Fisura Cenusie

Fisura Cenusie

Am fost pe Fisura Cenusie in aceasi zi cand am fost sa urcam materialele pentru Diana, dar am zis sa descriu intr-un post separat traseul, bazandu-ma pe ideea ca se va dovedi utila si altora.

Prima data am fost la catarat in turnurile Dianei in primavara-vara, intr-o perioada in care in alte zone mai inalte inca mai era nevoie de coltari/pioleti pentru retrageri. Din punctul asta de vedere la turnurile Dianei avantajul e ca pe valcelul trecatorii fortate zapada nu tine foarte mult pe de o parte, iar pe de alta parte exista si retrageri alternative dupa cum o sa vedeti. In momentul respectiv am facut traseul Frontal, un 4A usurel, trandafirul Negru, un 3B taricel si 2 lungimi din fisura Cenusie un 4A care mi s-a parut in momentul respetiv urat si greu.

In momentul respectiv am facut o greseala de orientare si m-am dus prea mult in sus pe diedrul initial, ajungand intr-o pozitie din care am fost nevoit sa rapelez din doua pitoane dubioase si batute la distante mare unul de altul, dar de unde nu se vedea nici un fel de continuare in sus pe diedru din cauza lipsei posibilitatii de plasare a asigurarilor. Dupa ceva blesteme si emotii, si dupa o scurta regrupare la baza traseului am vazut care era varianta corecta, practic pe diedrul initial se urca doua praguri mai verticale dupa care la cam 10 metri de la sol incepe un traverseul de 10-12 metri spre dreapta pana la baza unei fisuri evidente la baza careia se afla si regruparea. E necesar sa regrupezi aici datorita frecarii semicorzilor si e recomandabil sa prelungesti foarte mult asigurarea pe care o pui inainte de a incepe traverseul pentru a scuti munca de a trage corzile.

Regruparea e relativ incomoda si aeriana iar a doua lungime e cea mai dificila din tot traseul, desi in schita lui kargel aparea tot ca si grad IV practic are peste 6+ zic eu, iar in momentul respectiv am avut ceva morcovi pe ea si mi-a luat destul de mult timp, si cred ca a fost prima lungime dintr-un traseul de cocotz in care mi-am varsat naduful cu varf si indesat pe traseu. Are cam 25m si ajunge la o regrupare inaintea unei traversari la stanga care ne aduce pe linia diedrului, dar e recomandabil sa sariti regruparea asta si sa mai mergeti cam 10-15m pana la o alta regrupare foarte comoda ce se afla pe linia diedrului. Regrupare e echipata cu bucati de cordelina si un mailon, iar un rapel pe semicorzi de 60m ajunge fara probleme pana jos.

De aici a 3-a lungime e usoara si placuta, mergand cam 10m metri pe linia diadrului dupa care iese printr-o portiune mai ierboasa pe o muchie ce se afla in dreapta diedrului, a 3-a regrupare fiind pe muchia respetiva. De aici 4-a lungime urmeaza linia unui diedrul-horn de 20-25m pana in varful turnului mic al Dianei, loc un care gasim inca un punct de rapel de unde ne putem intoarce fara probleme in ce-a de a doua regrupare printr-un rapel pe semicorzi. Cele doua lungimi cred ca se pot lega intr-o singura lungime de 60 daca sunt prelungite ok asigurarile, si oricum plecarea din cea de-a doua regrupare e pe teren lipsit de dificultate astfel incat in caz de nevoie secunzi pot avansa 5-10m ca sa ii permita capului sa ajunga la regrupare.

Cam atat despre descrierea traseului, o consider necesara pentru ca descrierea lui Kargel nu prea are nici o treaba cu realitatea, iar cu cateva sfaturi se poate scuti mult din efort. Practic se poate merge fara bocanci/rucsac si si poate rapela la baza traseului. Retragerea cred ca poate fi folosita cam la toate traseele din turnul mic al dianei, daca stii sa nimeresti punctul de rapel.

Acum revenind la povestirea noastra, printre observatiile zilei se numara:

– Te-ai incalzit Octaviane?
– Mi-au inghetat varfurile degetelor si chiar e naspa…
– Ma da ce incalzeste soarele asta….
– Sper sa nu se incurce corzile in balariile astea de jnepeni uscati…

Am ajuns tarziu la baza traseului, cei trei batmani pentru ziua respetiva fiind eu, catalin si octavian. Am plecat si mai tarziu in traseu, cred ca am intrat pe la 1:30-2 in traseul, cu octavian cap pentru prima lungime, catalin cap pentru a doua lungime, eu pentru a 3-a si catalin din nou pentru ultima. Am ales sa raman jos si sa le fac poze oamenilor pana cand a ajuns Catalin in ce-a de a doua regrupare si sa plec de jos in momentul in care a plecat si Octavian din prima regrupare pentru a nu sta agatat o jumatate de ora intr-o regrupare aeriana. Una peste alta a fost fain, o zi cu un senin perfect de iarna, dar frig, foarte frig la umbra astfel incat prima lungime care a fost tot timpul in umbra s-a dovedid chiar interesanta. De mers merge si pe frig, doar ca dureaza mai mult timp pana cand iti incalzesti putin mainile ca sa mai inaintezi putin. In schimb urmatoarele 3 lungimi au fost o desfatare, cu soarele care ne-a insotit pana cand am iesit din traseul, moment in care a disparut la fix dupa Iezer. Mi-au placut mult ultimele doua lungimi, foarte placute la catarare si nu foarte dificile, dar in ce-a de a doua lungime tot am blestemat putin in punctul cheie. A fost fun, un traseu nesperat de frumos si un weekend de cocotz la jumatatea lui noiembrie, nesperat in majoritatea anilor.

Mai jos sunt cateva poze din traseu:

Gata de plecare…

La inceputul traverseului…

Catalin indreptandu-se spre prima regrupare.

Secund concentrat-inghetat in regrupare.

Inaintand pe a doua lungime, in sfarsit soare….

Mai e mult pana departe?

Za team in a 3-a regrupare.

Catalin.

Octavian.

Si eu…

Si apusul de soare peste Iezer binenteles.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Fisura rosie
Fisura Rosie

Un nou jurnal restant al unui weekend extrem de linistit de acum aproape o luna (corina a fost ceva mai harnica si a pus un mic jurnal aici). Intr-un weekend cu vreme buna si in care Mike avea treaba, ce alte variante puteam sa gasesc decat un weekend de catarat la Costila. De fapt se […]

Rapa Zapezii
Operatiunea "Invaluirea Acelor"

Din nou un weekend cu vreme dubioasa, dar pe principiul hai sa mergem sa vedem la fata locului ce facem ne trezim in accelerat in drum spre Busteni. Tura incepe cu dreptul, respectiv cu dreptul lui mike care aterizeaza intr-un canal-sant din mijlocul pustietatii din Busteni (acceleratul cu un kazilion de vagoane opreste cu vagoanele […]

Barbarine
Elvetia saxona, la catarat si la alergat

Fara magneziu.Cu pitoanele pe undeva pe la 10-15 metri unul de altul.Fara asigurari mobile, doar cu noduri facute din bucati de coarda si de cordelina.Un fel de gresie aderenta, dar destul de lipsita de prize conventionale, si destul de sfaramicioasa ca natura.Peste 15000 de trasee pe nenumarata varfuri tocite de vreme. Un pic mai multe […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *