IMG_20180227_160323

Fuga de iarna, in Gran Canaria.

La sfarsitul iernii, dupa luni de frig, zapada si intuneric, luni albe si inghetate (caci iarna asta chiar a fost asa cum ar trebui sa fie o iarna) ajungi involutar sa tanjesti dupa verdele crud al primaverii, dupa frunze fosnind in vant, dupa ciripit de pasari si dupa soare si cer albastru. Dupa atatia ani am ajuns mi-am dat seama ca e absolut normal sa visezi la urmatorul anotimp, dar parca dintre toate trecerile primavara e cu siguranta cea mai asteptata. Iar daca in Romania rusii ne saboateaza si ne trimit cu dragoste fronturi polare si daca dorul de primavara e suficient de puternic nu ai altceva de facut decat sa fugi acolo unde este cald si bine, incercand in acelasi timp sa explorezi o zona inca necunoscuta.

La doua zile dupa ce coboram pe schiuri din Postavaru, cursiera zboara la vale pe asfaltul impecabil al coborarii spre Valea Lacrimilor, ac de par dupa ac de par, atat cursiera cat si omul capatand din ce in ce mai multa incredere, inclinandu-se din ce in ce mai mult in fiecare viraj. In fata se ridica aproape vertical serpentinele de la inceput de pe Valea Lacrimilor, un mic perete cu pante constante de 15-20%, cu raze fugare de soare alergand pe versant in vreme ce platoul central e complet cuprins de nori.

Iar pe marginea drumului pe terasele construite prin truda sutelor de ani iarba inalta si de un verde incredibil de crud se leagana in bataia vantului. Si sunt momente in care imi vine, asemeni Stalkerului din Tarkovsky sa ma tavalesc prin iarba inalta si sa simt prin toti porii mirosul primaverii, al vietii si al caldurii.

Tot in cautare de caldura abandonez si urcarea de pe Valea Lacrimilor pentru un drum cocotat la 500 de metri deasupra Atlanticului, cu puncte de priveliste ireale si in primul rand cu caldura.

Caci trebuie spus ca lucrurile nu sunt tot timpul roz in Tenerife, iar atunci cand vine un uragan dinspre Atlantic nu e absolut nimic care sa te fereasca de forta turbata a vantului. Norii sunt impinsi in munti si alearga peste culmile vulcanice cu viteza, condensatu-se si transformandu-se in ploaie si lasand in spate apa necesara padurilor de pini se se gasesc la peste 1000 de metri. Iar daca ieri am avut parte de o zi de cristal, astazi aripile unui front au ajuns pe insula si au invaluit zona inalta.

Pe malul marii am parte si de o mica aventura, cu un drum suspendat inchis din cauza caderilor de pietre, dar pe care reusesc sa ma strecor, singur pe drumul napadit de buruieni si cu mici provocari de sarit garduri cu bicicleta, ajungand in cele din urma in Agaeta, un mic oras spaniol cu tenta coloniala, case albe si piateta centrala. Un expresso si doua felii de tort mai tarziu vine momentul sa atac si ultima urcare a zilei, de la 0 pana la 1400 de metri, intr-o cursa cu lasarea noptii. Pe masura ce castig inaltime incepe sa se vada in distanta Teide, iesit din nori, la 40 de kilometri distanta.

In schimb in dulcele stil al aventurilor neplanuite noaptea ma intrece astazi, si ajuns la 1000 de metri si 25 de kilometri inainte de destinatie, inapoi in nor si in frig, trebuie sa inchei tura in barul local si sa-l sun pe Doru pentru a veni sa ma culeaga, dupa 100km si 3300 de metri diferenta de nivel. Iar cu ocazia asta descopar ca poti sa ai parte de suficienta aventura si pe o insula relativ turistica…

Track si date pentru primele doua zile aici:

https://www.strava.com/activities/1429171705
https://www.strava.com/activities/1427815361

Deasupra Spaniei, cu Pirineii (cel mai probabil) in distanta.

Deasupra Spaniei, cu Pirineii (cel mai probabil) in distanta.

Semne bune Gran Canaria are.

Semne bune Gran Canaria are.

La mijloc de zi, cu zambete pe fata, cu bicicletele inchiriate pregatite si gata de drum si cu pofta de pedalat.

La mijloc de zi, cu zambete pe fata, cu bicicletele inchiriate pregatite si gata de drum si cu pofta de pedalat.

Albastru turcoaz pe malul marii.

Albastru turcoaz pe malul marii.

Ciclisti peste ciclisti.

Ciclisti peste ciclisti.

Urcari in cap si serpentine spectaculoase.

Urcari in cap si serpentine spectaculoase.

Doru in actiune.

Doru in actiune.

IMG_20180226_151520.jpg

Serpentine in cap.

Serpentine in cap.

Primul pas din drumul nostru.

Primul pas din drumul nostru.

Platoul de la 1000 de metri.

Platoul de la 1000 de metri.

IMG_20180226_163647.jpg

Drum intins, printre turnuri vulcanice spectaculoase.

Drum intins, printre turnuri vulcanice spectaculoase.

Sfarsit de zi.

Sfarsit de zi.

Focul in semineu, paste si vin.

Focul in semineu, paste si vin.

Inca o zi, inca un curcubei si un canion suspendat la 1000 de metri deasupra oceanului.

Inca o zi, inca un curcubei si un canion suspendat la 1000 de metri deasupra oceanului.

IMG_20180227_122310.jpg

Pedaland printre padurile de pin.

Pedaland printre padurile de pin.

Urcarea initiala de pe "Valley of Tears"

Urcarea initiala de pe "Valley of Tears"

Pranzul de urgenta al ciclistului.

Pranzul de urgenta al ciclistului.

IMG_20180227_160323.jpg

Tricou si pantaloni scurti.

Tricou si pantaloni scurti.

There be land.

There be land.

Drumuri parasite si un pic de aventura.

Drumuri parasite si un pic de aventura.

IMG_20180227_164220.jpg

Din categoria cum poti sarii garduri de unul singur.

Din categoria cum poti sarii garduri de unul singur.

Pedaland spre Agaete.

Pedaland spre Agaete.

Verde de Canaria.

Verde de Canaria.

40 de kilometri pe malul marii, cu tot cu 800m diferenta de nivel.

40 de kilometri pe malul marii, cu tot cu 800m diferenta de nivel.

Pentru energie.

Pentru energie.

La apus, cu Teide in fundal.

La apus, cu Teide in fundal.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

IMG_20170304_152032
Din nou pe cursiera, 150km de la Campina la Brasov

Uitandu-ma in spate la arhiva ultima tura insorita de toamna prin dealurile Prahovene a fost la sfarsit de noiembrie, acum trei luni si un pic. In momentul respectiv perpectiva unei ierni lungi si intunecate in Brasov era cat se poate de deprimanta. De frig a fost frig, rost de bicicleta nu a prea fost dar […]

DSC_3918
Aventura dintre orele de munca, cu foc, cer instelat si bivuac pe malul lacului.

E fain sa rupi din cand in cand rutina saptamanala cu o noapte dormita la cort in natura, sa pleci direct de la munca spre o padure, sa petreci noaptea acolo si sa revii la munca ziua urmatoare. Iar daca anul trecut faceam lucru acesta cu prietenii din Bucuresti, cu o iesire faina in padurea […]

IMG_20180304_155751
Gran Canaria, ultima parte, dune, pesteri si miros de primavara.

Norii incep sa alerge pe langa mine in timp ce pedalez pe ultimele serpentine ce urca spre Pico de las Nieves, care e cu putin sub 2000 de metri cel mai inalt varf de pe insula. Iar in momentul in care serpentinele intra complet in nori vantul incepe si el sa bata cu putere iar […]

One thought on “Fuga de iarna, in Gran Canaria.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>