In cautarea pulverului rece in Ciucas

Atunci cand plecam pe skiuri din parcarea din pasul Bratocea pare sa se desfasoare un veritabil festival de ski de tura si de split-board. E cam la fel ca acum o luna, la Sinaia cand intr-o prima zi de iarna cu zapada proaspata si cu toate instalatiile oprite muntele parea sa fie luat cu asalt de oameni ce urcau prin forte proprii. E si asta unul din efectele pozitive ale pandemiei iar cozile de la instalatii din sezonul acesta sigur o sa dea un impuls cat se poate de binevenit miscarii. Zapada sa fie.

Vorbind despre zapada iarna aceasta nu a fost deloc generoasa cu oamenii ce stau in Brasov. Front dupa front toate au venit din sud si s-au oprit in Carpati si prea putin din fulgii multi asteptati au ajuns si in nord. Nu au ajutat deloc nici temperaturile si in decembrie si am iesit poate mai mult pe bicicleta decat in multe luni de primavara. Poate ar trebui sa fac un rezumat cu toate iesirile astea pentru ca au fost tare faine.

Revenind la festivalul impromptu de ski de tura din Ciucas chiar daca e fain si chiar daca ne intalnim cu o multime de cunoscuti treaba asta si cu unele neajunsuri, respectiv ca trebuie sa te misti repede pentru a prinde pulverul cat mai neatins. “There’s no waiting for friends on a powder day” de la instalatii se transforma in “Move fast and get the first descents on untouched snow”. Si de multe ori diferenta dintre zapada neatinsa si primele urme si o panta ce pare sa fi fost tocata de o hoarda de mongoli e de doar o jumatate de ora.

Radu si Bogdana in schimb se misca chiar bine si reusim sa coboram putin in spatele lui Laurentiu, Albert si Vali pe primele doua valcele. Ceata si vantul isi fac de cap pe creasta pana la jumatatea zilei dupa care cerul incepe sa se crape si noi pornim inainte sa facem cateva coborari si pe urmatoarele valcele.

Cu tot festivalul din pas pe valcele urmatoare nu a mai coborat nimeni asa ca avem parte de 3 coborari de nota 10, cu pulver rece, printre brazi incarcati de zapada si cu un cer incredibil de albastru deasupra noastra. Cu tot stilul deficitar de ski, deprins prost si aprofundat si mai prost trebuie sa recunosc ca mi se par absolut geniale cele cateva viraje prin zapada perfecta pe care le-am prins. De fapt as putea zice a fost o zi perfecta de ski de tura si as putea sa-mi doresc ca tot sezonul sa fie asa desi sunt convins ca nu se va intampla. O sa vina incalziri si raciri, o sa fie scoici si tabla, crusta si zapada grea, ore de carat schiurile in spate si tot asa. Dar macar ziua asta fost asa cum trebuie.

Track si date aici:

https://www.strava.com/activities/4594620120

La plecarea din pasul Bratocea cu o prima raza de soare.
In sfarsit incepe sa arate a iarna.
Doua coborari prin pulver terminate si ne pragatim de a 3-a in timp ce deasupra incepem sa vedem din nou bucatele de cer senin.
Misiune indeplinita pe primele doua valcele, e timp sa ne mutam pe creasta la urmatoarele doua valcele.
In departare Bucegiul, in prim plan splitboarderii se pregatesc sa atace valcelul.
Inca o desfocire, de data aceasta la soare.
Jocul cu umbrele.
In departare, maiestuosi si cu spiratii de munti inalti, Bucegiul si Craiul.
Inca o panta cu pulver perfect si ultima urcare a zilei. In departare poianta Teslei.
E timpul sa facem cale intoarsa spre masina. din departare urmatoru frotn a acoperit deja soarele.
Un pic de caini de soare la apus.
Sfarsitul unei zile perfecte de ski de tura.

Posted

in

, ,

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *