Dolomites Cristallo

Dolomiti – ziua 8, cautand poteca prin Marmarole

Ne trezim de voie ziua urmatoare, si in momentul in care iesim din refugiu ne intampina un soare si un cer senin de toata frumusetea, si aceeasi atmosfera de nemiscare care prevesteste o zi caniculara. Suntem tot singuri in singuratatea muntelui, si reusim in cele din urma sa ne urnim pe traseu, un fel de poteca/via feratta care sare pe rand 2 caldari si 3 muchii pe masura ce merge catre Voltolina, un alt bivuac situat in alta caldare glaciara izolata pe partea cealalta a muntelui.

Si via feratta incepe aproape de langa refugiu, eu imi mentin optimismul in vreme ce Mihaela incepe sa fie revoltata pe canicula, pe poteca neamenajata, si pe traseul ales. Intr-un fel mie mi se pare un schimb corect, o poteca neamenajata in schimb singuratatii pe care o ofera locurile. Intr-o zi de sambata, cand de obicei majoritatea potecilor din Dolomiti sunt pline de turisti, noi am intalnit fix 3 turist undeva spre sfarsitul zilei. Spune destul de multe despre cat de umbate sunt locurile, si nefiind foarte umblate e intr-un fel normal ca poteca sa fie mai salbatica.

Si mai urcam o muchie, si mai traversam o caldare glaciara cu limbi de zapada, si mai urcam o via feratta pentru a ajunge intr-un fel de sa inalta la 2600m. Intalnim si o turma de capre negre locale ce nu par sa se sinchiseasca de prezenta noastra pe acolo. Singura problema e ca in comparatie cu asteptarile mele ne miscam mult mai incet, si pentru ca terenul e foarte, foarte accidentat nu prea poate fi vorba de trail-running. In cele din urma coboram pe o limba lunga de grohotis, pe ceea ce ar trebui sa fi o poteca, cu gleznele jdrelite de bolovani ajung si eu in cele din urma la concluzia ca probabil nu a fost cea mai buna poteca pentru alergat.

Totusi ziua e suficient de lunga pentru a ajunge pana aproape de refugiul Voltolina, dupa care urmam o alta poteca ce pare mai domoala si mai frecventata si care ne duce inapoi la masina. Noaptea o petrecem tot la cort, la wild-camping pe un forestier ferit de drumul principal. Desi seara incerc sa o conving pe Mike sa incercam traseul Dulfer din Cima Grande de data aceasta nu am sorti de izbanda, astfel incat si ziua de duminica e dedicata tot unui traseu de trekking/trail-running prin jurul Cimelor.

Refugiul Musatti in lumina diminetii.

Mai mult sau mai putin fermecati de salbaticia locurilor

Cu Cristallo in fundal.

Imparatie de piatra.

Tipic pentur Dolomiti.

Si cadini din Misurina.

Sfarsit de zi.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Negoiu panorama
A moment in time

Va urma si rt-ul, dar deocamdata am pus un o poza care chiar mi-a placut cum a iesit. 1 ianuarie 2010, muntii Fagaras.

Inceput de an, in Fagaras.

Mai multe poze aici. La fel ca anul trecut si anul acesta revelionul l-am facut pe la prieteni, prin imprejurimile Bucurestiului, si la fel ca si anul trecut am reusit sa furam o zi si pentru munte. Din pacate nu am reusit sa mai convingem pe nimeni pentru o tura atat de pe fuga, astfel […]

Plimbarea de toamna pe dealurile din Moeciu

Matematica este o stiinta exacta, dar sunt cumva situatii cand calculele pot fi mai optimiste sau mai pesimiste. Mai ales cele care tin de viata si de viitor, care de fapt sunt un amestec greu de separat de cifre, planuri, sperante, imprevizibil. Chiar si in cel mai optimiste calcule mai sunt in fata cel mult […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *