Drumul catre Quilotoa

Noaptea a fost vantoasa, dar fara vizite nedorite, insa datorita frigului matinal, nu ne mobilizam prea devreme.

Mai avem de urcat inca 400 m diferenta de nivel, si apoi de coborat 1000 m, pana intr-un sat numit Isinlivi, despre care atat Lonely Planet, cat si documentatia noastra il vorbesc doar in cuvinte de lauda.

Ajungem acolo batuti bine de vant si hurducaniti de gropi, asa ca dureaza ceva pana ne revenim. Satul pare sa aiba de toate, mai putin magazin, dar Radu il dibuieste si pe acesta si reuseste sa faca aprovizionarea pentru urmatoarele doua zile.

Drumul ne poarta valurit printr-o serie de catunuri. Desi si pe aici traiul este in mod evident greu, este totusi curat si doar cainii si afisele electorale revin insistent in peisaj. Coboram din nou sub 3000 m si luam in piept ultima urcare a zilei, pe acelasi vesnic nisip si cu aceleasi pante prohibitive cu gradiente de doua cifre. Provocarea zilei de ieri revine: locul de cort ferit de vant, pe care il gasim dupa ce iesim din satul Pilapuchin, sat unde fetele se pregateau de o serata dansanta, tinuta lor dichisita si pantofii cu toc cui contrastand puternic cu colbul adanc de o palma de pe putinele ulite ale asezarii.

Locul de cort de astazi nu mai are iarba, insa are deschidere si ne permite sa admiram un nou apus frumos, marca Ecuadorului.

Dupa o urcare la 4000 de metri vine randul unei coborari de 1000 de metri pana in Isinlivi, iar pe masura ce coboram noi trecem de la uscaciune la un peisaj ce pare rupt din Europa.

O mie de metri de coborare, doar pentru a urca din nou.

In Ecuador porcii, si de altfel cam toate animalele se leaga. Iei latul, un tarus si ii duci intr-un loc in care pot sa pasca sau sa rame ceva. Iar seara ii aduci inapoi acasa.

Cenusiu is mohorat. Singurul lucru constant in Ecuador e viteza cu care norii alearga deasupra ta. In rest poti trece de la ploaie la soare in cateva minute.

Tarwin, un soi de fasole andina cu flori inmiresmate. In rest porumb si cartofi si majoritatea parcelelor cu mai mult de 30 de grade de inclinatie.

Parcele si parcelute, si drumul nostru ce urca si coboara printre ele.

De la cer mohorat la soare glorios.

Sa depasesti o turma de oi, pe nisip, pe pante de 15 la suta dureaza ceva. In schimb ai suficient timp pentru a face conversatie cu localnicii.

Moment de odihna.

Incercare esuata de aprovizionare in centrul satului.

Adapostul de vant pentru seara asta, si o baie de soare binemeritata inainte de apus.

Din categoria gaseste casa alba in versantii maronii. Si da, sunt oameni care isi duc viata in astfel de cuiburi de vulturi.

Un drum de pus in calendar.

Sfarsit de zi.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Puya Raimondi si o zi la 4600 de metri

Razbunarea vantului continua si astazi si dupa ce a reusit sa ne bage iarba si praf in mancarea de la micul dejun, ne insoteste constiincios pe cei 15 kilometri ramasi pana la bifurcatia cu drumul ce merge la ghetar. Nu numai ca se tine scai de noi, dar nu stie sa bata decat din fata, […]

Push-bike, paramo si magie in Cordilliera Huayhuash

Imi place forfota diminetii din micile orase peruane prin care trecem. Masinile sunt cvasi- inexistente, dar strazile sunt pline de lume: copii care se grabesc in grupuri mici catre scoala, adulti cu treaba, magazine care isi deschid obloanele si scot la usa maturi, oale si ce mai vinde fiecare, vanzatori ambulanti care au la oferta […]

Quito, ferme si casele ciclistilor

Plecam de la ferma destul de tarziu si reusim sa pierdem poteca/ trackul inca de la primele curbe. De fapt nu il pierdem, ci ruta ne duce pe o poteca, ce merge pe malul unui canal de apa. Plina de bozii, cazaturi si obstacole, nu ne ramane decat sa impingem bicicletele pe plat. Aici se […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *