Dolomites Cristallo

Dolomiti – ziua 8, cautand poteca prin Marmarole

Ne trezim de voie ziua urmatoare, si in momentul in care iesim din refugiu ne intampina un soare si un cer senin de toata frumusetea, si aceeasi atmosfera de nemiscare care prevesteste o zi caniculara. Suntem tot singuri in singuratatea muntelui, si reusim in cele din urma sa ne urnim pe traseu, un fel de poteca/via feratta care sare pe rand 2 caldari si 3 muchii pe masura ce merge catre Voltolina, un alt bivuac situat in alta caldare glaciara izolata pe partea cealalta a muntelui.

Si via feratta incepe aproape de langa refugiu, eu imi mentin optimismul in vreme ce Mihaela incepe sa fie revoltata pe canicula, pe poteca neamenajata, si pe traseul ales. Intr-un fel mie mi se pare un schimb corect, o poteca neamenajata in schimb singuratatii pe care o ofera locurile. Intr-o zi de sambata, cand de obicei majoritatea potecilor din Dolomiti sunt pline de turisti, noi am intalnit fix 3 turist undeva spre sfarsitul zilei. Spune destul de multe despre cat de umbate sunt locurile, si nefiind foarte umblate e intr-un fel normal ca poteca sa fie mai salbatica.

Si mai urcam o muchie, si mai traversam o caldare glaciara cu limbi de zapada, si mai urcam o via feratta pentru a ajunge intr-un fel de sa inalta la 2600m. Intalnim si o turma de capre negre locale ce nu par sa se sinchiseasca de prezenta noastra pe acolo. Singura problema e ca in comparatie cu asteptarile mele ne miscam mult mai incet, si pentru ca terenul e foarte, foarte accidentat nu prea poate fi vorba de trail-running. In cele din urma coboram pe o limba lunga de grohotis, pe ceea ce ar trebui sa fi o poteca, cu gleznele jdrelite de bolovani ajung si eu in cele din urma la concluzia ca probabil nu a fost cea mai buna poteca pentru alergat.

Totusi ziua e suficient de lunga pentru a ajunge pana aproape de refugiul Voltolina, dupa care urmam o alta poteca ce pare mai domoala si mai frecventata si care ne duce inapoi la masina. Noaptea o petrecem tot la cort, la wild-camping pe un forestier ferit de drumul principal. Desi seara incerc sa o conving pe Mike sa incercam traseul Dulfer din Cima Grande de data aceasta nu am sorti de izbanda, astfel incat si ziua de duminica e dedicata tot unui traseu de trekking/trail-running prin jurul Cimelor.

Refugiul Musatti in lumina diminetii.

Mai mult sau mai putin fermecati de salbaticia locurilor

Cu Cristallo in fundal.

Imparatie de piatra.

Tipic pentur Dolomiti.

Si cadini din Misurina.

Sfarsit de zi.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Creasta Craiului
Creasta Craiului aproape de sfarsitul iernii

Inca un RT restant de aproape doua saptamani, pe care pana la urma l-a povestit tot mike, in afara de cele povestite de mike mi-a placut mult si urcusul de unul singur sambata seara pana La Om, si apusul linistit pe care l-am vazut de acolo, cu o ultima imagine a iernii adevaratate in fata, […]

DSC_2981
Ride & Hike in Valcan si un pic din Oslea

Fascinatia mea cu Creasta Oslei dateaza dintr-un februarie cu multa zapada, in care am petrecut 3 zile la Straja si o ultima zi pe coclauri, urcand spre Oslea. Doar urcand, caci obiectiv vorbind nu aveam timp sa inchidem bucla pe creasta si sa mai si conducem spre Bucuresti. Aveam in picioare o pereche de schiuri […]

DSC_2442
Valea Gaura si o noapte la Tiganesti, inainte de o noua zi de munca

Lumina serii invaluie peretii de stanga ce strajuiesc Valea Gaura in vreme ce noi urcam cu destul de putin spor si tragere de inima spre varful Omu. Cativa nori rataciti se perinda pe cer in vreme ce noi ne gandim daca sa ramanem peste noapte in caldarea superioara a vaii Gaura, unul din cele mai […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>