuie sa fie foarte fain sentimentul cand in aceeasi zi treci de la Bucuresti la munte, de la munca la relaxare…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *