DSC_2992

Drumul catre Teheran

Iranul, mai ales in partea destul de industralizata din nord, nu cred ca e tara cea mai potrivita pentru cicloturism din cauza traficului. Da, oamenii sunt mult prea tari si compenseaza din plin dar pentru experienta mersului pe bicicleta Turcia mi s-a parut mult mai faina. Bezina este ieftina si sunt extrem de multe masini, masini ieftine, fara orice fel de norme de poluare. Astfel incat inevitabil atunci cand pedalezi zgomotul de fond e acela al masinilor si al camioanelor care trec pe langa tine, iar aerul inhalat miroase aproape tot timpul a gaze de esapament sau a bezina arsa incomplet.

Poate si din cauza asta chiar m-am bucurat ca impart drumul pana in Teheram impreuna cu Enzo, caci pe langa faptul ca efortul e mai mic, e si mai putin plictisitor, caci ai cu cine sa schimbi o vorba atunci cand iei o pauza. Vremea e buna si avem din cand in cand chiar vant din spate, dar peisajul in schimb devine din ce in ce
mai neinteresant, iar muntii se indeparteaza de drumul pe care mergem noi. Practic in stanga si in dreapta e mai tot timpul un fel de desert atunci cand nu ne aflam pe langa o localitate. In locurile acestea orice localitate e legata de o sursa de apa si automat e inconjurata de plantatii de pomi fructiferi sau de verdele graului, dar in rest se desfasoara intinderi imense si aride.

Astazi e si ultima zi a Nowruz-ului, astfel incat drumurile sunt extrem de aglomerate caci toti se indreapta catre orasele in care traiesc pentru a incepe maine din nou munca. Pare un rau imens de masini care se scurge necontenit catre Teheran, in vreme ce pe sensul opus se mai intampla sa mai treaca din cand in cand o masina.

Acum trebuie spus despre pedalat, despre lumina si despre locuri ca sunt si zile in care nu ai aproape nimic interesant de vazut, in care lumina e aspra si arsa si in care traficul nu te inspira sa faci nicio poza, iar in general zilele respective se leaga foarte bine cu kilometri multi in cazul in care vantul nu e potrivnic, si asa e si astazi.

Poate singurul moment fain al zilei e acela in care gasim un loc de cort in mijlocul desertului, langa doua cladiri de chirpici abandonate, dar care arata destul de estetic in lumina apusului si cu norii negri ai furtunii in departare. Ferit de drum si de zgomot, locul e chiar fain si putem sa ne desfasuram pe indelete, o seara linistita dupa o zi extrem de zgomotoasa. Legat de calatoritul singur, poate momentele care imi place cel mai putin sunt cele in care pui tabara seara si o ridici dimineata, si timpul petrecut cu indeletniciri domestice gen gatit. Cand sunt singur incerc sa mai citesc cate ceva in timpul acesta, dar e destul de complicat si e intotdeauna mai interesant sa stai de vorba cu cineva cat timp faci toate astea.

Maine ar trebui sa intram in Teheran intr-o zi cu ceva mai putin trafic, si chiar sunt curios cum se compara traficul de aici cu intrarea pe care am avut-o in Istanbul in urma cu o luna, mai ales caci Stefan si Monica m-au avertizat ca e destul de nebun.

Distanta: 130km.
Diferenta de nivel: 500+ / 500-.
Moral: 5.
Obiective: 5.

Iranian style.

Iranian style.

DSC_2984.jpg

Cautand locul de campat pe langa case parasite.

Cautand locul de campat pe langa case parasite.

Locuri parasite.

Locuri parasite.

Locuri parasite.

Locuri parasite.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_8706
De la poalele Anti-Atlasului pana la marginea Atlanticului

Ajungand pana la capatul unui continent, cel putin pe o directie, chit ca drumul a inceput doar cu cateva sute de kilometri mai la est.

DSC_9262
Prima zi din noul an, sate vechi de 1000 de ani si primul contact cu desertul pietros.

Din Atlasul inalt spre desert, prima zi din noul an petrecuta cum altfel decat pe bicicleta.

DSC_7959
Revenirea in munti si intalnirea cu caldura din Uzbekistan.

A doua zi in Uzbekistan a inceput din pacate nu prea fericit cu un genunchi care a dat semne de oboseala ieri si care ma deranjeaza si in dimineata asta, asta pana cand imi amintesc ca am ridicat putin saua in ultima zi inainte de Dushanbe si dupa ce o cobor inapoi totul pare sa […]

5 thoughts on “Drumul catre Teheran

  1. Probabil de asta au aparut incantatiile in jurul focului, mai ales cand asa-zisele vrajitoare preparau licori care vindecau. Ca sa-si alunge plictiseala… Sau poate erau de fapt şamani. :)

    Drum bun in continuare si surprize placute! 😉

  2. Salutari lui Enzo din partea mea. Cine se aseamana se aduna asa ca, imi pare bine ca iti aduce bucurie.
    Ma gandesc ca acest gen de trai simplu- case din chirpici, verdeata in jurul satelor, mobila putina in camere si altele, duce la aparitia omului primitor, deschis si frumos sufleteste. (Sau invers- omul frumos….. duce la un trai simplu?)
    Drum frumos in continuare.

  3. Ti-am mai spus ca fac asocieri ciudate uneori… Si ca sa mai zambesti cand nu prea ai de ce, iti spun ca de vreo saptamana-doua scurtez involuntar, in gand, titlul pe care il vad cand deschid site-ul unde postez aventurile tale. Si in loc de “drumul mătăsii” citesc “drumul mă…..sii”! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>