Dolomiti ziua 6 – Averau

A doua zi dupa traseul din Tofana din Rose reconfiguram echipele si plecam in formatie de 6 spre cateva trasee din Masivul Averau-Nuvolau, trasee putin mai lungi decat cele Monte Popena Basso. Masivul nu e foarte inalt, si e situat chiar deasupra celor cinci turnuri, in schimb de pe varf ai o deschidere foarte faina in jur. Varful are si o via feratta usoara care urca pe el, pe care noi am folosit-o pentru coborare.

Pe poteci dolomitice.

De data aceasta datorita echipamentului putin insuficient aveam sa mergem in doua echipe de cate 3, cu alte cuvinte eu cu mike si cu oana pe un traseu si mihai, octavian si vio pe alt trase. Noua ne-a luat ceva timp pana ne-am gasit traseul, fiind destul de ascuns pe partea nordica a varfului. Din cate imi amintesc avea ceva de genul 250m de desfasurare si un pas de V in prima lungime. Prima lungime a fost de altfel si cea mai interactiva la catarat, printr-un horn diedru in care trebuia sa iesi la un moment dat in exterior si care era destul de spalat pe alocuri. Oricum catarare interesanta si ca de obicei un singur piton pe 50m. Dupa prima lungime a urmat o lungime de traverseu pe o brana si inca 3 lungimi mai usurele, dar frumoase. Traseul iese pe un varf secunde unde era multa liniste si pace, iar de aici am mai mers cam 20 de minute pe un fel de creasta spre varful Principal, unde era binenteles un mare buluc de oameni.

Oana intr-un ramonaj destul de chinuit pe prima lungime.

Mike, zisa si paianjenul rosu al Dolomitilor, intr-o abordare ceva mai fericita.

La iesirea din traseu.

Strangerea corzilor.

Luam aici o pauza mai lunga, ne scriem numele in carticica de pe varf, si privim o echipa care iese de pe traseul pe care trebuiau sa fie si octavian si vio si ne dam seama ca probabil a fost un pic de aglomeratie pe traseul lor. Dupa o pauza destul de lunguta ne urnim spre coborare, si dupa o via feratta destul de scurta ajungem la baza varfului, unde ne intalnim cu mihai, octavian si vio afland ca au renuntat la traseu din cauza aglomeratiei.