Costila

Hermann Buhl cu mike.

In continuare de la mike citire descrierea weekend-ului trecut, petrecut mai mult pe fuga intre mai multe locuri dar foarte reusit in acelasi timp, mai ales avand in vedere vremea care nu a prea fost de partea noastra..

Acest sfarsit de weekend se anunta unul agitat, cu multe puncte de bifat pe agenda de lucru si speram ca de data asta vorba accea cu iepurii (Cine alearga dupa 2 iepuri nu prinde nici unul) sa nu se indeplineasca…De fapt noi fortam si mai mult mana sansei caci vroiam sa prindem 3 iepuri intr-un singur weekend si sa fentam si vremea rea.

Cu asemenea planuri am pornit vineri seara spre Busteni cu gandul de a urca la refugiu la Costila. La ora 10.45 cand intram pe Plaiul Munticelu o luna plina, imprastia lumina ca ziua , ce se furisa printre frunzisul des al padurii si umplea poteca de franjuri negre. Puteai fara grija sa mergi fara frontala dar riscai sa iei toate radacinile in picioare asa ca urcam cuminti la frontala, mancand poteca sub adidasi, si grabindu-ne sa ajungem cat mai repede la refugiu pentru somn. Radu trage la deal rucsacul cu echipament si mie imi revine un rucsacel usor cu mancarea si apa si deja incepem sa ne intrebam daca nu am uitat nimic la masina, vreo semicoarda ceva.

Racoarea ne da aripi si apa rece de la izvor ne mobilizeaza si pentru ultimele 20 de minute. Nimic nu tulbura noapteasi linistea muntelui este desavarsita. In fata refugiului stam si admiram Busteniul adormit si pegatim echipamentul pentru ziua urmatoare cand intentionam o trezire matinala ca sa urcam pe Lespezi.

Peste noapte insa vantul se lovea cu mult spor de peretii refugiului care rabufnea la fiecare pala si dimineata avangarda frontului de precipitatii mult anuntat se ivise de dupa Postavaru.

Carpati.org

Asa ca mai furam o ora de somn si plecam mult mai tarziu spre Tancul Ascutit de unde alegem Herman Buhl, deoarece ne facilita o retragere facila din orice punct al traseului putand sa rapelam la baza peretelui pe 2 semicorzi de 60 de m daca se strica vremea.

Intrati in perete insa, ca un facut vremea se indreapta si un soare ca pentru ultima zi de vara ma arde ape ceafa…Incepem sa regretam alegerea de dimineata dar acum zarurile erau aruncate…

HERMANN BUHL

5A, 4 lc, Localizare :Tancul Mic

Carpati.org

O schita mai veche din W.Kargel-Trasee alpine in Carpati, pentru o varianta mai nou si mai aproape de realitate ca si cotatii,numar de lungimi etc:

­http://www.costila.go.ro/tancul_mic.htm

Cine a fost Hermann Buhl puteti citi pe wikipedia:

http://en.wikipedia.org/wiki/Hermann_Buhl si chiar va invit sa explorati putin viata acestui foarte bun alpinist care a urcat 2 varfuri de peste 8000 m in premiera, dintre care Nanga Parbat pe care a urcat solo si fara oxigen, o performanta remarcabila pentru acele timpuri si pentru o prima ascensiune.

http://www.hermann-buhl.de/

Herman Buhl a fost abia a doua intalnire cu traseele de conglomerat dupa Costila –Galbinele anul trecut, dar pasul a fost insemnat…Daca in C-G prizele erau din abundenta, acum mi-a trebuit ceva timp sa ma obisnuiesc cu prizele fine, cu pietricele pe post de prize de maini si cu mersul la echilibru.

Carpati.org

Iar daca in Dolomiti,Oana se vaita ca traverseele de acolo de 4 era expuse…ma gandeam ca ar
trebui sa o invitam in Herman Buhl…un traverseu ascendent continuu.

Si mi-a trebuit si mai mult timp sa ma prind cum dovedesc cu ajutorul lui A0 gradele alea de 6,
6+, 7- de pe traseu. Pana la urma m-am prins si Lungimea (The One)-adica ultima lungime din traseu care era si cea mai grea a trecut chiar repede cu tehnica prind bucla, pun zelbd, scot bucla o puna pe ham, prind urmatoarea bucla, scot zelb si urc in pitonul de mai sus…

Carpati.org

Eram inca in prima lungime si imi formam cadenta de artificial

Carpati.org

Dupa cum se vede nici pe pasajele de dat la liber nu ma eram mai destinsa

Noroc cu micile divagatii, niste oameni pe Brana Aeriana, altii in Costila-Galbinele pe care aveam sa ii vedem abia in top dar pe care ii auzeam

Carpati.org

Peretele Vulturilor a iesit cam stramb in poza asta

Carpati.org

Echipe in Costila-Galbinele

Carpati.org

O regrupare faina..

Bun, trecem si ultima surpbloma pe care Radu mi-o zugravise inspaimantoatoare sub forma unui
mic tavanel si ma dadeam de ceasul mortii de ce nu am luat de acasa o scarita si cu sentimentul unui lucru bine facut ne odihnim la locul de fumat.

Carpati.org

Ultima lungime, mai intai ne spanzuram putin si apoi iesim cu zambetul pe buze

Carpati.org

Facem si ultimii 5 m din traseu (de 6- care imi ies la liber) si incepem retragerea caci deja gatul ne era uscat ca un burete pus la soare si tanjeam de vreo ora la limonada de la rucsac.

Carpati.org

Ultima etapa: descurcand itele incurcate

Ajungem la refugiu pe la 3 jumate fiecare implinit in felul lui, unul s-a chinuit sa scoata cat mai mult din traseu la liber, altul s-a chinuit doar sa termine traseul si ca sa nu ne mai dea prilej de noi discutii privitoare la vre-un alt traseu, cerul a inceput sa maraie in departare. Asa ca ne mobilizam, strangem catrafusele si cand primul tunet bubuie in Bucegi tocmai traversam valea
Costilei. Sarabanda ploii incepe si daca in prima etapa cautam sa ne strecuram pe sub copacii desi si sa ne fofilam de udatura pana la urma nici padurea nu a putut sa ne ascunda si stropii mari ne-au udat instantaneu. Ploua ca la sfarsitul lumii cu tunete, fulgere, trasnete si ne felicitam pentru lenea de dimineata caci dupa socoteala noastra acum trebuia sa fim pe retragere-pe brana aeriana daca plecam in Lespezi…Si nu vrem sa ne gandim cat de interactiv ar fi
fost…

Oricum ploaia torentiala de vara i-a surprins pe multi descoperiti, erau echipe in Costila Galbinele, pe Picatura,pe Brana aeriana…Asa ca, in contextul dat stateam chiar bine infipti pe pamant la adapost iar perspectiva unei masini uscate ne lumina fata…

Dar asa cum se intampla de multe ori, nu ajungem bine la masina ca primul val de ploaie s-a
oprit iar de acum incepea cursa catre Ciucas si muream de curiozitate cam cum stateau Carpatistii cu ploaia pe acolo. Il sun pe Em care ma anunta ca tocmai a inceput si la ei sa ploua, asa ca nu avea rost sa ne grabim…Mergem temenel ne oprim la cumparaturi in Brasov si dupa un slalom printre gropi care sigur nu i-a placut masinutei noastre care aproape uitase drumurile rupte din Romania intram pe drumul forstier spre tabara de corturi. Drumul e deosebit de
pitoresc, delusoare, paduri, pajisti de un verde crud, totul mustind de apa binefacatoare, 2 caprioare coborate in linistea serii prin poieni. Tinutul e de vis si ne-a placut foarte mult asa cum l-am descoperit in lumina inserarii si nu ma mir ca Vama Buzaului este localitate atestata pentru Agroturism si EcoTurrism dar drumul acela prin localitate oare cui ramane ???

Pe la 8 si un sfert seara ajungem in sfarsit la foc si Mike si Radu, ultimii intarziati pot sa salute marea adunare Carpati.org si sa se aciueze la gramada.

Din fericirea ploaia ne-a ocolit orebunesi focul a putut sa arda linistit, chitara sa cante, si continutul sticlelor care mai de care mai diversificat sa dezlege limbile…Unii au fost mai in verva decat altii care au plecat mai repede la somn, dar pana la urma cel de sus a reglat conturile si a facut dreptate si pentru somnorosi si pentru galagios caci dupa miezul noptii a inceput din nou
sa plouasi ne-a trimis pe toti la somn.

Dimineata desi e timp de povesti vremea e de toamna tarzie asa ca fiecare strange repede cortul,
tabara dispare ca prin minune si luam din nou lungul drum spre casa….

De data asta drumul nostru spre casa a trecut via Slatina si iata ca dupa 3zile tot nu am ajuns
acasa, ci scriu fercita la Serviciu RT-ul unui weekend lung si reusit…inaintea unei noi zile la job…Cafeaua de dimineata cum s-ar zice.

­

Si inca n-am reusit sa ma prind cum de mike a inteles ca e un tavanel in penultima lungime, cred ca a ramas cu o gluma pe care am facut-o in penultima regrupare cand i-am zis ca traseul pleaca direct in sus de acolo 🙂

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Crai Anghelide
Crai, Anghelide si refugiul Sperantelor

Dupa o saptamana destul de calduroasa toata zapada care a cazut in urma cu doua saptamani s-a topit cu brio, asa am fost nevoiti sa gasim variante pentru un weekend cu vreme dubioasa (ploaie/ninsoare in ambele zile in functie de prognoze). Binenteles de hotarat ne-am hotarat joi seara pe la ora 11:30, si anume ne-am […]

Valea Morarului si Valea Ialomitei, pe schiuri pana la Omu

Schi alpinism in Bucegi, Morarul si Ialomita, si din nou pe la Omu si la Padina dupa mai bine de un an.

Varful Bucura
Franturi de Retezat

Prospat intors dupa un drum cel putin interactiv din Retezat, de-a lungul caruia cred ca am traversat cam 5 ploi torentiale, culminand cu momentul in care am vazut pentru prima data tot traficul de pe autostrada oprit benevol din cauza ploii, am zis sa pun cateva filmulete facute in ultimele zile in Retezat. A fost […]

One thought on “Hermann Buhl cu mike.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *