DSC_8761

Drumuri parasite si ospitalitate marocana

A trecut aproape o saptamana de cand sunt in Maroc si trebuie sa recunosc ca din punct de vedere al oamenilor am fost putin dezamagit, cel putin in comparatie cu felul in care stau lucrurile prin Asia Centrala. E adevarat ca in zonele mai putin turistice se schimba putin lucrurile dar Marocul a devenit in ultimii 10 ani o tara extrem de turistica. Cei 10 milioane de turisti din fiecare an si numarul mare de avioane low-cost stau ca marturie a unei politici care a dat roate, turismul devenind principala componenta a economiei marocane.Iar odata cu asta oamenii se obisnuiesc cu turistii care sunt vazuti in primul rand ca o sursa de venit si abia dupa ca si calatori.

Pe langa asta in zonele mai putin turistice si mai salbatice oamenii sunt putin mai reticenti si nu doresc sa fie fotografiati. Stiu ca experienta trecerii printr-o tara depinde foarte mult de oamenii pe care ii intalnesti pe drum dar fata de Asia Centrala in Maroc am dat de mult mai putini oameni care sunt sincer interesati de povestea ta sau care vor sa-ti povesteasca despre viata lor asta desi bariera linvistica e mult mai mica. Practic in Maroc chiar si in zonele rurale cu un minim de franceza poti sa transmiti idei in partea cealalta si sa intelegi ce ti se zice.

Cu gandul acesta am plecat la drum si in dimineata aceasta, mai ales dupa ce am discutat pe tema asta si cu cei doi olandezi cu o seara inainte. Traseul de azi incepe cu o urcare spre Immouzer cu ceea ce ar trebui sa fie cea mai impresionanta cascada din Africa de Nord. Din pacate in schimb ajung aici fix de dimineata iar soarele bate fix din directia cascadei asa ca nu prea am ce sa surpind in poze, asa ca pornesc din nou la drum pe un drum in coborare de toata frumusetaa ce trece din cand in cand prin sate inconjurate de palmieri.

Asa ca pe la mijlocul zilei zbor la vale pe serpentine fara nici un fel de trafic pe drumul principal ce merge pe malul Atlanticului spre Essaouira, cand din aud cum sunt strigat din spate. Intorcand capul vad 4 oameni asezati deasupra drumului pe o stanca ce tocmai se pregateau sa ia masa si care ma cheama sa mananc cu ei. Iau dupa mine si o punga de caise si urc pe platforma de stanca de deasupra vaii. Trei dintre ei lucreaza la reparatia drumului si au masina parcata putin mai in fata in curba, in timp ce al patrulea e un prieten cu casa mai sus pe deal care a pregatit pentru ei un tajine cu pui care e absolut genial.

Cu ocazia asta stand de vorba cu oamenii aflu si cati kilometri mai sunt pana in Essaouira si care e cea mai scurta varianta de ajunge acolo caci urmeaza o increngatura de intersectii si harta pe care o am pe telefon e cel putin neclara. Nu am sa inteleg niciodata de ce ceaiul pe care l-am baut atat in Asia Centrala cat si in Maroc e mult mai bun decat ceaiul pe care mi-l fac acum in Bucuresti. Iar legat de Maroc sincer mie mi-a placut ca oamenii puneau o tona de zahar in el, zahar ce mergea la fix dupa cateva ore de pedalat.

Dar oamenii trebuie sa se intoarca la treaba, iar eu trebuie sa ma pun si eu pe pedalat. Deja imi e clar ca nu voi ajunge in seara asta in Essaouira dar sper sa fie mai putini kilometri de pedalat maine si mai mult timp pentru a ma invarti prin oras. Mi-a fost dor de intalniri si de invitatii de genul acesta si parca totul s-a intamplat pentru a contrazice tot ce am discutat in seara trecuta. E o intreaga discutie care se poate purta pe tema asta, dar totusi eu cred ca civilizatia si turismul schimba relatiile dintre oameni si nu neaparat in bine. E o linie foarte fina intre turism industrial si cel autentic.

Dar revenind la kilometri pe care ii mai am de pedalat astazi, drumul care ma asteptam sa fie intr-o coborare continua tot urca si coboara. Ce e drept nici vantul nu e potrivnic si chiar imi place sa ma opintesc in pedale atunci cand mai apare un delusor de sarit in fata.

Mai trist e atunci cand ajung in drumul principal si cand ma reintalnesc cu traficul pe care l-am parasit dupa Agadir, experienta amplificata de drumul ce pare sa fie facut cu economie de asfalt. Marocanii, chiar daca in ultimii ani au reparat extrem de multe drumuri in momentul in care le-au refacut le-au facut fix atat de late cat sa incapa doua masini una langa alta. Doua masini si un biciclist nu prea, asa ca de fiecare data cand sund depasit am emotii.

Partea buna e ca gasesc un loc de cort destul de fain si ferit. Sau asta am crezut pana cand la jumatatea noptii aud voci pe langa cort. Atunci cand scot cortul din tenta vad doi Marocanii care se invarteau pe camp cu plasele in mana si care imi arata ca au iesit la strans melci. Aparent momentul potrivit pentru a strange recolta e in mijlocul noptilor reci cand iesi micile creaturi la plimbare.

Rasaritul zilei.

Rasaritul zilei.

Locurle de cort din dimineata asta.

Locurle de cort din dimineata asta.

Despartirea de cei doi olandezi.

Despartirea de cei doi olandezi.

Zburand la vale.

Zburand la vale.

Sa te si palmieri.

Sa te si palmieri.

Podurile sunt optionale.

Podurile sunt optionale.

Singuratic

Singuratic

Cei 4 muschetari.

Cei 4 muschetari.

Drum intins,

Drum intins,

Si locul de cort din seara aceasta.

Si locul de cort din seara aceasta.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_9815
Reintalnirea cu padurile in Atlasul inalt, de la Imilchil la Tizi’n’Isly

Cum trecem muchia ultimului pas trecem de la un desert uscat si pietros la paduri si rauri iar toata ploaia pare ca se opreste in muchia pe care tocmai am sarit-o.

DSC_8656
Drumul spre Nukus, capitala Qarapakastanului.

Daca dupa calatoria de anul trecut in care am baut cantitati imense de ceai negru m-am intors cu un oarecare atasament fata de ceai, calatoria de anul acesta o sa fie cel mai probabil calatoria in care o sa dobandesc acelasi atasament pentru cafea. Dupa saptamanile petrecute cu Spaska in Kyrgystan, atunci cand cafeaua de […]

DSC_1847
Ploaie, ploaie si iar ploaie, drumul catre Safranbolu

Fie ploaie fie vant, tot inainte catre est, drumul catre orasul sofranului, Safranbolu.

5 thoughts on “Drumuri parasite si ospitalitate marocana

  1. “stau ca marturie a unei politici care a dat roate” – si care merge ca pe roade! :)

    La poza “Sa te si palmieri” mi-a placut si titlul. Să te… si palmieri.

    La fel si la “Podurile sunt optionale”. Nu strica sa fi luat un pod cu tine… 😉

    De aici… si de acum, totul pare sa fi fost frumos! :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>