DSC_3591

Din nou in mijlocul desertului, de data asta cu tot cu nisip si dune.

In vreme ce stau intins in cortul ce e inca incalzit de nisipul fierbinte, stau sa ma intreb daca si maine o sa fie o zi cu la fel de mult vant ca si astazi.

Vantul potrivnic s-a pornit din seara trecuta, si am zis ca peste noapte se mai domoleste, dar nu a fost sa fie, astfel incat la ora 5 cand a sunat prima data ceasul m-am intors pe partea cealalta. Macar daca e zi de pedalat cu vantul din fata macar sa fie una cat mai scurta.

Ma urnesc in cele din urma greu si fara chef si pe primii kilometri temerile imi sunt confirmate, viteza de croaziera e de 10 kilometri la ora. Ce am invatat in schimb pana acum e ca in astfel de zile nu are sens sa te strofoci, oricum o sa iasa kilometri putini. De ce sa muncesti de-ti sar ochii din cap pentru 12 kilometri la ora cand poti sa folosesti energia respectiva cand nu ai uraganul din fata?

Macar e mult mai putin trafic decat in Iran si chestia asta se simte imens la dispozitie si la moral. Prima jumatate de zi se scurge chinuitor de incet si la pauza de pranz abia sunt pe la 35 de kilometri.

Timp e totusi, caci mai sunt doua zile si jumatate pentru 200 de kilometri pana cand expira viza asa ca nu imi fac griji ca o sa fiu expulzat din tara. O pauza lunga de pranz, cateva expresii in rusa trecute pe carnetel si plec mai departe pentru a infrunta desertul negru, aproape 200 de kilometri fara nici o localitate.

Problema cea mai mare e apa si car constant cate 5-7 litri de apa dupa mine, mai ales pentru ca o sa fie o noapte petrecuta in mijlocul desertului. La un moment dat drumul isi schimba usor directia, iau vantul putin oblic si pot sa cresc cateodata viteza la 15 kilometri la ora.

Vantul aduce fuioare de nisip pe sosea construind in unele locuri mici dune pe marginea drumului. Stau sa ma gandesc daca exista si masina de deznisipit, caci un fel de paravane anti-nisip exista in unele locuri.

A doua jumatate a zilei se scurge ceva mai repede, cu 80 de kilometri pe ziua de azi pana in momentul in care ma hotarasc ca ajunge si gasesc un loc de cort intre dune, intr-un loc ferit de vant.

Partea cu ferit de vant e destul de importanta pentru cortul pe care il am, cort ce are nevoie de ancoraje solide pentru a sta in picioare. Doar ca e putin cam greu sa tina cuiele in nisip dar rezolv pana la urma problema sapand putin pana am dat de nisip putin mai tare. Initial voiam sa dorm direct pe tenta dar la cate ganganii se invart pe aici am zis ca nu. Cei mai interesanti sunt niste gandaci mari si negri ce seamana cu cei de balegar. La ora la care puneam eu cortul si ei se ingropau in nisip pentru noapte, dar nu voiam sa ma trezezc cu vreun somnanbul in sacul de dormit.

Maine poaate incerc din nou trezirea matinala, poate iese de data asta.

Distanta: 80km.
Diferenta de nivel: 100+ / 100-.
Moral: 5.
Obiective: 3.

Un magazinas turkmen cu un vanzator extrem de entuziast.

Un magazinas turkmen cu un vanzator extrem de entuziast.

Prima intalnire cu dunele.

Prima intalnire cu dunele.

Roadkill.

Roadkill.

Delicii iraniene, unt de arahide cu gem de morcovi si nan.

Delicii iraniene, unt de arahide cu gem de morcovi si nan.

Locul de cort in mijlocul desertului.

Locul de cort in mijlocul desertului.

Supa de rosii cu paine intarita de ieri.

Supa de rosii cu paine intarita de ieri.

Lasarea noptii.

Lasarea noptii.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

IMG_0415
Ghetarul pana in tabara 1

Drumul spre tabara 1 intr-o frumoasa dimineata pe un ghetar acoperit de putina zapada proaspata.

IMG_0457
O prima incursiune la peste 6000 de metri si coborarea pana in tabara de baza

O prima incursiune peste 6000 de metri si lunga retragere pana in tabara de baza din fata unui front de vreme urata.

DSC_5815
Ultima zi de munca, din nou

Inca odata o ultima zi la munca si cateva ganduri despre cum e sa lasi sa abandonezi rutina zilnica.

15 thoughts on “Din nou in mijlocul desertului, de data asta cu tot cu nisip si dune.

  1. Ce fain. Vezi peisaje si specii de animale (soparla e foarte interesanta) pe care majoritatea le vede doar pe Discovery. Drum bun!

  2. Nu te lua după Claudia, Radu. Lasă iarba pentru cămile. Tu mâncă cămila, ca e sigur bio. Ce-i acolo sa pui o ciozvârta de cămilă sub şa?

    1. Cred ca rumegi la ea mai mult deca la talpa, Iar sincer nu prea m-as pune cu ditamai animalul. Chiar ma gandeam ca nu mi-ar place sa aud o camila rumegand pe langa cort…

  3. Fascinant!!!!!
    Moralul tau este cam scazut, insa din fotoliu, totul pare perfect.
    Multumesc si drum frumos.
    :))

  4. “masina de deznisipit” – super tare ideea! mi-a placut! 😀
    Spor la pedalat! Keep up the spirits!

    Laszlo

  5. Alimentara aia este foarte tare. Gen “boticurile” de la noi din ’90.
    Pozele super … cred ca sunt primele din cele pe care le asteptai … dune, nisip, liniste, camile … incepe sa semene mult cu “drumul matasii” … mai ales fara “masina de deznisipit”.

    1. Au fost si multe portiuni din Iran care erau destul de bine pastrate, tot prin desert si care mai aveau inca caravan-serai-uri. In schimb acolo desertul era diferit, mult mai stancos…

  6. Hehe, supa de rosii. Nu stiu cine imi spunea ca n-a auzit de asa ceva! Dar sunt cel putin doua retete, una cu galuste si una cu orez. Una cu zarzavat si una mai fara. Samd.

    Vant bun si nisipul sa stea numai in dune! 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>